Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici

Sa spun "interesant" este prea putin. Cu prima ocazie voi merge sa vizitez vila care mereu mi-a atras atentia (de cate ori merg la aeroport). Ar trebui sa ai intrarea gratuita la ce reclama ai facut. Si sunt sigur ca nu doar pe mine m-ai convins.

@all... Apropo de Institutul Mina Minovici, are si el un punct de atractie forte... (Va avertizez ca persoanele sensibile si copiii ar fi bine sa nu citeasca mai departe, genul articolului-erotic)

Cand eram in vacante la Bucuresti, bunica ma ducea la Institutul Mina Minovici, care nu era departe de locul unde locuiam noi. Mare lucru n-am retinut eu ce era prin borcanele alea mari, cu exceptia unei banane gigant aflata intr-un borcan cu formol "Ce e aia bunica"? intrebam eu... "Pasarica cu Terente", imi raspundea ea. "Bunica, da aia nu e o pasarica, e-un adevarat vultur", ii raspundeam eu.

Intr-adevar Terente, marele bandit bailean ramas in folclorul popular ca avand cel mai mare penis din tara din acea vreme (inca nu existau modalitati artificiale de alungire precum sunt azi, cand aceasta dimensiune a fost depasita), avea un organ ce masura 22 cm in erectie si 21 cm in non-erectie. Astazi mai vedeti la Inst. Mina Minovici doar o copie, originalul s-a distrus. Filmul "Codin", a fost inspirat din legenda vie a lui Terente

Iata cateva adnotari de pe internte

"Curioșii vor putea vedea aproape zilnic copia ”Penisul lui Terente”, la Muzeul Mina Minovici (Institul de medicina legala). Copia a fost realizată cât mai fidel, după original, păstrând inclusiv celebrul tatuaj „F-t bine şi apăsat la cioc”, care stătea mărturie performanţelor sexuale deosebite ale lui Terente. Organul sexual al celebrului bandit, a fost conservat în 1927 de profesorul Mina Minovici. După 80 de ani, penisul s-a degradat sever din cauza formolului în care a fost ţinut, astfel că în urmă cu câţiva ani s-a încercat o operaţie de recondiţionare. Cu acest prilej, medicii au constatat cu stupoare că în borcan nu era falusul întreg, ci doar pielea lui, umplută cu vată, aşa cum se făceau conservările în formol pe vremea profesorului Minovici.

Între timp, situaţia organului care a făcut atâtea femei fericite în Brăila anului 1920 s-a înrăutăţit, din cauza soluţiei în care era expus, într‑un borcan imens, degradându- se în ultimul hal. Decizia a fost tristă, dură, dar radicală, medicii fiind nevoiţi să încheie, într-un mod neonorant, un ciclu glorios în existenţa pământeană a haiducului: au aruncat penisul degradat la gunoi. Locul său din Muzeul IML a fost luat de curând de un altul. Pentru ca legenda să meargă mai departe, pe plăcuţa noului exponat e trecut tot numele „Regelui Bălţilor”. Noul penis este ceva mai mic decât originalul şi provine de la un cadavru oarecare de la IML.

Cine a fost Terente

Pe numele său adevărat Ştefan Vasali, celebrul haiduc Terente s-a născut în 1895, în satul Carcaliu, aproape de Brăila, într-o familie numeroasă de pescari săraci. Prima nevastă, Ustinia, a murit de ciumă. Nici cu Arina, a doua soţie, nu a avut mai mult noroc. A prins-o cu un tânăr grec în grădină, noaptea, şi a înjunghiat-o. Lucru destul de ciudat ca un bărbat dotat ca Terente să fie înşelat de soţie. Deşi ea nu a murit, jandarmii l-au legat pe soţ şi l-au dus la închisoare. Se spune că bătaia pe care a luat-o acolo l-a înrăit, iar când a ieşit a început haiducia.

După numeroase jafuri şi răpirea, în 1924, a două tinere virgine pe care le-a dus în bârlogul său din bălţile Brăilei şi le-a siluit, Terente devenise deopotrivă bandit celebru şi amorez feroce. Conform legendelor, datorită “prestaţiilor” deosebite era căutat de femei, iar banditul răspundea cu plăcere propunerilor sexuale pe care le primea. Astfel, s-a născut legenda penisului lui Terente, impresionant prin dimensiuni. Terente s-a dovedit a fi înzestrat cu o inteligenţă criminală deosebită: a răpit, a sechestrat, a jefuit şi cu greu a fost prins. De el se auzise chiar şi în Anglia, şi în Italia. În 1927, pe 5 iunie, jandarmii civili l-au dibuit pe canalul Cravia.

@Radu Tudoran - Intenția mea nu a fost să fac vreo reclamă. Am vrut doar să vizitez un muzeu care a fost închis 12 ani și căruia i se anunța redeschiderea cu mare pompă (și pe internet, dar și la Muzeul Municipiului București - cel care le guvernează pe toate cele mai mici din capitală). Din păcate nu am văzut decât exteriorul. Pentru interior voi merge altă dată mai ales pentru că sunt curioasă dacă s-a deschis (sau se va deschide) și expoziția de obiecte populare sau numai cea omagială, dedicată fraților Minovici.

Sinceră să fiu, pentru mine ziua de astăzi a fost o mare surpriză. Am vrut să vizitez Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici și m-am trezit vizitându-l pe cel de alături – Muzeul de Artă Veche Apuseană Ing. Dumitru Furnică-Minovici. Mai mult decât atât, la acest al doilea muzeu am fost singura vizitatoare la acea oră, deci am beneficiat de toată atenția și amabilitatea muzeografului.

@dorgo - De ce nu scrii tu un articol despre Institutul de Medicină Legală "Mina Minovici"? Este o premieră în medicină, primul sediu a fost demolat, tu ești medic și cunoști atâtea - inclusiv despre Terente - și în afară de asta îți place să scrii. Scrie!

@iulianic - Recunosc, am ”trișat”! Doar puțin! Atât cât să dau bine-meritatul SuperBonus unui SuperArticol!

Deși brăileancă, n-am știut că Ștefan Minovici a fost însurat cu o brăileancă! Dar, citind, am aflat!

Mulțumesc, DOAMNĂ!!!

Pentru mine, acest review a fost foarte interesant și chiar l-am recitit.

Foarte bine ați prezentat personalitatea celor trei frați Minovici care au rămas puncte de reper în știința medico-legală românească.

Apreciez documentarea profundă pe care ați făcut-o pentru a împărtăși și altora cine au fost acești trei titani ai medicinei legale din țara noastră.

Mi-a plăcut foarte mult reviewu dv. care în același timp mi-a răscolit și amintiri.

Vă mulțumesc.

P. S. Pentru @ Dorgo voi scrie un ecou separat, pentru că m-a provocat

@dorgo - În ecoul scris de dv. scrieți „când eram în vacanțe la București, bunica mă ducea la Mina Minovoci”, deci erați copil atunci. Ei bine, eu am intrat de câteva ori acolo ca student. Una din materiile din facultate era Medicina Legală, fiind prevăzute și aplicații care constau în participarea la necropsii și astfel am văzut în direct, corpul omensc în interior.

Povstiea dv. cu acel borcan este reală. Și eu l-am văzut și am citit și tatuajul de pe el.

Nu bănuiam atunci că în viitorea mea profesie voi avea stânse legături cu medicina legală. In cazurile judiciare care aveau ca obect fapte îndreptate împotriva integrității corporale sau vieții unei persoane, constatările și concluziile medicului legist erau pivotul dosarului și hotărârea judecătorească era motivată, în bună parte, folosind concluziile medico-legale. Cred că pot confirma @ Mogly și @ Bogumil. Actuala clădire a institului o cunosc foare bine și am mers acolo de f. foarte multe ori. Eu nu ași fi putut finaliza cazuri fără aportul medicinii legale.

Mă opresc aici ca să nu devin prea off-topic, dar parțial ecoul a avut legătură cu activitatea științifică a fraților Minovici prezentată foarte bine de colega noastră - d-na Iulianic.

Cu bine și aștept reviewul dv. la îndemnul d-nei Iulianic. Eu promit un ecou la el.

@Mihai18 - si @iulianic... se pare ca muzeul nu este deschis publicului larg... http://edituramateescu.ro/2010/07/muzeul-iml-adaposteste-craniile-celor-mai-vestiti-banditi-ai-secolului-trecut/

Am o mare admiraţie pentru pasiunea de cercetător al Iuliei. Turismul, în special cel cultural nu se face numai cu maşina sau avionul, ci şi aplecându-te asupra muzeelor, monumentelor şi bisericilor care te înconjoară şi care fiecare are povestea lui necunoscută de mulţi. Deasemeni admir faptul că deşi a depăşit de mult Everestul de 10 mil. puncte pe AFA, scrie cu aceeaşi fervoare.

Institutul vechi dr. Mina Minovici era aşezat pe cheiul Dâmboviţei aproape de Căuzaşi. Era o clădire cu faţada rotundă sprijinită pe coloane dorice.

Trăgeţi-mă de mână să tac, să nu mai scriu amintiri. Ultima. Sora tatei urma şcoala normală de învăţătoare şi în primul război mondial s-a oferit ca infirmieră voluntară. A remarcat-o regele Ferdinand care i-a dat o bursă la medicină. Ajunsă doftoroaie la Odobeşti, într-o noapte i-a bătut cineva în geam. Era un bărbat voinic, împuşcat în spate. I-a dezinfectat locul, i-a scos glonţul, l-a cusut pe viu şi i-a presărat pe rană praf de sulfamidă. ˝ Cocoană, ştii cine sunt? ˝ I-a răspuns că nu. ˝ Apăi să nici nu ştii˝. Era Terente. Povestea a circulat în familia noastră, fiecare mai punându-i o floricică.

@Michi - Cred ca nu am putea trai fara amintiri, si avand in vedere varsta pe care o ai, amintirile sunt cu atat mai pretioase. In ceea ce priveste amintirile mele, si eu am trecut de multe ori pe langa Institutul de medicina legala sediul din Cauzasi, pentru ca stateam prin zona, iar medicina legala m-a fascinat mereu, era singurul lucru pe care l-as fi facut daca dadeam la medicina, cum insa nu mi-a placut sa tocesc atat de mult cat era necesar pentru medicina am ales ceva mai usor, astfel incat in final am facut chimia iar ceva mai tarziu farmacia.

Iar in practica pe care o faceam in liceu datorita profilului liceului, am ajuns si eu sa vad o autopsie si a fost ceva deosebit, as fi inregistrat-o ca sa o mai vad.

@iulianic - Dupa cum vezi ai starnit reactii si ecouri minunate doar amintind de acest muzeu. Am vazut totusi in ultima vreme (sper ca nu este doar o parere) o crestere a interesului pentru muzee, si aici ar trebui sa existe si promovarea care sa te faca sa-ti doresti sa vezi ceva.

Am vizitat muzee nu numai de dragul "subiectului" muzeului respectiv, dar si datorita felului in care acesta era promovat. Uneori chiar si eu pierd pentru ca ma incapatanez sa nu vad locuri din cauza oamenilor de acolo si atunci aleg altceva.

Sunt muzee unde m-as intoarce si a 2-a sau a 3-a oara (in tara sau in afara) si altele care insa nu ma atrag. Felicitari, te asteptam cu continuarea.

@All - Mulțumesc pentru ecouri, pentru aprecieri și pentru amintirile pe care le împărtășiți cu noi!

@dorgo - Ce-ar fi ca Muzeul Institutului Medico Legal să fie deschis în Noaptea Muzeelor? Am citit articolul la care faci trimitere prin ecoul tău. El mi-a amintit - cu diferențele de rigoare - de Catacombele Capucinilor din Palermo care îşi păstrează morții la vedere (încă din sec. XVI). Trupurile îmbălsămate, mimificate, păstrate (unele) în poziție verticală dau frisoane vizitatorilor. Deși am fost la Palermo, nu am vizitat această grozăvie. Nu era înscrisă în programul turistic al agenției, iar ghida nici măcar nu avea habar de existența acestui loc ciudat.

@iulianic - Îmi pare rău că nu ați putut vizita muzeul. Eu am tot căutat pe Internet informații până în preziua deschiderii și am aflat astfel că evenimentul se va petrece la ora 18.30. Totuși ați avut de câștigat - o vizită la muzeul de alături.

Am participat la evenimentul de ieri - redeschiderea Muzeului de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici” și am scris un articol ce va fi validat curând (vezi impresii). Recomand vizitarea acestui muzeu, redeschis după 12 ani - chiar și cu ocazia Nopții Muzeelor (21 mai) dacă puteți. Doresc să vă atrag atenția însă că interiorul găzduiește o expoziție temporară („Frații Minovici. Pionierat medical și univers spiritual”) pentru un an de zile. Colecția de artă populară se află momentan în restaurare. Bucurați-vă însă de arhitectura vilei, de frumusețea interioarelor și a grădinii.

@tata123 - Ei, da, iată un răspuns pe care speram să-l capăt la vizita din Noaptea Muzeelor. Mă bucur că el a venit mai devreme și pentru asta îți mulțumesc. Așadar, la Muzeul de Artă Populară "Dr. Nicolae Minovici" deocamdată nu ne putem bucura privind și obiectele de artă populară achiziționate de Nicolae Minovici, ci doar de expoziția temporară dedicată fraților Minovici și începuturilor medicinii la noi.

Ceea ce mă surprinde este că nimeni nu mi-a spus (deși eu am insistat), când se va redeschide muzeul pentru vizitatori. Se cam bâlbâiau. Aștept validarea articolului tău pentru a vedea cum a fost marcat evenimentul. Sper că gardurile și aleile au avut timp să se usuce. Cu șase ore mai devreme, atunci când am fost eu acolo, se lucra din plin.

@Michi - Zici-

Trebuie sa diferentiem lucrurile, turismul nu se imparte la noi in turism cultural, turism religios, turism de calatorie, etc, etc ci 1. - turism in capitala si 2. - turism in provincie.

In Bucuresti, nici n-ai nevoie de masina ci de tramvai, autobuz sau picioare bune si-ntr-o zi poti viziona 3 muzee, 2 biserici si un cimitir. Adica 6 reviuri... Intr-un week-end poti scrie 15 reviuri. in timp ce un provincial, care pleaca si el la munte 3 zile, poate scrie maximum 3 reviuri (peisaj, cazare si eventual vreo cascada sau pestera).

Spunea cineva ca trebuie sa stimulam turimul cultural, religios, etc... acest lucru se-ntampla in mod natural... acum, inainte de concedii, uzeriii scriu despre muzee si manastiri sau "La pas prin orasul meu", sau despre "ce-am mai consumat prin terse si restaurante", iar din concediu, uzerii vin cu altfel de reviuri, de calatoirie, mult mai gustate si colorate,din strainatate. Uneori observ anacronisme, niste mititei, carnaciori, castraveciori, fleici sau clatiite cu gem, sunt mai bine punctate decat o excursie la munte. Probabil ca uzerii votanti, au fost prinsi tocmai inainte de a se aseza la masa. Foamea se poate transforma usor in voturi.

Daca-mi permiteti, un sfat pentru bucuresteni... Nu va puneti acum pe descris muzee, pentru ca cel mai bun reviu despre acest subiect a fost deja scris. For ever. Inegalabil. Inspirat. Inbatabil. Toate muzele lumii au fost de partea acestui uzer cand a descris acest muzeu. Eu i-as fi dat premiul Nobel pentru literatura, pardon, pentru agricultura. E vorba de "Muzeul agriculturii din Alexandria". Nu mai stiu cine l-a scris. Un uzer localnic, se pare. Sa va citez. din capodopera lui cultural-muzeala..

Superb! Jos colopu'!

@All - Ca și mulți alții, am așteptat cu interes și curiozitate redeschiderea Muzeului de Artă Populară "Dr. Nicolae Minovici". Am ajuns acolo puțin după ora 18.00 și am găsit rândul format de la intrare până dincolo de poartă. Noi am făcut o coadă (organizată și foarte disciplinată) de o oră, dar atunci când am terminat vizita, coada era de trei ori mai mare.

Trebuie să mărturisesc faptul că așteptările mele au fost puțin diferite față de cele ce am găsit acolo. Și când spun asta nu mă refer la coadă, ci la cu totul alte amănunte importante pentru vizitatorul de rând.

Broșura - de fapt o singură filă în format A3, îndoită - nu vorbește câtuși de puțin despre expoziția tematică organizată cu ocazia redeschiderii muzeului, ci (în română și engleză) despre ceea ce a fost sau ceea ce ar fi trebuit să fie Muzeul de Artă Populară "Dr. Nicolae Minovici". Citind, aflăm despre colecția de costume populare, despre ceramică, despre icoane vechi și despre cele peste 200 de ouă încondeiate pe care ar fi trebuit să le vedem expuse în muzeu, dar care lipseau cu desăvârșire. Anterior, aflasem că toate acestea sunt la recondiționare și că într-un oarecare viitor vom avea și șansa de a le vedea.

Vizitatorul neavizat află dintr-un flayer pus la dispoziția tuturor că muzeul inaugurează expoziția "Frații Minovici - pionierat medical și univers spiritual", cea dintâi expoziție de istorie a medicinii din România, în ziua de 18 mai 2016, orele 18.30. Am menționat în articol că în aceeași zi, cu șase ore mai devreme, mă aflam acolo, dar nimeni nu a desconspirat momentul redeschiderii. În fine… mai bine prea târziu decât niciodată.

Expoziția vorbește prin imagini și panouri cu texte tipărite despre frații Mina, Ștefan și Nicolae Minovici, despre colegii lor de breaslă (Victor Babeș, George Severeanu, Gheorghe Marinescu) și despre medicina românească de acum un secol. Interesant pentru cei preocupați de subiect. Am văzut chipuri de infractori - bărbați și femei - de acum 100 de ani (oare bănuiau ei că vor ajunge celebri?), am aflat amănunte din istoria tatuajelor inclusiv poveștile unora dintre ele și am văzut reproduceri cu unele dintre cele mai frecvente și mai cunoscute tatuaje ale epocii.

Ceea ce m-a mirat a fost faptul că în interiorul muzeului fotografiatul este interzis. Asta ni s-a spus chiar la intrare. Am reținut, m-am conformat, dar nu am înțeles de ce. Dacă frescele sau tablourile valoroase pot fi afectate prin fotografiere repetată, expoziția - în fapt doar o serie de panouri fixate pe pereți - cum ar fi putut fi afectată?

Obiecte autentice, care au făcut parte din colecția de obiecte de artă populară a Dr. Nicolae Minovici, erau foarte puține. Două sobe din teracotă colorată, câteva mici piese de ceramică înghesuite într-o vitrină aflată pe un hol și - piesa care mie mi-a plăcut cel mai mult - ușa care a aparținut unei vechi biserici din Banat aflată acum la intrarea în capelă.

Amenajarea grădinii nu este terminată. S-au trasat doar alei și s-au plantat câteva flori înghesuite în niște cilindri de beton. Pomii par să fi fost toaletați pentru că în tot spațiul larg al grădinii crengile uscate zac pe jos, iar solul nu este încă înierbat.

Mai adaug în final că probabil datorită faptului că Muzeul de Artă Populară "Dr. Nicolae Minovici" a fost atâta vreme închis (12 ani), curiozitatea publicului a fost foarte mare. Suprapunându-se cu evenimentul cultural Noaptea Muzeelor, este de la sine înțeles că au fost mulți vizitatori. Comparativ, la Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică - Minovici" de alături, participarea a fost mult mai mică. Nu se aștepta la rând și - după părerea mea - exponatele meritau cu adevărat interesul nostru.

@iulianic - Mă bucur că spațiul muzeal a fost totuși deschis publicului după 12 ani chiar dacă, momentan, nu găzduiește expoziția originală de obiecte de artă populară românească. Mare parte din ele sunt pe mesele restauratorilor și va dura o perioadă destul de îndelungată până când vor fi așezate la locul ce li se cuvine.

La acest motiv se mai poate adăuga unul (valabil la toate spațiile muzeale) prevăzut în „Normele de conservare și restaurare a bunurilor culturale mobile clasate” la art. 4: pentru un spațiu nou construit, renovat sau restaurat, trebuie sa treacă cel puțin 3-6 luni de la terminarea lucrărilor, timp necesar pentru asigurarea stabilizării microclimatului interior - abia după această perioadă se pot expune din nou obiectele.

Cu ocazia redeschiderii Muzeului Dr. Nicolae Minovici din seara zilei de 18 mai am putut face câte fotografii vroiam, nu ne-a interzis nimeni acest lucru. Probabil se va introduce și aici o taxă foto, așa cum există și la alte filiale muzeale aparținând de Muzeul Municipiului București.

Apropo de fotografiat în muzeul Dr. N: Minovici - un citat din personalul prezent la Noaptea Muzeelor: „vizitarea e gratuită - fotografiatul doar contra cost! ” Așadar, există taxa deja. Că nu are sens, (încă) neexistând de fapt obiectele care ar trebui să fie în acest muzeu - e cu totul altă poveste.

PS Iulia, deși eu am venit ceva mai târziu sâmbătă, cam la o oră după voi, tot cca o oră am stat la coadă.

Și am cam aceleași obiecții privitoare la grădină (exprimate deja și la articolul „tătucăi”).

Dar ce nu am observat încă aici apropo de acea noapte (dar nu numai) e faptul că nimeni nu pomenește despre (mini) expoziția de pictură DADA din noua sală de conferințe a muzeului. Chiar era un loc aparte, care oferea ceva demn de admirat, măcar pentru câteva momente, spre a mai alina lipsa exponatelor de artă populară originale din muzeu.

@Dragos - Am văzut mica expoziție de pictură din noua sală de conferințe a muzeului. Interesante lucrări elaborate de muzeografi și restauratori, mulți dintre ei absolvenți de studii superioare în domeniul artei. Expoziția se intitulează: Artiști la muzeu: Vasile Dobre, Mihai Fălcoianu, Rodica Ion, Nazen Ștefania Peligrad, Ioan D. Popa, Simona Predescu, Laurențiu Solomon.

În altă ordine de idei, azi se deschide ediția a II-a a Festivalului de muzică cultă - Museicorum cu un recital în sala de conferințe a Muzeului Dr. Nicolae Minovici de la ora 19.00. Până pe data de 5 iunie vor avea loc recitaluri în muzeele aparținând de Muzeul Municipiului București - intrarea costă 10 lei și include și vizitarea muzeului-gazdă. Amănunte și program găsiți aici: muzeulbucurestiului.ro/evenimente.html.

@Dragos -

Asta pentru că la început grupurile care intrau se perindau mai lent. Oamenii rămâneau mai mult timp în fața panourilor citind, apoi, următorii, obosiți de stat în picioare o cam scurtau.

Noi am văzut și expoziția de artă contemporană din sala de conferințe. Am și fotografiat pentru că acolo nu era nici o interdicție. Ulterior, am atașat articolului și 3 poze de acolo. Nu știam despre existența ei, dar plimbându-ne prin grădină și studiind și panourile ilustrate de afară - expoziția dedicată gradinilor dispărute ale Bucureștiului, ne-a atras atenția sala de la subsol și am intrat.

Cu siguranță, în viitor fotografiatul la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici va fi contra cost și găsesc asta justificat dacă e vorba despre obiecte de artă, dar despre texte tipărite…

@tata123 - Ar fi fost și culmea ca în seara inaugurării, cu atâția invitați de marcă, să fi fost interzis fotografiatul sau să se fi pretins vreo taxă pentru asta. Redeschiderea a fost pentru muzeu o adevărată sărbătoare pe când Noaptea Muzeelor a fost pentru gazde o îndatorire obositoare.

Am văzut pozele tale și pot spune că pentru mine ele au fost o bună punere în temă. Ceea ce m-a mirat foarte mult a fost faptul că la Muzeul de Artă Populară "Dr. Nicolae Minovici" în Noaptea Muzeelor nu am avut voie să fotografiem niște texte (pe care de altfel le găseam și pe internet sau prin biblioteci), în timp ce la Muzeul de Artă Veche Apuseană "Ing. Dumitru Furnică - Minovici" de alături, toată lumea fotografia obiecte de artă pe care numai acolo le poți vedea și se fotografia având ca fundal acele unice obiecte de artă vechi de secole.