ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 31.01.2013
  • *) Email NEFUNCȚIONAL
  • GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
    DIN: Bucuresti
    ÎNSCRIS: 24.03.08
    STATUS: PRETOR
    DATE SEJUR
    NOV-2012
    DURATA: 1 zile
    single

    GRAD SATISFACȚIE
    SERVICII:
    100.00%
    Încântat, fără reproș
    CADRUL NATURAL:
    95.00%
    Mulțumit, aproape încântat
    DISTRACŢ. / RELAXARE:
    100.00%
    Încântat, fără reproș

    NOTARE MEDIE REZULTATĂ
    98.33%

    AUTORUL ar RECOMANDA
    această destinaţie unui prieten sau cunoscut
    TIMP CITIRE: 10 MIN

    Muzeul de Artă Medievală "Ing. D. Minovici"

    Ilustrație video-muzicală
    FRANK DUVAL - ME TO YOU


    TIPĂREȘTE

    Adresa: Str. dr. Minovici Nicolae nr. 3 - sect. 1

    Monument istoric

    Intrarea libera de joi pana duminica.

    Muzeul este situat la cativa pasi de binecunoscuta Fantana Miorita, in spatele Muzeuluui de Arta Populara "Dr. Nicolae Minovici" cunoscut sub numelele de Casa Cerchez sau Casa cu Clopotei.

    Din cele doua monumente istorice, doar unul poate fi vizitat; Muzeul de Artea Medievala Ing. Dumitru Minovici.

    Ca sa intelegem mai bine istoria acestei case muzeu si a fostului ei stapan e bine sa ne aducem aminte de fam. Minovici. Din cei noua frati, trei sunt foarte bine cunoscut; Mina, Stefan si Nicolae.

    Mina Minovici este medicul legist roman, cu studii la Paris, care a infiintat prima morga din lume, la Bucuresti, care a realizat prima mumie romaneasca folosita mai bine de o suta de ani ca material didactic la Institutul de Medicina Legala si care a fost de trei ori decan al Facultatii de Medicina din Bucuresti.

    Fratele sau Stefan, a fost un mare chimist, cel care a infiintat Catedra de Chimie Analitica si Asociatia Generala a Corpului Farmaceutic din Romania.

    Nicolae, a infiintat primul serviciu de ambulanta (de salvare) din Balcani, pe care timp de 30 de ani la sustinut din banii sai personali (desi primaria trebuia sa faca asta), a infiintat primul spital de urgenta cu serviciu non-stop din Romania, al doilea din Europa. A fost si un mare iubitor de arta populara romaneasca si in casa sa a infiintat in 1905 "Muzeul de Arta Populara ". Desi in 1937 a donat casa si colectia sa, Primariei Bucurestiului cu conditia ca acolo sa functioneze acel muzeu, desi casa este declarata monument istoric... de ani buni este inchisa si lasata sa se degradeze.

    Vecina cu ea, gard in gard, cum s-ar spune, (desi delimitarea este mai mult simbolica cu un gard din piatra de nici jumatate de metru inaltime in unele locuri), este Muzeul de Artea Medievala Ing. Dumitru Minovici.

    Dumitru Furnica Minovici, a fost nepotul acestor celebrii frati, respectiv fiul uneia dintre surori, Elena. S-a nascut la Brasov si a terminat la Strasbourg Facultatea de Mine si Institului de Petrol dupa care la Paris si-a continuat studiile tot in domeniul petrolului. Intors in tara, a lucrat pentru Creditul Minier ca director comercial al Rafinariei de Uleiuri din Orsova. La vremea aceea tara noastra era un mare producator si exportator de produse petroliere iar Ing. Dumitru Minovici, in calitatea sa de director, a promovat cu succes, produsele firmei in multe tari din Europa.

    In lungile sederi in interes de serviciu prin tarile Europei (Austria, Germania, Franta, Cehoslavacia, Italia, Olanda si Egipt) a luat contact cu arta veche si avand exemplul unchiului sau, a inceput sa colectioneze, diverse obiecte vechi, rare, frumoase si de mare valoare. Cand colectia sa a devenit suficient de mare a considerat ca a venit momentul sa ridice si o casa potrivita ca marime si arhitectura, in care sa expuna toate acele simboluri ale unei epoci trecute si in care sa si locuiasca. Timp de cativa ani, a pus pe hartie mai multe planuri si modele de case, pana intr-un final, colaborand cu arhitectul italian Enzo Canella s-a decis asupra stilului englezesc Tudor; o adaptare a stilului gotic din Anglia. Ce a iesit? O splendita casa in stilul Tudor, stil "inventat "de Henric al VIII-lea, care a durat cam tot sec. XVI, dar a fost folosit de multe ori de atunci, cand cineva a vrut sa construiasca ceva impunator, regal.

    Casa a fost ridicata intre anii 1940 – 1942 si la constructia sa au fost folosit doar materiale aduse din alte tari; de la caramizi si piatra, la lambriuri pentru tavanele interioare din lemn si la pardoseala. Caramida aparenta cu care este placata la exterior intrega casa si travertinul provin din Italia; scandura de stejar si feroneria sunt germane si tot asa. Si meseriasii care au ridicat-o au fost straini; germani, italieni si austrieci. Costurile construirii acestei case au depasit sapte milioane de lei- aur (in 1942).

    Nimic nu este romanesc in aceasta casa; nici mobila, nici covoarele, nici obiectele de interior si se spune ca nici macar vesela pe care o folosea zilnic nu era una obisnuita; totul... dar absolut totul este vechi, cu semnaturi de mari maestri sau de alteliere vestite in Europa medievala. Pana si ferestrele sunt inobilate cu vitralii cumparate de la licitatii de arta sau din anticariate.

    De cum m-am apropiat de ea, mi-a placut. Nu poti sa nu o remarci; cu aerul ei de casa a lumii bune din Anglia, cu aspectul sau tipic, cu dimensiunea ei impunatoare. Desigur si gardul de la strada este in acelasi stil; trei sferturi din caramida si un sfert din fier forjat cu doua porti, una mica si una mare. Si casa are doua intrari de la strada; prin una se ajunge la parterul casei si pe una se ajunge la o scara care duce direct la etaj, la apartamentul in care a locuit Ing. D. Minovici.

    Am trecut de poarta din fier forjat si am intrat in curte unde nimic nu este intamplator sau lasat la voia intamplarii; un mic podet din piatra aminteste de tipul acesta de intrare specific zonei de Est a Angliei, de Norfolk, de unde s-a inspirat ing. Minovici. Deasupra usii este un basorelief din piatra ce il infatiseaza in actiune pe San Hubertus considerat zeul vantorii, aparator al arcasilor, al cainilor de vanatoare, al muncitorilor forestieri si al fierarilor. In cinstea lui a luat nastere in evul mediu un ordin cavaleresc. Usa de la intrare este din lemn masiv de stejar si este o copie a unei usi de la Castelui Hornby din Yorkshire. Sa priviti cosurile semineelor si ale sobelor... Mi-a placut; inceputul era promitator...

    Am intrat in casa si inca din holul de la intrare, nu foarte mare, am fost intampinata de un domn muzeograf. Dupa complimentele de riguare care m-au facut sa ma simt confortabil de parca eram in vizita la o familie nu la un muzeu, am inceput sa fac cunostinta cu minunatiile acestei case.

    Ghidul meu dl. Costi Cioanca, s-a dovedit nu doar un bun cunoscator al istoriei familie, al casei si al exponatelor ci si un pasionat de arta veche (am aflat ca este expert in vitralii). Mi-a povestit atat de multe si cu atata drag, incat vizita mea s-a prelungit mult peste timpul acordat initial, dar am facut-o cu mare drag si ma bucur ca am plecat de acolo... un pic mai... mai fericita. Fericita ca exista si la noi, un loc atat de incantator, o casa unde oricand stiu ca daca imi este dor sa revad acele lucruri minunate, voi fi primita cu zambetul pe buze. In mod normal, fotografiatul este interzis, dar ghidul mi-a permis sa fac o multime de fotografii, cu conditia sa nu le pubic, sa le pastrez pentru albumul meu personal. Mi-am dat cuvantul si asa voi face. Voi posta doar fotografiile facute cu exteriorul casei si cu gradina.

    In hol, pe pereti sunt cateva cornite de cerbi si caprioare, trofee de vanatoare, doua pusti vechi cu cremene din sec. XVIII, o statueta ecvestra din bronz din sec XVI, o oglinda venetiana cu o rama aurita, o arbaleta din sec XVI, cateva lanci si doua manusi ce provin de la doua armuri. Ferestrele inalte si inguste sunt decorate cu mici vitralii originale, de sec. XVI, incluse ingenios in ferestrele facute la comanda. Privind aceste obiecte, multe si deosebite intr-un spatiu atat de mic ma gandeam la ce surprize de proportii ma asteapta in casa...

    Din hol am trecut in salonul care comunica direct cu biblioteca.

    Salonul m-a facut sa scot un admirativ wau... Are 8 metri inaltime, 12 lungime si 8 latime si tavanul lui este placat cu casete si grinzi din lemn ce provin dintr-o casa veche medievala, englezeasca.

    Pe jos este un imens covor, protejat de pasii vizitatorilor cu treverse de jur imprejur. In centru... o masa mare din lemn de sec. XVII langa care sunt cinci scaune Chippendale. Pe peretele din dreapta este un semineu toscan imens, din piatara, din epoca renasterii, pe care sta mandra macheta unei corabii cu trei catarge. Pe acelasi perete sunt tablouri; unul dintre ele este atribuit de experti, elevilor lui Leonardo da Vinci si reprezinta Fecioara cu pruncul. Un alt tablou deosebit de valoros, dateaza de la 1510 si este realizat pe lemn. In stanga caminului este o lada din lemn sculptat (varianta mare si lunga a lazilor de zestre de pe la noi) a carei data de nastere este 1715, pe care intre doua tipsii de alama batuta este o statueta din lemn pictat, ce reprezinta o femeie batrana. Figura pioasa a femeii nu poate trece neobservata. Un alt tablou il reprezinta pe Regele Angliei Oswald, care a unificat o parte a Angliei in sec VII si a introdus acolo crestinismul.

    Peretele din fata al salonului este acoperit de o tapiterie imensa flamanda de 6x5 m. Este veche de 350 de ani, si ii reprezinta pe Regele David si pe sotia sa. Tapiseria este semnata de autorul ei si se afla intr-o stare foarte buna de conservare. De o parte si de alta a ei sunt doua tablouri mari si sub ea o lada venetiana din sec. XVI. si doua scaune din aceeasi perioada.

    Langa acest perete este o usa care duce spre o alta camera de dimensiuni mai mici, normala dar ce etaleaza obiecte la fel de valoroase; o masa mare, multe scaune, o lada, o servanta si un dulap, fiecare avand ca obiect de decor cate un portelean, sau o halba, sau statuete din bronz. Si pe peretele acestei camere este o tapiserie mare si la fel de valoroasa.

    Pe peretele din stanga acestui salon, este scara din lemn ce duce la etaj si sunt usile duble cu geamuri cu vitralii ce duc la gradina din spatele casei. Scara este in spirala si la jumatatea inaltimii sale, are un mic balconas, semicircular care da catre acest salon. Este o piesa deosebit de frumoasa.

    Trecerea din acest salon si biblioteca care este in stanga intrarii, se face prin demarcarea data de o grinda si de doi lei din marmura gri, copii mai mici ai celor din Loggia dei Lanzzi din Florenţa, asezati pe suporti ca niste ladite din lemn.

    Biblioteca, ca si incapere, este mai mica decat salonul; pe doi pereti are doua ferestre cu vitralii de mici dimensiuni incastrate in sticalria ferestrelor, piese originale ce provin din diverse castele din Germania, are o canapea si doua fotolii, o masa mare englezeasca in mijloc si o biblioteca (mobila) mare, din lemn de nuc, cu frumoase coloane rasucite, din sec. XVIII achizitionata din castelul Weilburg de langă Viena. Toate cartile din biblioteca (colectia completa cuprinde peste 2000 de volume) sint vechi, legate frumos in piele si sunt nu doar frumoase dar si rare. O multime de alte mici piese de decor sunt expuse pe rafturile unui corp de biblioteca. Pe pervazul uneia din ferestre stau cateva statuete din bronz si busturi din marmura, care parca fac parte din familie si participa la discutii. Pe masa centrala a bibliotecii sunt cateva statuete din Italia renascentista. Spuneam ca toate ferestrele au mici vitralii; cele mai multe dintre ele au fost executate in anul 1600 de un mester sticlar.

    Ne-am intors in salon si de acolo am iesit in gradina din spatele casei.

    In stanga este un mic bazin cu apa din piatra. Toata gradina este plina cu flori si chiar daca toamna isi facea simtita prezenta, frunzele uscate si cele inca verzi inca, creau un tablou in zeci de nuante de verde si de maro, de un farmec aparte. Peste tot sunt statuete, busturi inaltate pe coloane si langa un gard din piatra, o banca tot din piatra ma indemna sa ma asez... si sa nu mai plec de acolo.

    Din aceasta gradina se vede foarte bine, proprietatea vecina, curtea si casa Muzeului de Arta Populara "Dr. Nicolae Minovici" aflat din pacate intr-o stare avansata de degradare, din vina celor care ar trebui de ani buni sa il renoveze si sa il mentina deschis ca muzeu dupa cum a fost dorinta dr. Nicolae Minovici atunci cand l-a donat statului roman. O micuta portita din fier face posibila trecerea dintr-o gradina in cealalta. O alta poarta, tot din fier, face legatura cu livada.

    Privita din spate, casa isi dezvaluia alta fata frumoasa. Zidurile masive, imbracte in caramida ii aparent dau un aer de regalitate medievala englezeasca. Peste culoarea lor caramizie, piartra alba care incadreaza ferestrele, ii dau o pata de culoare, o lumineaza; iar grilajele din fier forjat ale ferestrelor ii intregesc sentimentul de siguranta.

    In 1946 casa, ca si muzeu, a intrat in circuitul turistic sub numele de Muzeul de Arta Feudala. Un an mai tarziu, la indemnul lui Petru Groza, ing. Dumitru Minovici, a donat casa si colectia de arta statului roman cu conditia ca aceasta sa functioneze ca muzeu si atunci i s-a schimbat si numele. (o donatie aducea multe avantaje fata de o nationalizare). Exemplul sau a fost urmat si de alti colectionari, cel mai cunoscut fiind Krikor Zambaccian.

    Multa vreme, sotia ing. Dumitru Minovici, dna. Ligia Viorica Furnica-Minovici a fost cel mai inflacarat ghid-muzeograf pe care l-a avut acest muzeu. (s-a stins in 2004 la 90 de ani).

    Mergeti sa vizitati acest muzeu; este o frantura de arta medievala; sunt bucatele de istorie germana, italiana, franceza si olandeza, intr-o frumoasa casa englezeasca, cum nu este alta in Romania.


    [fb]
    ---
    Trimis de Diaura* in 31.01.13 23:44:22
    Validat / Publicat: 01.02.13 07:06:48
    NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

    VIZUALIZĂRI: 4096 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    13 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Diaura*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P01 Bucuresti - Muzeul de Artă Medievală "Ing. D. Minovici"
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol:
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 19100 PMA (din 19 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    13 ecouri scrise, până acum

    webmaster
    [01.02.13 07:05:05]
    »

    Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    johnnyredlabel † CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
    [01.02.13 08:02:25]
    »

    @Diaura: Un singur lucru vreau sa-ti spun, desi poate ca e desuet: remarcabil!

    Dragoș_MD CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
    [01.02.13 08:30:44]
    »

    În sfârșit, un muzeu unde nu ai reușit să mai mi-o iei înainte! ;)

    Mă bucur tare mult când cineva mai (re)descoperă micile comori ale orașului.

    Diaura*AUTOR REVIEW
    [01.02.13 09:02:46]
    »

    @johnnyredlabel:

    Multumesc.

    @: Dragos

    Sunt onorata ca alaturi de tine ii indemn pe Bucuresteni (si nu numai) de descopere orasul.

    Floria CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
    [01.02.13 09:07:10]
    »

    Este binevenia initiativa ta de a ne readuce in atentie adevaratele valori ale Bucurestiului!

    In ceea ce priveste donatiile din anii comunismului, acestea au fost o forma "eleganta" de nationalizare, menita sa dea o "fata umana" actiunilor in forta ale regimului comunist, indreptate impotriva intelectualilor acestei tari. Este adevarat, unii dintre proprietari au obtinut in schimbul actului de donatie permisiunea de a locui in continuare in una, doua camere din propria casa, au fost lasati sa plece in strainatate, sa-si inscrie copiii la facultate sau nu au mai fost considerati "dusmani ai poporului".

    Este o parte din istoria noastra pe care nici noi nici copiii nostri nu trebuie sa o uitam! Inca un motiv in plus sa trecem pragul unor asemenea case-muzeu, sa admiram opere de arta si, mai ales, sa ne amintim de cei care le-au construit!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    webmaster13
    [01.02.13 10:40:50]
    »

    Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

    Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

    abancor
    [01.02.13 14:54:40]
    »

    Felicitări pentru un nou articol excelent și așteptăm noi muzee.

    Pentru cine e curios privind soarta atît diferită a celor două muzee alăturate, cauza este faptul că Muzeul de Artă Populară Nicolae Minovici este al primăriei, care de ani de zile nu reușește să finalizeze (sau nici măcar să demareze) renovarea, iar Muzeul de Artă Medievală este al Academiei, care reușește să îl întrețină și a decis și renunțarea la taxa de vizitare. L-am vizitat și eu acum vreo 3 ani, ghid era o doamnă, care la acel moment spunea că măsura de a nu taxa intrarea e temporară. Văd că, cel puțin pînă astăzi, așa au rămas lucrurile.

    În interior se vizitează numai parterul, dar am înțeles că la etaj se desfășoară activități cu elevi sau studenți de la școli de artă.

    Mai multe ediții ale emisiunii Înapoi la argument au fost filmate aici, la Muzeul de Artă Veche Apuseană. Așa că, cine vrea să tragă cu ochiul la interior, poate căuta pe youtube ediții ale emisiunii. Atenție, nu toate sînt filmate acolo. Un exemplu filmat acolo ar fi aici; youtube. Dacă derulați prin tot clipul, veți vedea și cadre mai largi și filmări din alte unghiuri.

    Mai este apoi un blog, neactualizat de ani buni, care pare a avea legătură cu muzeul. În tot cazul, prezintă fotografii din interior muzeuldeartavecheapuseana.blogspot.ro

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    Diaura*AUTOR REVIEW
    [01.02.13 15:06:45]
    »

    @abancor: Multumesc pentru completari.

    Avand in vedere ca se ajunge foarte usor acolo, si ca cele doua puncte de reper, respectiv Muzeului de Arta Populara "Dr. Nicolae Minovici" cunoscut sub numelele de Casa Cerchez sau Casa cu Clopotei si Fantana Miorita sunt cunoscute de toata lumea, la care se mai adauga si accesul gratuit ma gandesc ca multa lume poate profita de vremea urata de afara si sa se delecteze cu ceva frumos intr-un interior cat se poate de primitor. Fiind un om de cuvant nu am postat fotografiile facute de mine in interior; dar fiecare isi poate face propria colectie odata ajuns acolo.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    Dragoș_MD CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
    [01.02.13 16:44:42]
    »

    @Diaura: Când amfostacolo cu ocazia nopţii muzeelor de anul trecut, nu era nicio restricţie la pozat în interior. Câteva imagini sunt la articolul scris de mine atunci. Nu-s prea reuşite, dar arată cât de frumos poate fi 'castelul' noaptea...

    PS (mie mi-e adesea ciudă că mai am idei despre locuri frumoase, şi când colo, ce să vezi? Le descrii tu de zece ori mai bine decât aş face-o eu, chiar înainte să merg eu pe-acolo ca să fac poze pentru sait... Ţine-o tot aşa, nu mă băga-n seamă)

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    Diaura*AUTOR REVIEW
    [01.02.13 17:12:15]
    »

    @Dragos:

    Pai daca atunci cand ai fost tu fotografiatul era permis, nu mi se pare corect ca alta data sa nu mai fie.

    Oricum pentru cititorii nostri facem o echipa; ce nu am putut eu sa le arat, pot vedea la tine in RW.

    Dragoș_MD CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
    [01.02.13 17:18:55]
    »

    @Diaura: adevărul că, la câtă lume era acolo atunci, ar fi fost chiar imposibil să nu-i lase să facă poze; şi nefiind nicio interdicţie explicită (vreun afiş sau ceva), am profitat şi eu.

    Oricum, am obiceiul să fac poze în orice muzeu (care permite asta, desigur) fără blitz - e mult mai bine pentru exponate.

    doina_c24
    [01.02.13 20:45:26]
    »

    @Diaura: O adevărată plăcere aceste vizite săptămânale în locuri care mai de care mai frumoase, pline de istorie și cultură din Bucureștiul nostru.

    webmaster
    [31.10.13 22:33:03]
    »

    Mutat în rubrica "Muzeele Minovici" (nou-creată pe sait).

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    abancor, Diaura*, doina_c24, Floria
    Alte impresii din această RUBRICĂMuzeele Minovici:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 1.0665688514709 sec
    ecranul dvs: 1 x 1