Geamia Esmahan Sultan

TIPĂREȘTE

După ce anii trecuţi ne-am plimbat şi am vizitat mai multe obiective turistice din Constanţa (vezi articolele despre Muzeul Marinei, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Edificiul Roman cu Mozaic, Moscheea Carol I şi nu în ultimul rând Cazinoul), anul acesta ne-am hotărât să ne îndreptăm şi către sud, să mai luăm la pas şi Mangalia. Zis şi făcut! Pentru început am vizitat cel mai cunoscut muzeu al acestui oraş (vezi impresii), după care ne-am îndreptat către alt loc, despre existenţa căruia trebuie să recunosc spre ruşinea mea, până anul acesta nu am avut habar. Asta e, nimeni nu s-a născut învăţat! :). Important e că până la urmă am aflat că există, am căutat-o şi am vizitat GEAMIA ESMAHAN SULTAN.

Presupun că la nivel naţional, geamia nu este atât de bine cunoscută din punct de vedere turistic, totuşi cred că e important de ştiut că aceasta constituie unul dintre cele mai vechi lăcaşe de cult musulman din România, valoarea culturală şi spirituală a acestui edificiu plasându-l totodată în lista monumentelor istorice de la noi din ţară.

Din câte am aflat, se pare că pentru o lungă perioadă de timp, soarta geamiei nu a fost una chiar bună însă vremurile s-au schimbat şi după câteva reamenajări menite să scoată la lumină lăcaşul, a urmat o amplă restaurare ce a făcut ca din vara anului 2008 acesta să fie redeschis în actuala formă, atât pentru credincioşii musulmani cât şi pentru publicul larg, dornic de a vizita acest obiectiv.

Înainte de a trece la detaliile punctuale aş dori să menţionez câteva informaţii generale culese de la faţa locului. Cât de reale sunt acestea (o să vedeţi de ce spun aşa ceva) nu ştiu, eu le prezint ca atare.

Construcţia este realizată în stil maur, „este făcută din piatră cioplită pe loc de meşteri pietrari turci şi are grosimea de 85 cm. De specificat este faptul că zidăria din blocuri de piatră a fost făcută fără a se folosi vreun liant, ci folosindu-se scoabe din oţel turnate pe loc în orificii făcute în piatră”. Geamia poartă numele prinţesei Esma, care fiind refugiată la Mangalia, a ctitorit acest lăcaş de cult în memoria tatălui ei, sultanul Selim al II-lea.

Referitor la data construcţiei, o perioadă a apărut menţionat anul 1525 însă între timp se pare că s-a dovedit a fi o greşeală astfel că în prezent, în informaţiile „oficiale” apare specificat anul 1573. Oare chiar aşa o fi? Poate îmi scapă mie ceva, însă mi se pare foarte interesant faptul că în 1573 a fost ridicat un monument (atenţie!!!) în memoria unei persoane care conform aceloraşi informaţii, ar fi „sultănit” până în anul 1574. Ori pe undeva s-a strecurat vreo greşeală ori... nu ştiu, cert e că din punctul meu de vedere în această ecuaţie lipseşte logica. Acestea fiind spuse, las deoparte sursele şi trec la propriile observaţii.

Geamia Esmahan Sultan este localizată în zona central-sudică a oraşului, pe strada Oituz, chiar lângă Sanatoriul Balnear Mangalia, acesta putând fi considerat un bun punct de reper. Coordonatele GPS sunt: 43.810345/28.583205.

Cea mai facilă cale de acces (auto) este constituită de următorul traseu (vezi şi harta): venind dinspre Constanţa, de la intrarea în Mangalia se urmează strada Constanţei, ce până la sensul giratoriu din zona centrală a oraşului constituie şoseaua de tranzit a staţiunii. Se iese din giratoriu (unde şoseaua principală face la dreapta – strada Portului) păstrând direcţia tot înainte iar după aproximativ 500 de metri, în dreptul Primăriei Mangalia, din strada Constanţei se intră pe strada Ştefan cel Mare, care trebuie urmată până la prima intersecţie semaforizată, loc unde se face stânga intrându-se pe strada Oituz - în această intersecţie există şi săgeţi indicatoare către geamie, sanatoriu, respectiv hotel President. Între intersecţie şi poarta obiectivului nostru, distanţa nu cred că este mai mare de 100 de metri.

Ajunşi la faţa locului, descoperim că geamia se află într-o curte împrejmuită, la poarta căreia găsim un mic magazin cu obiecte religioase specifice cultului musulman, plus un panou informativ de unde putem afla câteva detalii despre locul ce urmează a fi vizitat.

Curtea este destul de mare ca dimensiuni, în jurul clădirii existând şi un cimitir vechi de peste 300 de ani, unde se găsesc mormintele unor personalităţi ale vremii. Cimitirul este străbătut de alei, vizitatorul putându-se plimba în voie printre mormintele ale căror pietre funerare se prezintă sub mai multe forme, de la simple lespezi la diverse sculpturi sau inscripţii cioplite în piatră. Din loc în loc, de-a lungul aleilor, sunt amplasate şi câteva băncuţe.

Tot în curte există şi o fântână rituală folosită pentru abluţiune, amplasată lângă intrarea în sala de rugăciune, fântână care de asemenea a fost restaurată în anul 2008, odată cu restul edificiului.

Poate este bine de ştiut că cei ce doresc să vadă doar curtea - respectiv cimitirul, nu trebuie să plătească nimic, intrarea fiind gratuită. Totuşi, dacă tot bateţi drumul până aici, eu vă recomand să vedeţi tot ceea ce este de văzut, adică să vizitaţi şi sala de rugăciune.

Din câte am înţeles, clădirea este una aparte faţă de celelalte astfel de lăcaşuri de cult existente în Dobrogea, având intrarea precedată de o verandă acoperită.

Pe latura vestică a geamiei se înalţă minaretul, realizat tot din blocuri de piatră precum şi restul construcţiei, în interiorul căruia există o scară în spirală.

Sala de rugăciune este frumos amenajată, culoarea lemnului natur şi roşul covorului contrastând cu pereţii zugrăviţi într-o nuanţă foarte deschisă. Intrarea este străjuită de un mesaj religios, câteva astfel de inscripţii găsindu-se şi pe pereţi. Tot lângă uşă (în interior) este amplasată o placă ce aminteşte de restaurarea din anul 2008 a monumentului.

Partea din spate a sălii (imediat după intrare) constituie spaţiul destinat femeilor şi este delimitat de restul camerei printr-o mică balustradă din lemn. E drept că, cel puţin din câte am aflat, se pare că defapt femeile stau de obicei la balconul construit deasupra spaţiului de care spuneam însă la nevoie rămân şi jos. Tot aici există şi un spaţiu unde se se lasă încălţămintea celor ce vin la rugăciune.

La fel ca la toate lăcaşurile de cult musulman, pe latura dinspre miazăzi (cea sudică) peretele este prevăzut cu o nişă de rugăciune, ce constituie mihrabul (altarul). În dreapta acestuia este amplasat minbarul (amvonul mare) iar în stânga, de dimensiuni mai reduse, se află chiursiul (amvonul mic).

Pe lângă iluminatul natural asigurat de cele două rânduri de ferestre ale construcţiei, există şi un candelabru destul de sobru, suspendat de tavanul realizat din lemn şi ornat în centru cu modele realizate tot din lemn.

Nu în ultimul rând ţin să precizez că dacă vizitarea curţii este gratuită, cei ce doresc să vadă şi interiorul geamiei trebuie să plătească o taxă de intrare în valoare de 5 lei.

Acum că am terminat cu descrierea a ceea ce înseamnă Geamia Esmahan Sultan, aş vrea să vă povestesc şi despre cel ce ne-a fost ghid. După ce ne-am terminat plimbarea prin curte, în momentul în care ne-am îndreptat către intrarea în geamie, am fost întâmpinaţi de un puşti ce ne-a întrebat dacă dorim să intrăm. După ce a primit confirmarea ne-a poftit înăuntru, foarte amabil prezentându-se a fi ”băiatul lui Hogea”. Premeditat, cu lecţia parcă învăţată, a mai rostit câteva fraze după care „şi-a adus aminte” şi ne-a întrebat ”dar ştiţi cine este Hogea? ”. La răspunsul meu ”Este persoana care în religia creştină se numeşte preot”, foarte zâmbitor a zis ”Credeam că nu ştiţi! ”.

Înainte de toate, ghidul ne-a arătat de unde putem citi (dacă dorim) câteva informaţii despre Geamie, despre Islam, respectiv despre Coran (aveau hârtii special printate pentru a le oferi turiştilor). Oricum, câteva lucruri ne-a spus şi el, ne-a arătat cum se închină, ne-a povestit când se folosesc amvoanele şi altarul, ne-a tradus inscripţiile de pe pereţi, mai pe scurt, a încercat să-şi facă datoria de ghid. La final, tot lui i-am şi plătit, ne-a dat biletele şi după mulţumirile că am fost pe acolo plus îndemnurile să mai trecem, ne-am luat adio de la puştiul care deja îşi lua în primire următorii vizitatori.

Şi cu asta, a venit vremea să închei acest articol, nu înainte însă de a vă îndemna ca atunci când veţi merge pe litoralul românesc sau măcar veţi fi în trecere prin oraşul Mangalia, să vă sacrificaţi puţin din timpul dumneavoastră pentru a vizita şi Geamia Esmahan Sultan. Deşi nu este ceva grandios, valoarea culturală şi spirituală al acestui monument istoric îl face să fie un obiectiv turistic pe care îl recomand tuturor.

Toate cele bune şi pe curând.

P. S. Îmi pare rău că nu am făcut mai multe poze dar am avut o zi întreagă de umblat, în care a trebuit să grămuiesc „capacitatea de efort” ce o avea acumutatorul camerei foto.

---

VIZUALIZĂRI: 4118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI