Grădina Domnului

TIPĂREȘTE

Of, Doamne! Cum să explici în cuvinte senzaţia aceea de uimire, încântare, relaxare pe care doar un loc cu har şi spiritualitate ne-o poate dăruii?

În jumătatea de secol de când fac umbră acestui pământ :) am fost de 5-6 ori la Mânăstirea Dintr-un Lemn, prima oară adolescent împreună cu părinţii apoi adult cu diferite ocazii şi de fiecare dată acest lăcaş m-a surprins plăcut.

Anul trecut am ajuns acolo într-o duminică în care soarele strălucea pe un cer albastru fără pic de nori, ... am trecut cu maşina pe sub poarta impresionantă din lemn şi am parcat-o pe unul dintre locurile special amenajate de-a lungul drumului umbrit ce duce spre intrarea în mânăstire.

Nu voi intra în detalii despre istoria şi legendele locului au făcut-o foarte bine doamna Michi şi colegul Zlatna in doua seturi de impresii anterioare, voi spune doar că acest complex monahal este alcătuit din trei curţi consecutive, prima curte am găsit-o total schimbată, aleea principală este acum flancată de coloane cu terminaţii de inspiraţie corintică intercalate intre arbori de tuia, pe fiecare coloană erau amplasate muşcate roşii englezeşti, alea este întreruptă de o fântână cu un crucifix masiv din piatră, porţiunile de gazon verde crud bine întreţinut alternau cu adevărate covoare din flori, totul arăta impecabil şi sub soarele strălucitor m-a făcut să-mi spun în gând... aşa cred că arată Grădina Domnului şi am avut senzaţia că las în urmă toată tristeţea şi amărăciunea pământeană... probabil mulţi dintre dumneavoastră veţi spune că folosesc cuvinte prea mari, că exagerez... eu spun doar ce am simţit... şi nu numai eu şi prietenii cu care am fost acolo la plecare aveau feţe zâmbitoare şi mi-au mărturisit că se simt plini de energia pozitivă a locului.

În curtea următoare se află amplasată biserica în stil bizantin, fiind duminică, biserica era plină cu enoriaşi veniţi să asiste la slujbă, aşa că nu am intrat în ea ci m-am grăbit să urc scările spre cea de-a treia curte în care se află cocoţată pe un mic deal vechea bisericuţă realizată din lemn şi în jurul căreia cresc câţiva stejari seculari.

Tânjeam de mult să mai ajung acolo sub acei arbori magnifici, nu pot să spun că sunt ateu, însă eu îl identific pe Dumnezeu mai mult în creaţia sa cum ar fi acei stejari seculari decât în ceea ce a construit omul. Acolo sus se află o masă realizată din trunchiul unui stejar tăiat, am stat acolo ceva timp ascultând frânturi din slujba de duminică ce ajungeau până acolo, în lemnul crăpat de vreme al acelei mese sunt sute de monezi îndesate printre crăpături... mai în glumă mai în serios am îndesat şi noi câte o monedă gândindu-ne fiecare la ceva ce ne doream.

Pe scurt dacă veniţi dinspre Vâlcea spre Drăgăşani sau învers nu ezitaţi să faceţi un popas în acest loc, merită, mai ales într-o zi cu soare...

Voi încerca să ataşez un video sper să-l urmăriţi... şi încă ceva... incă aştept să se îndeplinească dorinţa ştiţi voi... cea în urma monezii strecurată în lemnul mesei, nu mi-am pierdut speranţa... sunt semne bune :) !

---

VIZUALIZĂRI: 1867 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI