Muzeul Bourdelle și românca

TIPĂREȘTE

În cartierul Montparnasse, care fu cândva sediul artiștilor plastici parizieni, se află muzeul sculptorului (Emile-) Antoine Bourdelle, într-o clădire de cărămidă, pe o stradă liniștită ce acum îi poartă numele. Stațiile de metrou cele mai apropriate sunt Pasteur, Montparnasse sau Falguière.

Pentru a vizita muzeul va fi nevoie să plătiți colosala sumă de zero euro, un avantaj de luat în seamă, și veți petrece un moment plăcut, circa două ore, în care veți afla multe despre opera și viața acestui artist plastic desăvârșit. Spun desăvârșit pentru că a excelat în arta sculpturii dar și a picturii și le-a fost profesor unor numeroși tineri discipoli ai anilor 20 (din secolul trecut) de diferite naționalități.

Muzeul se compune dintr-un mare hol de intrare modern, unde se pot obține informații, cumpăra ceva aminintiri și cadouri și unde se găsesc și toaletele, dintr-o grădină presărată cu sculpturi din bronz, unele de proporții monumentale, din diverse săli (atelierul de sculptură, atelierul de pictură, sala mulajelor, galeria capetelor…) și în sfârșit un etaj sub formă de cerdac, din care se deschide o cafenea/restaurant.

Antoine Bourdelle (1861-1929) a locuit și a creat aici.

Românilor le recomand în mod deosebit acest muzeu, în care este expusă una din operele cele mai emoționante ale lui Antoine Bourdelle, bustul intitulat simplu « La Roumaine » (românca). Înfătișează o tânără, veșnic tânără astfel imortalizată, cu un aspect mândru și pur, nasul drept, ochii mari, ușor migdalați și cozi împletite legate la spate, îmbrăcată cu o ie.

Vă întrebați poate, pe drept cuvânt, cine a fost modelul sau muza care l-a inspirat pe Bourdelle în anul 1927. Aceasta se numea Fanny Moscovici (1901-1968) și era una din elevele maestrului. Adevărata Fanny avea un chip mai rotund și mai copilăresc. Bustul de bronz îi dă o oarecare severitate. Ea a studiat artele frumoase la București și la Paris, a realizat unele sculpturi, care au rămas însă în cercul familial. S-a numărat printre persoanele apropiate care l-au desenat pe Bourdelle pe patul său de moarte (o formă de omagiu cred eu), în 1929, în orașul Le Vésinet, din suburbiile Parisului. La scurt timp după terminarea studiilor, Fanny s-a căsătorit cu un doctor, Sigismond Fainsilber și a lucrat ca asistența acestuia.

Un element ciudat, sau poate nu chiar: tocmai când priveam cu atenție sculptura lui Fanny și mă pregăteam să o fotografiez din diverse unghiuri, am auzit vorbindu-se românește. Două fete românce, înăltuțe, elegante, au trecut pe lângă mine, două Fanny ale anilor 20. Da, tot ale anilor 20, numai că ai acestui veac XXI. Acum când scriu îmi vine în minte un cântec al lui Mircea Vintilă, « Hanul lui Manuc »:

« Haide frumoaso, haide străino

Dragostea mea fără leac

Vino cu mine, surâzi și vino

La hanul din alt veac.

Nu sunt trăsuri, n-ai cum să pleci, secolul e douăzeci. »

(dacă nu cunoașteți această piesă folk, o veți găsi pe Internet).

De fapt aș fi putut să dau acestei scrieri titlul « Muzeul Bourdelle și româncele », deoarece o altă tânără și frumoasă sculptoriță este citată pe panourile explicative și este și ea imortalizată de Antoine Bourdelle: Margareta Cossaceanu (1893-1980). Sculptura capului ei poate fi admirată în atelierul de pictură din muzeu. Despre ea, Bourdelle scria: "A știut cum să mă ajute la executarea mai multor figuri. Cossaceanu are nu numai o tehnică performantă, ci și un dar rar întâlnit pentru a crea. "

Pe panouri sunt de altfel enumerați cei mai însemnați elevi ai lui Bourdelle (din Grecia, Rusia, Italia, Japonia, Chile…). Printre ei apar mai multe nume românesti, pe care le-am notat și pe care vi le enumăr la rândul meu. Probabil unele vă spun ceva, fiindcă au ajuns celebrii (eu cunoașteam trei): Milița Petrașcu, Ion Jalea, Margareta Cossaceanu, Lydia Luzanovsky-Marinesco, Romulus Ladea, Fanny Moscovici-Fainsilber, Irina Codreanu, Boris Caragea, Puica Marianne Botez. Sunt convinsă că anumite opere ale unora dintre ei vă sunt familiare. În dezordine vă citez câteva sculpturi cunoscute din țară, lâsându-vă, dacă doriți, să găsiți singuri numele creatorului fiecăreia: Monumentul Victoriei din Constanța, statuia lui George Enescu din fața Operei din București, Fântâna Miorița (mozaicurile), grupul statuar Școala Ardeleană din Cluj, Dragoș Vodă și Zimbrul din Câmpulung Moldovenesc.

Temele sculptorului Bourdelle sunt variate și le veți găsi în muzeu: mitologie (fauni malițioși, faimosul Herakles sau Hercule cu mușchi de oțel, datorită căruia a devenit celebru, Meduza cu părul din șerpi…), monumente ale eroilor căzuți în război, alegorii (ziua și noaptea, libertatea, Franța), personaje celebre: Ioana d’Arc, sculptorul Auguste Rodin (care i-a fost profesor), Beethoven, scriitorul Jules Michelet, dansatoarea Isadora Duncan… Unele opere sunt comenzi care i s-au făcut până și din străinătate, ca de exemplu statuia ecvestră a generalului argentinian Alvear, a cărei versiune originală poate fi văzută la Buenos Aires. Cele din grădina muzeului parcă sunt cel mai bine puse în valoare, ascunse prin vegetație în mod subtil, fara să fie înghesuite. Chiar acum în toiul iernii acest părculeț era de toată frumusețea. Îmi imaginez cum trebuie să arate în alte anotimpuri!

Muzeul, restaurat și modernizat de curând, prezintă elemente interactive, precum secvențe video (un desen animat despre viața artistului), jocuri, ghicitori sau sculpturi pe care ai voie să le atingi. Copiii sunt îndrumați de un personaj ghiduș, ce apare pe panouri la nivelul lor: Rhodia, fiica sculptorului și a celei de a doua soții a lui (grecoaică), Cléopâtre Stavros (fostă elevă). Oare prenumele fetei s-a dorit o referință și un omagiu adus dascălului Rodin?

Cafeneaua/restaurant se numește de asemenea Rhodia. Nu pot să mă pronunț asupra calității acestui local, dat fiind că nu am comandat nimic. M-am mulțumit să îl fotografiez. S-ar spune că are specific sud-american.

Muzeul Bourdelle este deci o alegere inspirată pentru iubitorii artei aflați în Paris, mai intim și mai specializat decât un Luvru sau un Musée d’Orsay, rivalizând cu muzeele altor sculptori celebrii care au lucrat la Paris și pe care de asemenea le puteți vizita: Auguste Rodin, Constantin Brâncuși, Aristide Maillol, Alberto Giacometti, Ossip Zadkine, Paul Landovski, Paul Belmondo = tatăl lui Jean-Paul (ultimele două sunt situate la Boulogne-Billancourt, lângă Paris, accesibile cu metroul parizian).

Adaug câteva poze, care nu prezintă decât o mică parte din exponatele din sălile și grădina muzeului. Astfel, dacă îi călcați pragul, veți avea cu siguranță surprize.

---

VIZUALIZĂRI: 420 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI