AmFost la Muzeul ”Manufacture des Gobelins”, Paris

TIPĂREȘTE

AmFost să văd ”pe viu”o veche și frumoasă îndeletnicire, în același timp elegantă și utilă, anume arta confecționării tapiseriilor flamande (la origini), dar în mare vogă în Parisul sec al XVII-lea și nu numai.

Ce m-a făcut să trec pragul acestui muzeu? Curiozitatea. Faptul că lucrez goblen, am vrut să văd cum arătau în original produsele care au făcut glorie.

Parisul mult cântat și adorat, cutreierat, traversat și bătătorit de turiști din lumea întreagă, ascunde printre atâtea alte valori și o mică manufactură de tapiserii ce dispune de spațiu pentru producție și altul pentru expunere.

Amplasat în Arondismentul XIII, zona Place d*Italie, pe 42 Avenue des Gobelins, impozanta clădire complet renovată în anii din urnă, a fost deschisă publicului în mai 2007.

Numele oficial este ”Manufacture Naționale des Gobelins” și cuprinde manufactură de mobilier, fabrica de tapiserii Gobelins, Beauvais și Savonnerie plus atelierele naționale de dantelă da la Alencon.

Muzeul poate fi vizitat zilnic, cu excepția zilei de luni. Și cum eu m-am prezentat într-o Duminică, am avut surpriza să aflu că de fapt, aici se și lucrează sub ochii vizitatorilor, dar Duminică fiind, secția de lucru era închisă. Mare, mare supărare am avut!

Tapiserie sau goblen? Curatora muzeului ne-a explicat că goblenul este de fapt o tapiserie, adică o manufactură, dar nu lucrată cu acul. Ceea ce se face cu acul se numește broderie. Denumirea s-a păstrat de la Jehan Gobelins, un simplu vopsitor care, în sec al XVII-lea își deschide un atelier de vopsit țesături în apropiere de Paris, devenit cunoscut pentru roșul cărămiziu preparat din pigmenți naturali după o rețetă proprie. Urmașii săi ajung bogați iar meșteșugul lor valoros este căutat de marile case nobiliare pentru tapetarea camerelor din castelele și palatele acestora. Rolul acestor tapiserii fiind dublu: aspectul artistic, de camuflare a pereților, dar și rol de izolare termică.

Primele manufacturi iau naștere în anul 1600 în timpul regelui Henric al IV-lea, care a atras meșteri flamanzi ce deschid mici ateliere răspândite în tot Parisul. Mai târziu regale Ludovic al XIII-lea deschide altă manufactură la Savonnerie. Apoi Regele Ludovic al XIV-lea, împreună cu ministrul său de finanțe Jean Baptiste Colbert, născut la Reims, acolo unde se încoronau regii, a dat un edict pentru limitarea importurilor din Orient și deschiderea unor ateliere de mobilă și tapiserie cu meșteri și artiști din regat, ateliere a căror produse erau destinate strict, casei regale. Primii care s-au remarcat au fost urmașii bătrânului Gobelin, punând bazele unei mari manufacturi, devenind apoi Manufactură Regală, sub directa conducere a pictorului de curte Charles Le Brun.

Desenator, gravor și pictor, figură dominantă a artei sec al XVI-lea, Charles Le Brun, la 1642 pleacă la Roma pentru a copia o serie de tablouri a unor autori celebri, iar după întoarcerea acestuia la Paris, lucrările sunt transpuse în tapiserie. La comanda sa întreaga echipă artistică, formată din tapiseri, pictori, aurari, gravori produc lucrări de reputație internațională, care vor supraviețui peste secole. Le Brun participă la înființarea Academiei Regale de Pictură și Sculptură (1648) și tot el este decoratorul sălii oglinzilor de la Versailles.

În perioada războaielor întreaga activitate stopează, dar apoi va fi revigorată sub conducerea lui Napoleon.

Târziu, prin 1825 o parte din ateliere au fost transferate la Beauvais, dar activitatea va continua, racolând artiști ai vremii, ajungând chiar în perioada de lansare a impresioniștilor, precum Paul Cezanne, F. Leger, Juan Miro etc. care vor picta cartoanele atât de necesare. Pe fondul acestor cartoane, cu modelul atașat în dreptul firelor, este realizată tapiseria.

Astăzi, pe fațada vechii clădiri este construită o galerie care servește drept Muzeu. Aici sunt organizate expoziții periodice cu lucrări de valoare aflate în custodia muzeului

În vara lui 2012, la vremea vizitei mele, era expusă o frumoasă colecție de tapiserii cu temă din viața lui Moise, dar sunt expuse și lucrări permanente, cu temă din viața lui Isus.

Înainte de intrarea în muzeu am admirat de o parte și alta a ușii principale, opt lunete cu frumoase basoreliefuri ce reprezentau operațiunile ce se succed la realizarea unei tapiserii: jupuirea blănii, spălarea, torsul, realizarea sculelor de lână, pregătirea coloranților, vopsirea acesteia, realizarea cartoanelor cu modelul ce va fi lucrat, precum și executarea tapiserii în sine.

Sălile mari, bine luminate ale Muzeului aveau pereții acoperiți cu astfel de tapiserii ce reprezentau imagini din Vechiul Testament și anume din viața lui Moise.

Privit de aproape, materialul folosit era fir de lână colorată, cu unele zone destul de uzate, semn că vechimea lor era considerabilă. Probabil fuseseră îndelung utilizate la camuflarea pereților, rolul fiind pe lângă cel artistic și practic.

Urcând la etaj, pe pereții scării de acces, mi-a atras atenția un aranjament artistic din fire de lână divers colorate și răsucite, atârnând din tavan până aproape de treptele scării.

Vizita în Muzeu a fost scurtă, numărul acestor tapiserii nu a depășit aprox. 20-30 exemplare, dar încântarea produsă și mesajul transmis peste secole a fost major.

Ce lucruri frumoase se făceau altădată, cu câtă migală și corectitudine se lucra la ele, cât de complexă era realizarea unei tapiserii, mai ales dacă dimensiunile erau foarte mari!

Am înțeles că astăzi mai lucrează aici un număr restrâns de persoane (în jur de 20) și care produc tapiserii mai mult pentru a nu se pierde tradiția. Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 1310 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI