Taverna fără nume din Palaios Panteleimonas

TIPĂREȘTE

V-am povestit în articolul trecut că am poposit câteva ore pe "balconul Olimpului". După atâta mers pe jos prin sat și după ce dimineața ne bucurasem de aerul zeilor din altă parte a muntelui sacru, venise vremea să ne așezăm la o masă și să îndeplinim un ritual necesar oriunde în lume dar foarte apreciat de noi în Grecia, prânzul. Eu vroiam în mica piațetă, sub platan, soțul a zis că-i prea multă lume acolo și a ales o tavernă de lângă biserică, al cărei nume nu l-am reținut, acum îmi dau seama că nici nu am văzut să-i fie afișat pe undeva, poate că de foame mi-a scăpat acest fapt. Alegerea a fost chiar foarte bună.

Cât ne tot plimbasem prin zonă am remarcat un bărbat ce stătea la o masă în fața acestei taverne și citea un ziar, preț de aproximativ o oră tot acolo l-am văzut. Când ne-am hotărât să mâncăm aici, am intrat și atunci bărbatul s-a ridicat, ne-a salutat în greacă și, după ce s-a dumirit că dorim prânzul ne-a întrebat unde vrem să stăm, la terasă sau în local. Cum tocmai se enervase puțin zeul Aeol, am ales interiorul, la etaj, de unde aveam o frumoasă priveliște până la Golful Thermaic. Am urcat scara îngustă, aparent fragilă și am ales masa de la geam, cu vedere frumoasă. Nu era nimeni așa că sala a fost doar a noastră.

După ce ne-am așezat, domnul ne-a adus din partea casei o carafă cu apă rece și foarte bună, câteva măsline și două felioaie de pâine cu mirodenii și ulei de măsline, apoi ne-a zis doar "five" și a dispărut. Ghici ghicitoare ce-i! Păi rapid, după doar "two" aveam să ne lămurim că era vorba de minute. Nici nu apucasem să gustăm prima măslină că de pe scară a apărut o doamnă cu care schimbasem câteva cuvinte în biserica unde ștergea cu sârg icoanele și cântărea din ochi fiecare vizitator. Acolo în biserică, pentru că ne privea insistent, m-am simțit obligată să întreb dacă pot fotografia și dacă trebuie să plătim ceva pentru asta, răspunsul fiind un nu grecesc. Dar doamna a avut "ochiul bun" și ne-a atras spre propria-i tavernă!

Prima întrebare a fost din ce țară suntem. Politețe? Nu, eu zic bună organizare. După ce a auzit răspunsul a venit cu două meniuri A4 trase în folie, fiecare având ca antet sfântul nostru tricolor. A meșterit ceva în colțul opus al sălii și când a văzut că am ales, a venit cu un alt meniu, în greacă. Am încercat să conversăm dar ne-a dat de înțeles să-i arătăm pe meniurile noastre ce dorim, doamna a pus alături meniul în greacă și gata comanda. Fără să-și noteze nimic, erau cam șase chestii comandate, chiar râdeam că poate le încurcă. Nici vorbă, totul a venit așa cum cerusem și după ce ne-a adus și felul doi, a plecat iar la biserică, deja se înmulțiseră turiștii prin zonă.

Am mâncat în liniște, nu ne-au grăbit cu aducerea felului doi, chiar surprinzător au venit la momentul potrivit. Poate aveau ceva cameră printre obiectele vechi ce împodobeau sala.

Din al doilea fel ne-a rămas aproape jumătate de porție la fiecare. Am hotărât să nu mai așteptăm să urce domnul așa că am pus ce ne interesa pe o farfurie, desigur că prima a fost pâinea și nu carnea, și am coborât. În capul scării ne aștepta grecul, a priceput dintr-o privire că dorim să luăm ce nu am putut consuma așa că ne-a luat platoul fără să întrebe ceva și, în mica bucătărie ultra modernă și strălucitor de curată, ne-a ambalat totul în caserolă, ba a mai suplimentat cu câte ceva. Soțul i-a cerut și 2 litri de vin roșu pentru acasă, la masă se amăgise doar cu limonade că așa-i viața de șofer. Totul, cu tradiția, 40 €. Bon fiscal data viitoare dar sincer nici nu suferim de lipsa lui când suntem mulțumiți. Când ne punea vinul în sticlă a apărut și grecoaica, doar pentru a ne ura drum bun și a ne mulțumi, în grecește. Din puținele cuvinte pe care le știam în limba lor dar și din zâmbete și gesturi, am înțeles tot!

Taverna aceasta al cărei nume nu-l știm este ușor de găsit. Este în colțul bisericii, ușor de identificat, având un număr apreciabil de mese rustice pe lângă două laturi ale lăcașului de cult. Are și o foarte mică terasă ceva mai sus, cu vedere spre mare. Interiorul ne-a plăcut în mod deosebit. Sala de mese are o mulțime de obiecte vechi dar bine întreținute, plăcute vederii căci nu au praf pe ele, nici urme că nu au fost șterse de mult timp. Există un șemineu, deci taverna funcționează și iarna. Mesele foarte curate. Pozele pe care le atașez cred că spun totul.

Grupul sanitar este la capătul sălii de mese, este sau era, foarte curat, cu tot ce trebuie și mai mult decât atât: o sticlă cu spirt pentru a fi folosit de turiști, hârtie igienică, prosoape de mâini de unică folosință, uscător electric de mâini, săpun solid și săpun lichid. Și geam direct afară așa că aerul curat intra și acolo.

Nu pot să vă spun dacă se vorbește engleză sau nu, grecul era foarte scump la vorbă, drept că părea și foarte răgușit. Doamna însă sigur nu după cum mi-a răspuns în biserică. Dar servirea a fost excelentă, bucatele asemeni, ne-am înțeles perfect așa cum cred că s-au înțeles mulți călători de-a lungul timpului, în orice zonă a lumii, acolo unde gazdele fac totul pentru a mulțumi clientul și unde clientul nu se consideră zeul suprem.

Încă o dată, Grecia nu ne-a dezamăgit. Efharisto para poli, Palaios Panteleimonas!

---

VIZUALIZĂRI: 3069 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI