Complexul Sao Vicente de Fora - cu cea mai mare colecție barocă de azulejos din lume

TIPĂREȘTE

O voce turistică timidă îmi spune că am mai fost odată în biserica Sao Vicente de Fora, în afara zidurilor Alfamei... da este adevărat, dar prima dată nu am avut ochiul ager și mintea trează, am ratat portița discretă spre intrarea în mânăstirea rece, alipită, ce ascunde cea mai bogată colectie barocă din lume cu plăci de azulejos, aflată în incinta aceluiași spatiu.

Am purtat cu mine acest of de inimă albastră trei ani, mi s-au înecat corăbiile din cauza neghiobiei și lipsei de timp … ratasem intrarea discretă din Largo de Sao Vicente, în mânăstirea augustină.

Am revenit în toamna lui 2016 ca un peregrin incurabil la biserica și mânăstirea Vicente de Fora să îl caut fix pe La Fontaine , prin limbajul rece al plăcuțelor albastre de azulejos, de fapt am fost acolo să mă regăsesc pe mine în ipostaza de turist netot, superficial si nedocumentat.

Sunt la intrarea în Alfama, sus pe colină, simt soliditatea rece a terenului pietros, imediat ce cobor din tramvaiul retro nr 28 … sunt chiar în fața scărilor monumentale ale complexului și am parte la ora 9.30 de o primire simandicoasă, sub binecuvântarea măturii femeii de serviciu …. soarele strălucește triumfal deasupra cupolei din bolta lui albastră pregătind un duș fierbinte de 35 de grade… doamna mă anunță că deschiderea mânăstirii e la ora 10 și-mi indică cu bățul măturii intrarea, pe o portiță separată de biserică.

Am timp suficient să-mi umplu ochii cu volumele maiestoasei biserici, cu statui de sfinti ce atârnă prin nișe, o cerșetoare așteaptă mila la capul scărilor, pe lateral stânga, pe o străduță îngustă câtiva turiști se revarsă discret spre Piața Hoatelor, e zi de sâmbătă și e rost de chilipiruri vintage, evident că-mi bag nasul și în Campo de Santa Clara, cu ochii pe poșetă.

Biserica și mânăstirea Sao Vicente de Fora este o imagine emblematică a Lisabonei care simbolizează în esența ei renașterea orașului, după recucerirea capitalei din mâinile maurilor .

Acest monument grandios și rece se află la confluența celor două cartiere Graca si Alfama, între Calcada de Sao Vicente și Campo de Santa Clara.

El se ridică pe o colină și de la terasa sa superioară se uită de la înălțime spre legendarul și ancestralul Tejo

Biserica Sfantul Vicentiu din Afară are vadul chiar pe locul unde cruciații germani și flamanzi si-au ridicat odată tabăra pentru a-i da o mână de ajutor regelui Afonso Henrique în lupta pentru recucerirea Lisabonei în 1147.

Primul rege portughez a promis domnului că va ridica un templu închinat lui Sao Vicente dacă va fi victorios și s-a ținut de cuvânt.

Legenda lui Sao Vicente

Conform unei vechi legende Sf Vicențiu a fost un martir ale cărui relicve se aflau în sudul țării la SAGRES lângă Algarve, într-o capelă păzită de ciori.

După recucerirea Lisabonei regele Afonso se ține de legământ aducând relicvele sfântului și ciorile în biserica din afara zidurilor orașului.

Exteriorul Bisericii Sao Vicente de Fora

In 1582 Felipe II al Spaniei (D. Filipe I al Portugaliei) dă poruncă să fie reconstruită biserica și mânastirea, după proiectul arhitectului Filipe Terzi, cu intervenția lui Diego de Herrera, arhitectul Escorialului spaniol.

Inaugurarea clădirii va avea loc în 1629, însă lucrările vor fi finalizate de abia în secolul 18, deoarece în timpul marelui cutremur din 1775 s-au înregistrat destule pagube.

In 1834 după expulzarea ordinelor religioase mănăstirea augustină va devein palat Episcopal și în 1855 aici se va instala Panteonul Casei de Braganza

.

Mă bucur că obiectivul turistic nu e încă asaltat de turiști și admir pe exterior fațada albă centrală care urcă pe trei nivele, în trei nișe deasupra celor trei uși stau împietrite statuile SF VICENȚIU, patronul spiritual al Lisabonei, Sf Augustin și Sf Sebastian.

Fațada se uită direct spre scările înalte, monumentale purtând semnătura lui Baltazar Alvares, într-un stil manierist auster, cu influențe italiene adaptate după gustul portughez.

In partea superioară zăresc un balcon deschis încadrat de două turnuri gemene, scurte, dar solide.

Interiorul bisericii, măreț și impresionant

Intru gratuit în biserica printr-un vestibul copleșită de spațiul ei vast, biserica are o singură navă și 6 capele laterale.

Punctele ei tari sunt o bolta renumită și cea mai mare orga a Lisabonei de la 1765, dar ochii curg repede pe trei capele laterale aliniate îmbrăcate în marmură roz.

In centrul capelei principale se află un altar baroc, ce stă pe un baldachin realizat la

porunca regelui Joao V de către artistul Joaquim Machado de Castro.

Pe ușile corului se disting imaginile lui San Sebastian, Sao Vicente și Sf Augustin realizate de Manuel Vieira.

In cor, în spatele altarului ghidul mă lămurește că sunt 18 picturi ce relatează povesti din viața acestor trei sfinți.

Biserica are personalitate, e plină de forță și cântă o minunată melodie religioasă, însă eu am venit aici a doua oară pentru a vizita în premieră mânăstirea augustină, lipită de biserică.

Mânăstirea vechilor augustini, alăturată bisericii păstrează vestigiile primei mânăstiri, ea este unul din cele mai impresionante monumente ale Lisabonei, este enigmatică și fascinantă, un adevărat exemplu de arhitectură manieristă și barocă … pretul de intrare este de 5 euro.

Mânăstirea este organizată în spatiul a două claustre superbe, linistite de unde se ajunge în sufragerie, camere, capele, arhive si terase, ea are 3 etaje, actuala clădire nu corespunde evident primei clădiri.

Două secole de istorie sunt concentrate pe cel mai mare set de plăci baroce ceramice din lume, aflat în interiorul unei mânăstiri.

In mânastirea muzeu se vizitează vechea cisternă de apă, vestigiile vechii mânăstiri, Portaria și sacristia, claustrele, un muzeu de artă sacră, Panteonul dinastiei regale de Braganza, Panteonul patriarhilor Lisabonei, Galeria La Fontaine, capela Sf Anton si printr-un pasaj la etajul trei se ajunge pe terasă.

Patio das Laranjeiras ascunde intrarea discretă în mânastire, este un patio deschis cu tufe de bouganvillea și niște fântani de unde ai acces în muzeul mânastirii... pe poarta de la intrare este o tabliță cu orele de acces -10-1. pm.

Am trecut apoi printr-un pasaj ce trece printr-un tunel, unde am descoperit vechea cisternă de apă din secolul 12 situată în claustrul vestic.

Claustrul mânastirii are perțiii unici, brodați cu azulejos albastru

Claustrele solitare sunt decorate cu 81 de panouri de azulehos ce descriu scene de luptă din cucerirea Lisabonei, ele sunt adevărate capodopere care te teleportează în trecutul istoric al capitalei.

Fiecare panou spune o poveste care a rămas înghetată pe plăcile ceramice albastre. Ele sunt unice în lume si se deschid vizitatorului ca o fereastră spre trecutul portughez... toată curtea interioară e rece, calmă, nu se mișcă nimic... să trecem acum în revistă principalele puncte de atractie, deschizand usile secrete.

Holul de la intrare sau Portaria este o sală minunată, ea a servit de cancelarie și capelă a patriarhului în secolul 18.

Tavanul acestei săli este pictat de Vicenzo Baccarelli, un pictor italian din secolul 18, el reprezintă victoria unei doctrine apărate de Sf Augustin. Pictura se numește, Triumful Sf Augustin asupra lui Heresey, ea a supravietuit marelui cutremur din 1775.

[b[ Sacristia cu marmură policromă, ca o enclava între cele doua claustre este o sală cu un portal baroc, cu ornamente bogate care m-a uimit, plafonul este pictat de celebrul Antonio Gonzalves în secolul 17.

In spatiul ei se află bustul lui Joao V cu un medalion, ea merita un examen artistic aprofundat.

La etaj am trecut pe lângă capela Sf Antoniu, auzind clar fâlfâitul de aripi al unui liliac și la dus și la întors, pe scară am admirat alte panouri cu azulejos de secol 17.

Galeria albastră cu 38 de panouri cu fabulele lui La Fontaine -Franta a ajuns în Portugalia printr-un salon literar.

Vă e dor de lupi, vulpi sau capre ce se ceartă pe un pod? vă invit în lumea moralizatoare a povestilor lui La Fontaine, rupând câte o filă de piatră a cărtii originale pe traseu.

Am aterizat în fine în celebra Galerie La Fontaine cu 38 de panouri inspirate din desenele lui Jean –Baptiste –Oudry, cel care a ilustrat prima ediție a fabulelor lui La Fontaine … nu prea eram pregătită să răsfoiesc o carte așa de uriașă.

Ele reflectă filozofia unei epoci și au fost realizate în Real Fabrica do Rato din Lisabona, culorile albastre îndulcesc rigoarea pietrei, e liniște absolută pe palier.

Prima intrebare care mi-a trecut prin minte a fost –ce caută fabulele lui La Fontaine într-un loc de reculegere și rugăciune?

Cu ocazia expoziției mondiale din 1998, Lisabona a restaurat mânăstirea Sao Vicente de Fora și a scos la lumină din claustru panourile ignorate de toată lumea.

38 de tablouri uriașe alb /albastre, de o rară frumusețe, m-au pus pe lectură, ele aveau scurte texte explicative în trei limbi și un rezumat al fiecărei fabule, recunosc că unele îmi erau total necunoscute.

Am ridicat din sprâncene și am încercat să-mi imaginez călugării care trăiau în această mânăstire, îi văd aievea zâmbind atunci când trec prin fața personajelor, cu chip de animale, ce întruchipează viciile și virtuțile umane. Caut printre desene și povești albastre să-mi regăsesc propriul autoportret.

Răsfoiesc cuminte cartea în piatră ceramică, sunt fabule necunoscute mie, un astrolog se uită de exemplu la stele și cade într-un puț, un bolnav e vizitat de doi medici, două capre se ceartă pe un pod, parcă mai vin de acasă, savurez povestile cu tâlc ce prind viață pe faianță.

Animalele malitioase ne transmit mesaje morale prin vocea lui La Fontaine într-un loc de reculegere.

Vă invit să vizionați o parte din galerie citind Măgarul și câinele, Ghinda și Dovleacul, Depozitarul infidel, Moartea și cel ce moare, Grădinarul și Stâpânul, lista e mult prea lungă, am uitat-o deja.

Optiunea mea turistică de a mă închina de două ori la biserica Vicente de Fora a avut deci și un temei literar, m-am aplecat aproape o oră asupra desenelor, având senzația că sunt într-un salon literar... morala fabulelor a rămas de multe ori un mister.

Un pasaj aflat prin spatele bisericii mă duce în vechiul refectoriu al călugărilor, devent

Panteonul regal, secretul mânăstirii

Panteonul de Braganza este secretul mânăstirii unde faci cunoștință cu istoria Portugaliei prin mormintele regilor, reginelor, prinților și infanților... casa de Braganza a condus destinele țării între 1640 până în 1910.

Acest panteon a fost fondat de Fernando II, după moartea reginei Maria II... aici se odihnesc Don Pedro II, Regina Carlota Joaquina (soția lui Don Joao VI), Maria Isabel de Braganza (a doua fiică a regelui Joao VI)... nu lipsesc mormintele regelui MIGUEL I și ale lui Don Pedro I, împăratul Braziliei, lipsește regina Maria I și Pedro IV.

Ultima regină a Portugaliei Amelia I decedată în 1910 se odihnește alături de soțul ei Carlos I și de fiul lor prințul Felipe, care au fost asasinați în Praca do Comercio în 1908.

In 1953 regele nostru CAROL II a fost înmormântat în mânăstirea Vicente de Fora, else afla în exil la Estoril, rămășitele lui au fost aduse în țară după 50 de ani.

Am încheiat vizita în palatul episcopal, coborând pe aceleași scări mărețe, salutată pe final de fîlfâitul din aripi al liliacului ce hiberna ascuns în spatele capelei Sf Antoniu :))

Cine dorește o panoramă asupra Alfamei urcă la ultimul etaj al mânăstirii pe o terasă... am plecat apoi spre Feria de Ladra si spre Panteonul National.

Vicente de Fora e un monument national împovărat de propria lui istorie, nu treceti nepăsatori prin fata complexului și intrati acolo... e o vizita obligatorie, toate pliantele turistice il recomandă a fi unul din cele mai impresionante si remarcabile obiective ce domina orașul si fluviul Tejo.

---

VIZUALIZĂRI: 2428 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI