Atelierul Brâncuşi din Paris

TIPĂREȘTE

Astăzi 19 febr. se împlinesc 144 ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, românul care a revoluţionat sculptura sec. XX, beneficiind de recunoaştere generală în lumea artelor şi având opere expuse în cele mai mari muzee ale lumii.

S-a născut la 19 februarie 1876 la Hobiţa, jud. Goj într-o famile de ţărani cu şase copii. La nouă ani începe să lucreze ca ucenic la o prăvălie din Craiova dar este din ce în ce mai preocupat de scrijelirea lemnului astfel încât din resturi de materiale construieşte o vioară. La 18 ani în urma unui concurs primeşte o bursă la Sc. de Arte şi Meserii pe care o absolvă în 1898. Încurajat pentru talentul său de doctorul Gerota vine în Buc. unde studiază patru ani la Belle Arte.

Încă din anii de studiu obţine medalii de bronz şi argint pentru lucrările făcute. Sculptura Ercoşeu realizată între 1900- 1902 este un studiu asupra corpului omenesc şi a folosit ca model la catedra de anatomie a facultăţii de medicină, fiind mai târziu prezentată într-o expoziţie din NY.

Se hotărăşte să plece la Paris pentru a învăţa mai mult dar cum nu avea bani de drum, la comanda aceluiaş doctor Gerota execută bustul lui Carol Davila pentru a fi expus în curtea spit. Militar din Buc. Lucrarea n-a plăcut consiliului de recepţie, i s-au cerut modificări pe care nu le-a acceptat aşa încât renunţă la bani şi se hotărăşte să plece pe jos la Paris. Pe drum din cauza condiţiilor precare de mâncare şi adăpost şi a unei ploi persistente contractează o pneumonie infecţioasă şi este internat în spital. Ajuns la Paris se înscrie în 1905 la Ecole Superieure des Beaux- Arts.

După absolvire refuză să lucreze ca ucenic în atelierul lui Rodin rostind celebrele cuvinte ˝la umbra marilor copaci nu creşte nimic˝. La începutul carierii sale s-a ocupat mai mult de sculpturi de busturi dar începând din 1905 arta sa evoluează spre o altă abordare cu care va cuceri întreaga lume artistică, creând un curent nou în sculptură.

După sosirea sa la Paris, Brâncuşi a închiriat un mic atelier în Rue de Montparnasse în care locuia şi lucra. Aici a intrat în contact cu avangarda artistică pariziană împrietenindu-se cu Apolinaire, Modigliani, Duchamp. În 1916 şi-a creat un atelier propriu pe str Impasse Ronsin întâi la nr. 8 apoi într-un local mai rezistent cu patru încăperi, în apropiere la nr. 11. Aici a locuit şi a creat până la decesul său survenit în 1957. Cu un an înainte de a se stinge, Brâncuşi a lăsat moştenire statului francez atelierul, operele în lucru sau terminate conţinute în acesta precum şi uneltele de lucru, cu condi ţia să fie păstrată ordinea şi aranjamentul conceput de artist.

Într-o clădire nouă s-a construit o replică a atelierului din Impasse Rosin nr. 11. Muzeul conţine patru încăperi proiectate şi executate de arhitectul Renzo Piano în apropierea Centrului Pompidou. Primele două încăperi conţin replici ale principalelor opere ale sculptorului, a treia este un depozit de unelte şi a patra un spaţiu de depozitare pentru lucrările nefinisate. Clădirea are pereţi transparenţi de sticlă astfel încât poţi privi interiorul camerelor din afara muzeului fără a păşi în sanctuarul de lucru. Înafara muzeului de jur împrejur sunt postate băncuţe ca privitorul să poată zăbovi mai mult, în timp ce admiră operele de artă aranjate în ordinea compusă de genialul sculptor. Legenda că Brâncuşi a lăsat moştenire atelierul şi 200 opere statului roman nu se verifică. Statul roman în şedinţa condusă în 1951 de Mihail Sadoveanu a refuzat expunerea lucrărilor sale la Muzeul de Artă, Brâncuşi fiind considerat un sculptor decadent. Cercetătorii operei sale nu au găsit nicun testament în favoarea statului care i-a desconsiderat opera.

În perioada 1897-1906 crează o serie de busturi de piatră, gips, bronz. După 1906, la Paris începe perioada formelor albe, zvelte, rotunjite, avântate spre înălţime. Brâncuşi locuia în atelier, dormea pe o laviţă ţărănească, se încălzea şi-şi pregătea hrana pe o vatră albă, înconjurată de ciubere, oale, scaune din butuci de lemn- totul reproducând decorul interioarelor din casa ţărănească din Hobiţa. Toate aceste obiecte au fost preluate de Muzeul de Artă Modernă din Paris.

Începând cu 1907 crează prima versiune a Sărutului pe care o definitivează în cadrul Ansamblului Monumental din Tg. Jiu inaugurat în 1938 şi care mai cuprinde Coloana Infnitului şi Masa Tăcerii, ca omagiu adus eroilor care au luptat pentru întregirea ţării. Între 1907-1914 deschide expoziţii la Paris şi Bucureşti în care expune Păsările Măieste, Domnişoara Pogany. În 1914 are loc prima expoziţie de mare succes la New York care-i aduce şi beneficii materiale cu care-şi continuă operele. În 1940 atinge apogeul creaţiei expunând colecţiile Ovoidul, Pasărea în văzduh, sculpturi în lemn. Expune în SUA, Anglia, Elveţia, Franţa. Ultima creaţie a fost Le grand Coq în 1949. În prima parte a orânduirii comuniste din România este contestat ca decadent şi cosmopolit.

Totuşi în 1956 la Muzeul de Artă se deschide o expoziţie Brâncuşi care era necunoscut până atunci românilor. Abia după 1964 a început să se vorbească despre el în mediile artistice şi au fost luate măsuri de conservare a Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu care era părăsit şi degradat. Brâncuşi este considerat ca cel mai mare sculptor al sec XX, eliberând arta de imitaţia fotografică şi dându-i noi valenţe filozofice cu rădăcini adânci în cultura românească de la ţară.

WEB, dacă se poate: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 548 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI