Un excelent hotel în centrul Cordobei

TIPĂREȘTE

Pentru Cordoba nu mi-a luat foarte mult timp să aleg hotelul. Derulând oferta, flerul mi-a trimis mouse-ul pe Hotel Marisa, în special datorită imaginilor și numelui. Mie și acum îmi vine să scriu” Mariposa” ... Un nume vesel, șugubăț și șturlubatic.

Cu un preț excelent, dar la care se adaugă parcarea destul de piperată, ne-am rezervat aici cazarea pentru înnoptarea în capitala califatului de odinioară. Dar am rezolvat-o și cu parcarea după ce am studiat mai pe de îndelete recenziile clienților anterior, unul dintre aceștia, confirmat și de ghidul nostru din Granada, oferind un pont excelent: o parcare publică gratuită, mai mult un teren viran, lângă Avenida de Cadiz. Iar de acolo treceai Podul Roman, intrai în zona centrală și foarte aproape era hotelul.

Care avea o poziționare excelentă, exact peste drum de una dintre intrările în Mezquita, în buricul târgului.

De cum am pătruns spre recepție aveam să descoperim, să simțim un aer de ospitalitate care mie mi s-a părut cumva nobil, dacă permiteți exprimarea.

Nu derivat din clasificare – că are doar două stele și după umila mea părere se putea prezenta la examenul de mărire cu reale șanse de a mai adăuga cel puțin una.

Nu după cât de somptuoasă se arăta recepția – care era cam înghesuită dar cu o doamnă extrem de amabilă și vorbăreață.

Noblețea își avea sursa în decorarea spațiului de la intrare. De fapt, doar un preambul al imaginației designerului de interior ce s-a ocupat să așeze mobilierul, să aleagă draperiile sau pernele aruncate, într-o neglijență studiată, ici și acolo la etaj.

Nu lipsea nici bradul împodobit sau aranjamentele tradiționale de Crăciun, iar după recepție pe partea dreaptă observi zona de lobby cu imaginea simbol a Cordobei, respectiv ghivecele albastre de mușcate atârnate pe peretele alb imaculat.

Cu cheia în mână, pivotezi spre cameră având la dispoziție două cărări. Și nu ești beat...

Ori cu liftul, ori pe scări. Cu bagaj alegi prima variantă, fără el e recomandabilă a doua. Te strecori pe sub arcada albă, urci pe scara de gresie, mărginită de o balustradă de fier forjat îmbrăcată în imitație de crengi de brad pe care atârnă globulețe roșii.

La etaj ai impresia că ai ajuns într-un mic palat sau chiar într-un muzeu, cu podea lucitoare, arhitectură de inspirație arabă și mobilier pe care am ținut neapărat să mă așez pentru a-i certifica confortul sugerat de pernele albe și comode. Nu lipsea un tablou perfect integrat, având pictat un vas cu flori foarte colorate.

Camera rezervată nouă era tare drăguță și decorată într-un stil ce amintea vag de cel vintage, cu un tapet ce imita lemnul prelucrat, un pat mare având la capete două noptiere mici roșii, o adevărată pată de culoare pe fundalul cald al pereților.

Pentru lumină mai puternică, într-un colț părea a fi aruncată o lampă în stilul mobilei de pe hol iar deasupra acesteia era suspendat un LCD, care cred că nu era prea des folosit dacă e să mă raportez la orientarea sa, telespectatorul fiind nevoit să stea în șezut pe marginea patului pentru a privi, o poziție foarte incomodă.

O mică măsuță rustică și un scaun la fel erau așezate sub o oglindă pe peretele spre care se deschidea ușa de la intrare iar dulapul pentru vestimentația clienților era încastrat în zid și avea doar o ușă de lemn cu aspect de lucrătură veche, extrem de interesantă.

Baia am găsit-o foarte curată, cu podea din mozaic și toți pereții îmbrăcați în faianță crem și cabina de duș poziționată astfel încât una din laturi era pe jumătate alcătuită din geamul ce permitea aerisirea încăperii.

Din cameră, dacă priveai înainte pe geam întâlneai acoperișuri ondulate de case, coame și burlane, însă dacă privirea îți cobora destul de abrupt descoperea un minunat loc – o micuță curte interioară a hotelului – cu o măsuță și două scaune între pereți albi cu flori. Un loc aproape idilic, acel” aproape” fiind forțat să îl menționez datorită faptului că nu te bucurai de intimitate din moment ce încă vreo patru ferestre aveau vedere într-acolo.

Ca minus al hotelului voi menționa zgomotul surd și constant derulat pe durata întregii nopți, un inconvenient de neînlăturat în ceea ce privește somnul și, implicit, odihna clienților. Sursa acestuia am bănuit a fi un motor ce punea în funcțiune vreun aparat iar sfatul meu, dacă veți ajunge aici vreodată, e să evitați camera 201.

---

VIZUALIZĂRI: 849 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI