Muzeul de Artă Veche Apuseană 'Ing. Dumitru Furnică - Minovici'

TIPĂREȘTE

Vi s-a întâmplat vreodată să plecați de acasă hotărâți să vizitați ceva și să vă întoarceți după ce ați vizitat altceva? Mie, da. Și cred că pentru prima oară în viață.

Hotărâtă și pregătită să vizitez Muzeul de Artă Populară "Dr. Nicolae Minovici", la 18 mai 2016 - ziua sortită mult mediatizatei redeschideri (după 12 ani) - am găsit pregătirile nefinalizate și accesul în interiorul "Vilei cu clopoței" încă nepermis vizitatorilor de rând. Politicos, am fost invitată să vizitez muzeul de alături, adică Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică - Minovici". Nu eram câtuși de puțin pregătită pentru asta și știam doar în linii foarte generale la ce trebuie să mă aștept acolo. Recunosc, din cauza lipsei mele de pregătire anterioară, la început am fost cam stingheră cu atât mai mult cu cât la acea oră am fost singura vizitatoare. La apelul făcut de omul de la pază chiar de lângă frumoasa poartă din fier forjat, ușa masivă de stejar s-a deschis, iar muzeograful, coordonatorul cultural - științific al colecției, a apărut și m-a invitat să intru. Dincolo de un mic podeț de piatră și cărămidă, până să trec pragul casei, am remarcat prețiozitatea ușii cu ancadramentul ei de piatră și cu basorelieful montat în partea superioară reprezentându-l pe Hubertus, patronul vânătorilor.

În stânga, pe o mică alee, se ajunge în curtea din spate, de mici dimensiuni dar frumos ornamentată cu flori, cu mici statui și cu un bazin cu apă pe care plutesc nuferi albi, înfloriți. Gardul de lângă casă, foarte puțin înalt, permite o amplă priveliște asupra "Vilei cu clopoței", Muzeul de Artă Populară fondat de Dr. Nicolae Minovici.

Referitor la stilul și construcția casei care adăpostește în prezent Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică - Minovici", colecționarul mărturisea: "Mult timp mi-a trebuit până să mă hotărăsc în ce stil ar fi mai nimerit să construiesc casa în care urma să fie expusă colecţia, dorind în primul rând să realizez o concordanţă între stilul casei şi obiectele din interior. De aceea, ani de-a rândul am făcut zeci, mai curând sute de schiţe după detalii de arhitectură a vechilor construcţii, căutând cea mai nimerită soluţie arhitectonică."

Înălțată în perioada 1939-1942, cu un cost exorbitant datorită faptului că a fost executată doar cu meșteri străini (austrieci, nemți, italieni) și numai cu materiale de import, casa este rezultatul gândirii arhitectului Enzo Canella, dar și a proprietarului însuși. Ținându-se cont de destinația construcției (muzeu, dar și casă de locuit) a fost ales stilul Tudor caracteristic sec. XVI, cu ogive mai teșite, cu geamuri numeroase, suprapuse și chiar lipite unele de altele, care permit o bună iluminare naturală a interiorului, fapt benefic pentru preconizata expunere muzeală. Structurarea şi compartimentarea interioară au fost gândite în concordanță cu necesitățile de expunere și poziționare ale pieselor deja achiziţionate. Inițial sub denumirea de Muzeul de Artă Feudală, colecția privată a Ing. Dumitru Furnică - Minovici a fost inaugurată în 1946.

În vestibulul lung, cu plafon în unghi și pereți ornamentați cu trofee și vechi gravuri înfățișând scene de vânătoare, întregind caracterul cinegetic al încăperii, vizitatorul poate vedea și câteva arme medievale.

Primul aspect care impresionează la camera principală a muzeului este dimensiunea ei. Lungă de 12 m și înaltă de 8 m, cu multe geamuri alăturate și suprapuse, în cameră se poate admira o monumentală scară interioară din stejar, spiralată, cu un mic balcon rotunjit, care duce la nivelul superior, cel în care erau camerele de locuit ale familiei. Vizitatorii nu au acces la etaj, ci doar în spațiul de la parter dedicat colecției de artă și în mica grădină din spatele clădirii.

Am început vizitarea cu zona bibliotecii. În stânga, dincolo de doi lei minunat sculptați în marmură, replicile leilor romani ce pot fi văzuți în Loggia dei Lanzzi din Florenţa (sec. XVI), impresionează rânduiala a nu mai puțin de 2000 de volume legate în piele, toate de o mare valoare.

Mobilierul bibliotecii - din lemn de nuc masiv, cu coloane în torsadă executate manual - datează din sec. XVIII şi provine din castelul Weilburg de lângă Viena. Două fotolii și o canapea - o garnitură în stil Ludovic al XV-lea (sec. XVIII) cu tapiserie de tip Aubousson (conform informației de lângă exponate) - cu motiv ornamental predominant floral, se află tot în bibliotecă. Această garnitură a intrat în colecţia Ing. Dumitru Furnică - Minovici în anul 1962, fiind achiziţionată din Bucureşti.

Pe doi dintre pereții încăperii sunt geamuri cu vechi vitralii de mici dimensiuni montate în sticlăria ferestrelor, piese originale care provin din Germania. La fiecare dintre ele se remarcă un colorit viu, bine păstrat și migala cu care au fost executate scenele miniaturale. Analizând mai atent una dintre aceste remarcabile lucrări de artă, ghidul mi-a atras atenția asupra anului execuției menționat de autor (1599).

"Sfânta Cecilia cântând la orgă" (51 x 49 cm), vitraliu realizat de Rudolf Schiestl (sec. XIX) a fost cumpărat de Ing. Dumitru Furnică - Minovici dintr-un anticariat din Viena. "Iisus răstignit", un vitraliu de mai mari dimensiuni, amplasat la o fereastră de sus, provine de la Școala Germană (sec. XVI-XVII) și are autor necunoscut. Scena principală - cu Iisus răstignit, cu Fecioara Maria îngenungheată și cu craniul simbolic de la baza crucii - este completată pe fundal de un peisaj citadin.

Pe unul dintre rafturile bibliotecii se pot vedea vechi obiecte de argint, iar într-o vitrină așezată lângă fereastră câteva fotografii de familie, precum și o felicitare semnată Dr. Petru Groza. Pe pervazul celei de a doua ferestre sunt înșiruite mici sculpturi în marmură.

În zona din dreapta a muzeului atrage atenția șemineul renascentist toscan (sec. XVI) împodobit cu o stemă nobiliară sculptată, care are partea superioară decorată în solzi de peşte și pe care este etalată o corabie în miniatură. Despre achiziţionarea acestui şemineu deosebit, colecţionarul mărturisea: "Ca să-l cumpăr, a trebuit să merg de opt ori afară din Florenţa, pe drumul spre Fiesole, la un bătrân ce locuia într-o casă bătrână şi ea de secole. M-a refuzat de fiecare dată, explicându-mi că este o piesă ce aparţine familiei lui de câteva generaţii, pe care o vor moşteni fiii săi. La a opta vizită, în decursul celor patru ani cât n-am încetat nici o clipă să-mi doresc cu ardoare căminul, s-a hotărât să mi-l vândă, spunându-mi, de astă dată, că a înţeles că fiii lui, interesaţi numai de lucruri moderne, nu-l preţuiesc pe când eu cu siguranţă îl voi păstra, aşa cum îi povesteam, în muzeul pe care-l voi construi. Timp de opt ani, apoi, am purtat cu mine în trei oraşe în care am locuit, căminul, lăsându-l afară, în curte, până în ziua când şi-a luat locul în casa visurilor mele". Iată ce înseamnă o adevărată, mare pasiune!

În stânga șemineului, o ladă mare din lemn de stejar, pe lângă alte decorațiuni, are sculptat "ANNO 1715". De o parte și de alta cu două frumoase scaune de provenienţă lombardă (sec. XVII), lada susține două tipsii de alama între care este postată Sfânta Ana - o statuetă din lemn pictat realizată de un anonim german în sec. XV. Lucrarea atrage atenţia în special prin expresia feţei.

Tabloul reprezentând o madonă cu pruncul (lucrare atribuită elevilor lui Leonardo de Vinci), portretul lui Oswald - Regele Angliei, portretul unei nobile englezoaice de la Curtea Reginei Elisabeta, sunt alte lucrări de artă foarte valoroase care pot fi admirate în muzeu.

Prețioase și foarte interesante sunt cele două mari tapiserii care sunt expuse pe pereții din dreapta. "David şi Batșeba", tapiserie flamandă (345 x 290 cm), este lucrată în atelierul din Bruxelles al familiei van Segers, o familie cu tradiţie în manufacturarea de tapiserii. Autorul, Jacob van Segers (1600-1640), foloseşte o temă din Vechiul Testament întâlnită şi la alte tapiserii flamande ale epocii baroce. Această lucrare veche de aproape 400 de ani, a fost cumpărată de Ing. Dumitru Furnică - Minovici la o licitaţie publică organizată la Viena (în 1936) și a fost cedată Academiei Române la cea de-a treia donaţie (1974). Tapiseria este ţesută la război vertical, din lână cu mătase și are o bordură lată, decorată cu elemente florale stilizate, partea centrală fiind ocupată de David şi Batșeba înconjurați de vegetaţie luxuriantă și de păsări exotice.

Împreună cu şemineul renascentist toscan şi cu scara spiralată în stil gotic francez, pentru buna lor expunere, acestor tapiserii li se datorează înălțimea atât de mare a încăperii (8 m). Pe jos sunt covoare datând din sec. XVII care sunt protejate cu traverse, dar - cu privirile îndreptate spre minunatele exponate - trebuie să fim atenți să nu depășim limita.

Salonul alăturat în mijlocul căruia tronează o impresionantă masă sculptată cu scaune la fel de frumoase, are ferestrele împodobite cu vitralii rotunde și găzduiește piese de mobilier valoroase, una dintre tapiserii, precum și câteva statuete și vase decorative.

"Cosimo I di Medici" - pictură în ulei atribuită lui Alessandro Allori Bronzino (1535-1607), considerată de specialişti ca fiind o replică din sec. XVII, este expusă în stânga acestei încăperi. Lucrarea aflată în colecţia Muzeului de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică - Minovici" are pe verso - încorporate în lemn - două vechi sigilii (Firenze şi Galerie Sedelmayer Paris), însemne ale colecțiilor din care a mai făcut parte.

Toate obiectele expuse în muzeu au fost colecționate de Ing. Dumitru Furnică - Minovici în timpul călătoriilor sale prin Europa. Urmând exemplul unchiului său pasionat de arta populară românească, Ing. Dumitru Furnică - Minovici a intrat în contact cu arta veche europeană vizitând expoziții și anticariate, participând la licitații și achiziționând obiecte vechi, de mare valoare. De menționat este implicarea tenace de care a dat dovadă. Atunci când un obiect îi plăcea și își punea în gând a-l cumpăra, insista până când reușea. (A se revedea citatul în care povestește cum a achiziționat șemineul renascentist toscan).

Despre fondatori

Dumitru Furnică - Minovici (1897-1982) fiul uneia dintre surorile fraților Minovici, a urmat cursurile Institutului de Chimie Industrială în Franța pe cheltuiala unchiului său, Dr. Nicolae Minovici. Lucrând în domeniul petrolier, anul 1947 - anul etatizării - îi aduce destituirea atunci când Societatea Anonimă Română "Creditul Minier" este desființată.

Cum din 1941, la rugămintea unchiului său, acceptase funcția de conducător onorific al Muzeului de Artă Populară "Dr. Nicolae Minovici", după destituirea de la "Creditul Minier" va urma cursurile Școlii de Muzeografie și va deveni specialist conservator al Muzeului de Artă Feudală "Ing. Dumitru Furnică - Minovici", muzeu pe care - în condițiile vremurilor de atunci - îl va administra până la moarte. Școala de Muzeografie a fost - atât în cazul lui, cât și al altor proprietari de colecții particulare - alternativa care i-a permis să păstreze în administrare colecția donată și să locuiască în continuare în imobil.

Ligia Viorica Furnică - Minovici (1914-2004), cu studii la Facultatea de Litere și Filozofie, apoi la Facultatea de Drept, ca urmare a unui memoriu înaintat de soțul său, în 1969 va fi numită muzeograf la Muzeul de Artă Feudală "Ing. Dumitru Furnică - Minovici". Până la dispariția sa, la vârsta de 90 de ani, Ligia Viorica Furnică - Minovici a fost un devotat ghid al acestui muzeu.

Noaptea Muzeelor la Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică - Minovici"

Sâmbătă, 21 mai, la sărbătoarea muzeelor, Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică - Minovici" și-a primit vizitatorii între orele 18.00-02.00 și - conform tradiției din Noaptea Muzeelor - intrarea a fost gratuită pentru toată lumea. După vizita de inițiere pe care am făcut-o cu trei zile în urmă, total pe nepregătite, în Noaptea Muzeelor (pentru mine "seara" deoarece nu am așteptat lăsarea nopții) am revenit la Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică - Minovici".

Aniversarea a 70 de ani de la deschidere a prilejuit celor prezenți cunoașterea casei și a colecției într-un mod inedit. Pe parcursul serii, un film documentar realizat de TVR în 1978 (care a rulat fără întrerupere), ne-a făcut părtași la declaraţiile colecţionarului. A fost ca și cum de acolo, din neființă, Dumitru Furnică - Minovici a revenit printre noi pentru a ne povesti el însuși despre preocupările sale de colecționar de artă veche. Obiectele amintite în documentar au fost marcate în muzeu astfel ca noi - cei mai puțin inițiați - să le putem identifica ușor și să le admirăm acolo unde sunt expuse.

Apreciez că Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică - Minovici" merită vizitat de oricine, oricând, nu doar în Noaptea Muzeelor. Într-o frumoasă casă în stil englezesc sunt adunate laolaltă vechi creații artistice germane, italiene, franceze și olandeze. Prin stilul construcției, prin valoarea și varietatea exponatelor, ca și prin întreaga lui poveste, cred că acest muzeu este unic în România.

Cum se ajunge la Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică - Minovici"?

Cel mai simplu se ajunge cu autobuzul (131, 205, 261, 304, 335) până la stația Gara Băneasa. Dacă veniți dinspre oraș, va trebui să traversați pe la o trecere de pietoni nesemaforizată. Deoarece în zonă traficul auto este foarte intens, veți avea nevoie de multă atenție și de tot atâta răbdare. Dacă doriți să ajungeți acolo cu mașina personală, cu puțin noroc, veți găsi și un loc de parcare în apropiere.

Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică - Minovici" este amplasat în Str. Dr. Nicolae Minovici, nr. 3, aproape de Fântâna Miorița, de Casa Presei Libere și de Gara Băneasa.

Programul de vizitare este Miercuri - Duminică, orele 9.00-17.00.

---

VIZUALIZĂRI: 2597 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI