Muzeul de Istorie și Etnografie a grecilor capadocieni

TIPĂREȘTE

"Akontisma, ultima stație" este articolul meu de anul trecut în care vă povesteam de plăcuta ședere în satul turistic-istoric Akontisma și de faptul că am cunoscut un om deosebit, dl. Stegi Politismou, cel care ne-a povestit prima dată despre o populație și o zonă geografică puțin cunoscută nouă dar care este de o importanță covârșitoare în istoria omenirii și a ortodoxiei, zona de unde, după tratatul de la Lausanne din 1923, se face un schimb forțat de populații, o parte din grecii creștini fiind expulzați din nou creata Republică Turcia, de asemeni și o parte din turcii musulmani de pe teritoriul Regatului Grec. "Tatăl turcilor", Ataturk, nume primit în urma unei reforme, Kemal -"perfecțiune" inițial poreclă, cere ca doar grecii frumoasei regiuni Capadoccia să fie expulzați, rapid și brutal, ceilalți greci rămânând legal pe teritoriul turc și continuându-și afacerile. Unul din orașele de unde s-a evacuat toată populația creștină greacă a fost Karballa sau Gelveri și care, după aducerea turcilor din Kozani și Kastoria primeste un nou nume, Guzelyurt (omul frumos).

Grecii capadocieni au primit dreptul de ședere aproape de Kavala și au ridicat primele case cu materiale găsite la fața locului, din ruinele antice sau clădirile distruse în timpul războiului, localitatea primind numele Nea Karvali - Noul Karvali, în amintirea locului de unde fuseseră forțați să plece după două milenii de când elenii dezvoltaseră afaceri prospere legate în special de agricultură și aur.

După câteva decenii, un grec cu suflet și inițiativă, avea să înființeze o asociație culturală pentru studiul civilizației capadociene, ca o continuare a "Nazianzinos" din Istanbulul de azi, fondată în 1884 de comercianții din Kavala, apoi creează Arhiva Istorică a Capadociei și în 26 martie 1995, deschide "Muzeul de Istorie și Etnografie al Grecilor Capadocieni.

În timpul scurtei noastre vizite la Akontisma, dl. Stegi ne-a prezentat istoria pe scurt a grecilor expulzați, necazurile prin care au trecut veniți în patria mamă, ne-a adus albume, ne-a recomandat să trecem pe la muzeul aflat în satul Nea Karvali dar noi a trebuit să plecăm înainte de ora de deschidere a acestuia, asa că am trecut pe lângă el cu părere de rău însă anul acesta nu l-am ratat, deși iar ne grăbeam să revenim în țară.

În ziua de 1 iunie, ziua internațională a copilului, am plecat dimineață din Kavala, hotărâți să vedem muzeul. Am trecut în viteză pe lângă Akontisma (cu regret, n-am intrat să-mi salut iubirea greacă de o seară, Aris), am oprit lângă primăria din Nea Karvali și am întrebat unde este muzeul. Deși era dincolo de curtea acesteia, vizibil din locul unde parcasem, funcționarul grec a insistat să ne conducă o colegă de-a dânsului ca în eventualitatea că intrarea ar fi oprită, să ne rezolve dânsa problema. Abia ajunși aproape de poartă ne-am dat seama: era ziua copilului și pe stradă așteptau multe autocare la rând.

Știți cum se spune, când cineva acolo Sus te iubește... Pe scările intrării principale, dl. Stegi era prezent pentru a primi un nou grup de copii și a-și lua rămas bun de la cei ce plecau dar ne-a observat de departe și ne privea curios, mirat, zâmbitor. Ne-am apropiat și prima întrebare a fost de unde ne cunoaște, "vă recunosc pe amândoi, dar nu știu de unde". Akontisma a spus soțul și imediat a venit replica: "vinul de Potos" (la măsuța pe care ne-o oferise seara la Akontisma, plină de multe dulciuri și băuturi, gratis, ne-a făcut plăcere să oferim o sticlă de un bun vin de Potos). Ne-a întrebat cât stăm, i-am spus că ne grăbim și ne-a condus în muzeu, scuzându-se că are mulți copii, ceea ce văzusem și noi. Că am asistat, plimbându-ne prin muzeu, la o prezentare deosebită, că dl. Stegi are un mod de a interacționa și cu copii, ne-a dat gata deși nu înțelegeam limba. Cât am umblat prin săli, mai dădea câte o fugă de câteva secunde, doar să ne indice scurt ceva, să aprindă un bec sau să deschidă o ușă spre o zonă mai protejată, mulțumim dle. Stegi.

Muzeul are parter și etaj. În sălile curate și luminoase sunt expuse celebrele covoare ale școlii capadociene, "tsouhades", decorate cu frunze și lei, broderii, podoabe, costume populare purtate de grecii capadocieni la sărbători și în zilele obișnuite, vase de lut frumos decorate manual, ulcioarele pentru apă și vin "lik-lik", instrumente muzicale specifice din care un loc aparte îl ocupă lira capadociană "kemeni", diverse obiecte și unelte necesare muncii în gospodărie, cuverturi, lămpi, icoane, obiecte și haine bisericești, multe altele. Dar cele mai importante sunt aici ziarele, periodicele, manualele școlare, documente, cărți bisericești scrise în limba karamanlidika, o limbă a cărei origine încă este cercetată dar se știe că era vorbită de grecii dintr-o anumită zonă a Capadociei, aceia care în urma ocupației turcești de prin sec. XIV - XV, reușesc să-și păstreze credința ortodoxă și scrierea folosind alfabetul grec, doar că foarte multe cuvinte sunt turcești. Așa se explică și cele câteva firme pe care le-am întâlnit în Nea Karvali care par a fi bilingve, greacă și turcă, de fapt sunt în greacă și karamanlidika. Karamanlidika se pare că a început să fie studiată de tineri din proprie plăcere, de înțeles având în vedere că sec. XIX abundă în opere de seamă ale vorbitorilor acestei limbi.

Câteva vitrine sunt dedicate primei culturi cunoscute a Capadociei, hitiții, dispărută oarecum misterios, de la care s-au păstrat diverse urme, cea mai frumoasă legendă din ce am reușit să citesc fiind cea a lui Telipinu: alternanța normală a anotimpurilor, supărarea zeului suprem pe oameni și bulversarea anotimpurilor și implicit marea foamete, ca în final doar albina și vulturul să îmbuneze divinitatea și să readucă ordinea pe pământ!

În biserica din sat se află moaștele Sf. Grigorie Teologul, (o parte a craniului se află la noi, cu un istoric interesant dar asta este altă poveste), născut la Nazianz în Capadocia iar la biserica Analipsi din Akontisma sunt moaște ale mucenicului Mamant, luate cu mare greutate de refugiații de acum aproape 100 de ani. Cele ale Sf. Grigorie au fost salvate de fapt de la distrugere, biserica lui din Guzelyurt fiind acum moschee. Pentru grecii cu rădăcini capadociene dar și pentru restul creștinătății, Capadocia este deosebit de importantă, aici s-au refugiat mulți creștini din calea urgiei romane, aici și-a mărturisit credința sutașul Mucenic Longhin, cel ce a fost martor la patimile lui Isus și la Înviere, aici a propovăduit Apostolul Petru și celor de aici le-a scris prima epistolă, aici au fost Cei Trei Ierarhi cunoscuți drept Părinții Capadocieni ai Bisericii Creștine, cei care au formulat Dogma Sfintei Treimi...

Muzeul din Nea Karvali este singurul care se ocupă de cultura grecilor din Capadocia (Kappadokia în greacă) și a primit Premiul Uniunii Europene în 1997 pentru exponate și pentru munca de cercetare depusă în cadrul secțiilor lui.

Vă spuneam anul trecut că vizita la Akontisma mi-a deschis noi ferestre, ei bine anul acesta am înțeles multe din spusele dlui. Stegi, din albumele văzute atunci, mi s-a deschis încă puțin cunoașterea despre trecutul nostru ortodox și istoria, filozofia, chiar ciclicitatea epocilor omenirii.

Muzeul de Istorie și Etnografie Capadocian se află în Nea Karvali, la cam 9- 10 km de Kavala, în spatele Bisericii Sf. Grigorie, biserică pe care o vedeți din șoseaua EO2, drumul vechi, paralel cu autostrada. Vizitarea se face între 8.30 - 15, se pot organiza grupuri și programa o vizită seara sau în weekend, prețul biletului este de 3€ adult, pentru grupuri diferă. Dacă poarta bisericii este închisă, se poate întra prin curtea primăriei, lângă biserică. Se vorbește engleza, dl. Stegi și italiană și, dacă vreți, kalamanlidikă !

La intrarea în muzeu este o cameră, administrativă, ce are expuse obiecte din toată lumea primite cadou de dl. Stegi cu ocazia festivalului folcloric internațional "Soare și piatră". Printre ele se recunosc câteva piese de artă populară românească.

---

VIZUALIZĂRI: 2456 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI