Omagiu adus lui Napoleon - Domul Invalizilor.

TIPĂREȘTE

Hotelul (în sens de palat) Invalizilor, Domul din biserica Saint-Louis si esplanada au fost construite în perioada 1670-1720 în timpul lui Ludovic al XIV care a gândit înfiinţarea unui spital şi totodată azil pentru veteranii de război. Şi astăzi mai sunt câteva saloane-pension pentru invalizii supravieţuitori ai celui de al doilea război mondial.

Hotelul se află la capătul unei esplanade enorme lungă de jumătate de km şi lată de 250 m care se întinde până la Sena unde întâlneşte cel mai frumos şi ornamentat pod din Paris, Pont Alexandre III (construit în cinstea ţarului Rusiei). Pe esplanada din faţa clădirii sunt expuse tunuri de bronz din sec. XVII încă funcţionale şi care formează bateria triumfală.

Hotelul Invalizilor a găzduit şi tratat în prima sută de ani de la înfiinţare 115000 veterani răniţi. Este o clădire sobră, cazonă, lungă de 200 m., cu patru rânduri de ferestre suprapuse şi în care se intră printr-un portal central maiestuos deasupra căruia un basorelief îl reprezintă pe Ludovic al XIV-lea. Noi am intrat prin partea opusă a clădirii, pe la Dom.

La Domul Invalizilor se ajunge cu metroul staţia Varrene, linia 13. Aceasta are corespondenţe practic cu toate liniile de metrou cât şi cu RER. De această staţie este foarte aproape şi muzeul Rodin care ar merita să fie văzut într-un sejur de 3-4 zile în Paris.

Costul unui bilet care permite vizitarea tuturor muzeelor din Hotelul Invalizilor este de 9.5 eu pentru adulţi şi intrare gratuită pentru copii şi tineri sub 18 ani. Muzeele care se pot vizita sunt dispuse în jurul unei curţi interioare paralepipedice adoima unei cazărmi numită Curtea de Onoare. Deasupra unei porţi în această curte este statuia lui Napoleon numită Micul Caporal, cum era alintat de soldaţi.

Se pot vizita Domul, biserica St. Louis a soldaţilor, muzeul Armatei dar şi muzee mai mici cum ar fi al hărţilor şi Charles de Gaulle. În trei ore am reuşit să le vedem numai pe cele principale. Anual Hotel des Invalides este vizitat de peste patru milioane de turişti.

Domul Invalizilor face parte din biserica Saint Louis al Invalizilor dar a fost destinat familei regale în timp ce în prima capelă, cea a soldaţilor, se oficiau slujbe obişnuite.

Construcţia Domului a durat 30 de ani, terminându-se în 1708 iar a mormântului lui Napoleon, peste 150 de ani, alţi 20. Domul e o construcţie pătrată cu două etaje în mijlocul căreia se găseşte o încăpere rotundă.

Intrarea se face direct la etajul unu urcând o scară largă de marmură. Central, deasupra celor două etaje se înalţă o cupolă aurită sprijinită pe coloane dorice solide. Cupola, operă a arhitectului Mansard este decorată cu ghirlande şi motive florale aurite care strălucesc în depărtare sub lumina soarelui.

În 1989 cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la revoluţia franceză domul a fost reaurit, la această lucrare consumându-se 12 kg de aur în 550000 foiţe.

Domul se termină cu o săgeată aurie care străpunge cerul Parisului până la înălţimea de 107 m. În panaşurile cupolei, Charles de la Fosse a pictat cei patru evanghelişti în timp ce cupola îl prezintă pe Sf. Ludovic prezentându-şi sabia lui Hristos. Din încăperea rotundă se desprind patru capele formând o cruce greacă. La etajul I al clădirii se află un balcon rotund din care, aplecându-ţi capul cu respect privesti în jos sarcofagul lui Napoleon Bonaparte.

Acesta este de porfir roşu de lângă Finlanda (au fost necesare 15 blocuri a 200 t şi aprobare specială de la ţar). Sarcofagul se sprijină pe un soclu de granit verde din munţii Vosges. Rămăşiţele împăratului sunt aşezate asemenea unui faraon egiptean în şase sicrie unul în interiorul celuilalt din materiale diferite: zinc, mahon, două de plumb, abanos şi stejar.

Coborârea în criptă se face pe o scară la capătul căreia se află porţi masive de bronz încadrate de două statui. De jur împrejurul sarcofagului sunt douăsprezece statui clasice simbolizând Victoria care veghează asupra eroului. În galeria circulară sunt basoreliefuri de marmură albă care ilustrează bătăliile lui Napoleon. Pardoseala este un mozaic policrom deasemeni tematic. Cripta este dominată de o statuie care-l înfăţişează pe Napoleon ca împărat roman.

În apropierea sarcofagului lui Bonaparte se găsesc rămăşiţele fiului său Napoleon II, regele Romei, numit L´Aiglon, a cărui mamă a fost cea de a doua soţie a lui Bonaparte, Maria Luiza de Austria. El a murit la Viena, la 20 de ani secerat de tuberculoză. Rămăşiţele sale au fost depuse în 1940 în Dom din ordinul lui Hitler care voia să îmbuneze francezii în vederea colaboraţionismului. Cu timpul Domul a devenit o necropolă a marilor generali ai Franţei atât din perioada napoleoniană cât şi din altele: Vauban general mare constructor din sec. XVII, Turenne care a comandat armata franceză în timpul războiului de 30 de ani, Leclerc cumnatul lui Napoleon, Bertrand aghiotantul său, Kleber care s-a remarcat în campania din Egipt dar a fost asasinat de un student egiptean, Foch comandantul trupelor aliate în primul război mondial dar şi Roger de Lisle autorul imnului naţional francez Marseillesa.

Tot aici sunt înmormântaţi cei doi fraţi ai împăratului Joseph şi Jerome, regi ai Spaniei respectiv Westfaliei. Mareşalul Joffre, strategul bătăliei de la Marna din primul război mondial a fost înmormântat în ţinutul natal dar i s-a ridicat o statuie în faţa Domului.

Napoleon a fost ţinut în detenţie în perioada 1915-1921 în insula Sf. Elena unde a şi murit din cauze încă neelucidate (otrăvire lentă cu arsen?). Insula Sf. Elena fiind posesiune engleză, au trebuit aproape douazeci de ani pentru ca guvernul britanic să aprobe deshumarea împăratului. Aceasta s-a făcut sub regele Louis- Philippe care dorea reconcilierea monarhiei cu poporul care încă îl adora pe Napoleon.

Pe data de 15 decembrie, sub o ninsoare rar întâlnită la Paris întreaga populaţie a asistat la trecerea convoiului funerar într-un car de aur pe sub Arcul de Triumf, a coborât pe Champs Elysees, a străbătut podul Alexandru şi a fost depus in Dom sub salvele de onoare ale tunurilor triumfale. Întrucât lucrările la mormânt abia începuseră, rămăşiţele împăratului au fost depuse in capela Saint Jerome iar înhumarea definitivă a avut loc abia în 1861 în prezenţa lui Napoleon al III lea.

Înafară de geniul militar, Napoleon rămâne în istorie prin mari reforme sociale şi administrative valabile şi astăzi şi care au modernizat întreaga Europă. Codul Civil napoleonian, înfiinţarea parlamentului bicameral, a Consiliului de Stat, laicizarea învăţamântului, Şcoala Politehnică, sunt numai câteva din acestea.

Ultimul voiaj triumfal s-a încheiat şi Napoleon Bonaparte a intrat în legendă ca cel mai iubit dar şi cel mai temut împărat în faţa căruia s-a supus întreaga Europă şi a cărui aventură a adus beligeranţilor pierderi de cinci milioane de oameni din care peste un milion de civili.

Prima biserică a hotelului se numeşte biserica sfântului Ludovic al soldaţilor şi datează de la începutul construcţiei în 1679. Spre deosebire de cealălaltă parte, a Domului, aici se ţineau slujbe pentru militarii obişnuiţi. Deţine copia unei sculpturi celebre, Hrisos în mormânt facută în 1521 de Holbein cel Tânăr, o orgă din sec. XVII şi o colecţie de drapele.

Muzeul Armatei inaugurat în 1905 este unul din cele mai complete din lume şi a rezultat din comasare muzeului de artilerie cu muzeul de istorie al armatei. El conţine o colecţie impresionantă de armuri medievale, arme, de la cele feudale până la cele din primul război mondial şi uniforme din diferite perioade.

Ne-a impresionat pinacoteca în care erau înfăţişate scene de luptă pe pânze orizontale sugerând o analogie cu cele de la câmpia Borodino dar şi picturi cu dramele unor tineri soldaţi răniţi sau răpuşi. M-a atras în mod special locul în care era reconstituită camera în care a murit şi obiectele personale care i-au aparţinut lui Napoleon. Portrete, busturi ale impăratului şi generalilor săi completează imaginea unei epoci glorioase dar controversate din istoria Franţei. S-a putut fotografia fără blitz aşa că sper să pot ilustra tot ce am scris.

---

VIZUALIZĂRI: 16481 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI