Simbolul turismului romanesc

TIPĂREȘTE

Cand ne pregateam sa ridicam ancora din Bucovina si sa ne vedem de drum catre casa, iar eu incercam sa fac traseul astfel incat sa nu ratez vre-un loc nevizitat din drum, hop si sotia: pe unde o luam? pe la ce manastiri trecem? nu-i in drum nici una, ia sa vad... Uite, langa Gura Humorului e Voronetul. Degeaba ii zic ca nu-i in drumul nostru, ca ocolim, ne abatem din drum, da' ce-i mare lucru 4 km? ! Trebuie sa mergem. Bineinteles ca am avut ultimul cuvant: bine, mergem. Ca sa se invete minte.

Iata-ne intr-o jumatate de ora de la ultimul meu cuvant in parcarea din mijlocul bazarului de la intrarea in Manastirea Voronet, bazar in care pierdem o jumatate de ora la inainte de vizitatura facuta manastirii si o jumatate de ora dupa. Multumesc, stimati tarabagii pentru timpul pierdut, am ratat astfel posibilitatea de a sta la taclale cu prietenul meu de la Focsani, deja se innopta cand am intrat in acest oras si nu am mai oprit.

Asadar, batem la portile Voronetului, pe bune, poarta era inchisa si mi s-a parut ca-i incuiata, mi-a deschis o maicuta si mi-a luat primii bani platiti ca taxa de intrare la o manastire pe anul acesta, cate 3 lei de adult. E clar, isi cam luase Dumnezeu mana de pe mine...

Lume multa la intrare, maicutele erau puse pe business, vindeau iconite si cruciulite, iar musterii erau din plin, abia am trecut printre ei.

Ajungem in curtea interioara a manastirii, aceeasi liniste domneste aici ca si in celelalte manastiri, aici timpul are parca o alta masura, incetineste si orice urma de agitatie dispare.

Cercetez imprejurimile, sunt terminat dupa curtile inverzite si impodobite cu flori ale manastirilor, eu in Baragan oricat m-as chinui si oricat as iriga nu reusesc sa imi pastrez gazonul verde si nici florile atat de viguroase. Aici parca erau toate stropite cu apa vie, iarba amestecata cu trifoi, verde si plina de roua de-ti vine tie sa o pasti, iar florile de la ferestrele chiliilor, de prin straturile de pe marginile aleilor si din fel de fel de ghivece si uluce, iti iau ochii cu toate culorile curcubeului.

Biserica aceasta, desi micuta si aflata intr-o zona mai lipsita de peisaje ametitoare decat suratele bucovinene, emana un farmec aparte, probabil de aceea a devenit un simbol al turismului Romanesc, imaginea ei fiind prezenta mai in toate pliantele, spoturile, posterele care promoveaza turismul in aceasta tara. M-am uitat atent peste tot pe unde auzi si vezi despre Voronet si am observat ca nu are nevoie pe nicaieri de nici o frunza care sa o promoveze, in schimb frunza se foloseste de imaginea Voronetului pe unde apuca.

Acum, biserica se pregateste pentru zile mai bune: peretelui nordic ii sunt refacute picturile, era o schela mare ridicata pe intrega lungime a bisericii si acolo, cocotati, erau niste oameni care lucrau de zor. Ce m-a distrat foarte tare, o lucratoare de acolo, de sus, avea la aparatul foto acelasi sunet ca si al meu atunci cand declansa: facea ea o fotografie, faceam si eu una, se auzea ca un ecou, se intorcea tipa aia, eu piteam aparatul in buzunar... iar facea ea plici cu aparatul ei o fotografie, plici, si aparatul meu in spatele ei, iar se intorcea la mine, eu nimic...

Dupa cateva repetitii de-astea m-am potolit, nu de alta, dar mi-era frica sa nu o fac pe tipa sa se impovareze cu niste pacate cu vorba, cu gandul nu garantez ca n-a apucat.

Inca o chestie interesanta, fetita mea care, mostenire de la tatane-su, nu intra in biserca pentru simplul motiv ca nu ii placea, a intrat acum singurica, a cerut o lumanare la o maicuta ce vindea acolo si s-a dus sa o aprinda unde aprindea toata lumea. Bietul copil, daca mai intram la doua-trei manastiri ii intra in reflex, acum functiona doar pe baza imitatiei.

La iesirea din curtea Manastirii Voronet ne-a deschis usa un ghid care isi poftea clientii inauntru, multe doamne in etate cu baticele regulamentare pe cap: oare au ajuns pana aici cu programul ala al RATB de vizitare a manastirilor?

---

VIZUALIZĂRI: 1967 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI