GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Obiective turistice din Căciulata: Castrul roman și Mănăstirea Turnu
Dacă veți avea ocazia să ajungeți în stațiunea Căciulata merită să vizitați obiectivele turistice din zonă. Și pentru că multe dintre ele sunt deficitare la capitolul publicitar, ba uneori, cum e și cazul castrului roman, lipsește cu desăvârșire orice sursă de informare a turiștilor atât pentru localizare cât și ca informare turistică, m-am hotărât să vorbesc despre mănăstirea Turnu și castrul roman Arutela.
Fiind cazați în centrul stațiunii, la hotelul Olt (vezi impresii), pentru a ajunge la aceste obiective am pornit spre Sibiu. Am trecut de mănăstirea Cozia (care este foarte aproape de centrul stațiunii) și nu mult după aceea, pe aceeași parte, am trecut podul peste Olt. Este același pod și aceeași șosea de centură, ocolitoare a stațiunilor.
Imediat după trecerea podului, pe partea dreaptă, jos în vale, aproape de râul Olt, se zăresc ruinele castrului roman. Să nu vă așteptați să vedeți amenajat vreun drum sau vreun indicator turistic, sunt inexistente. Nici măcar lângă ruine nu există un panou informativ sau o simplă atestare a ceea ce reprezintă acele relicve istorice. Păcat că dispunem de asemenea avuții naționale și nu știm să le prețuim, să le valorificăm. Poți cu ușurință să treci pe acolo și să nu observi o asemenea dovadă istorică, de o valoare unică pentru atestarea noastră pe aceste meleaguri.
Am coborât totuși până în vale pe o cărare și am ajuns la zidurile cetății. Ceea ce a mai rămas din ele, adică unul exterior cu cele 2 porți de intrare și parțial restul. În interior am mai văzut câteva mici fundații aranjate paralel și foarte apropiate dar n-aș putea să spun ce au fost cândva. Nu există nici un panou de informare, nici o schiță sau o reconstituire a locului ca să poți să-ți imaginezi ce a fost, cum a fost... Citisem undeva că merită să vezi cuptorul romanilor: care cuptor? Unde să fi fost? Ne-am uitat și noi la cele două turnuri de piatră și ne-am mirat că au rezistat atâtea veacuri, la podurile și porțile din lemn iar restul ce am văzut, am văzut dar nu știm ce! Păcat pentru că străinii, fără a face referire la o nație anume, ar fi valorificat de mult aceste locuri. Și sunt sigură că poate ei au alte dovezi istorice, nu așa de vechi sau valoroase dar mult mai vizitate pentru că știu să-facă publicitate și să atragă turiștii. Mă gândesc la pietrele de la Stonhenge. Credeți că sunt mai frumoase? Că turiștii au mai mult de văzut decât la castrul roman? Nu cred dar, și există un mare dar, sunt mult mai bine valorificate și cunoscute, știu să stimuleze curiozitatea turiștilor. Oare pe când și la noi?
Pe partea cealaltă a podului, în sens opus castrului roman, apare un drum din pământ și un indicator care ne înștiințează că mai avem de mers un kilometru până la mănăstirea Turnu. Pe drum am văzut și autocare, semn că se organizează excursii pentru turiștii care vor să viziteze obiectivele turistice din zonă. Chiar și în Căciulata sunt lipite afișuri care anunță amatorii că organizează excursii la principalele obiective turistice din zonă. Trebuie să atenționez sexul feminin că înainte de a ajunge la mănăstire există un panou care vă avertizează că dacă vă hotărâți să vizitați mănăstirea Turnu va trebui să aveți oținută decentă. Mănăstirea Turnu e o mănăstire de călugări frumos îngrijită. Prin veacurile al XV-lea si al XVI-lea s-au retras aici câțiva călugări de la Mănăstirea Cozia, trăind la început într-o desăvârșită sărăcie. Dintre sihaștri retrași aici cei mai renumiți au fost pustnicii Daniil și ucenicul său Misail, ale căror chilii se văd și astăzi și constituie punctul de atracție al turiștilor. Ei și-au săpat singuri chiliile în stâncă și au trăit în ele timp de 2o de ani, în condiții aspre, pentru a ajunge la desăvârșire. Asemenea celorlalți turiști, am vizitat și eu chilia sihastrului Daniil, o grotă de mărimea unei camere (de bloc) în care se află în prezent câteva icoane și o informare istorică.
În curtea mănăstirii sunt două biserici: una mai mică și veche iar cealaltă sub formă de navă, înălțată mult mai târziu. Cândva, cu mult timp în urmă, la intrare, s-a aflat o biserică de lemn, apoi, în anul 1676, P. S. Varlaam, episcop al Râmnicului, a construit o biserică din piatră și cărămidă pe vechea temelie a bisericii. Așezământul s-a dorit a fi o copie a mănăstirii Cozia (veche).
În secolul XIX, între anii 1897-1901, mănăstirea s-a extins datorită episcopului Gherasim Timus care a ridicat biserica cea mare (așa cum i se mai spune). Biserica a primit hramul ,,Schimbarea la față”. Atât la parter cât și la etajul ei se țin slujbe separat. Pe fațada de sud a bisericii, în partea dispre lac, au fost construite mai recent niște scări exterioare care permit accesul la cupola centrală a bisericii. Nu sunt o pricepută în domeniu dar m-a mirat forma mai deosebită, atipică a bisericii, orientarea ei astfel încât să fie bine văzută încă de departe și faptul că are două niveluri.
Dar în anul 1932 un incendiu a mistuit biserica rămânând doar chiliile din vale și casa lui Gherasim Timus (cel ce a refăcut biserica după modelul celei de la Cozia). În anul 1933 a fost reconstruit întregul ansamblu, inclusiv bisericuța mai mică existentă care are hramul ,,Intrarea în biserică a Maicii Domnului”.
Pe lângă cele două biserici, în curte se mai află un corp cu etaj, construit între anii 1935-1938 cu destinația de chilii.
În anul 1990 au fost făcute ultimele modificări și extinderi, anexele mănăstirii au fost extinse și s-a schimbat aspectul arhitectural al bisericii mari.
Cele câteva morminte aflate în curtea mănăstirii atestă vechimea locului și dau o importanță deosebită locurilor.
Pot să spun că biserica este foarte frumoasă și un loc prielnic de a te împăca cu tine însuți și cu Dumnezeu. Nu pot să mă abțin însă să fac remarca că totuși, la schitul Ostrov curtea este mai frumoasă, amenajată cu mai mult gust dar cred că principalul ,,vinovat” este ochiul de femeie, simțul estetic și bunul gust al călugărițelor de acolo (la Turnu sunt numai călugări). Am văzut că sunt mulți care ,,au fost acolo” și au prezentat mult mai bine decât aș putea să o fac eu această mănăstire, așa că nu voi insista mai mult asupra ei.
Trimis de vanda in 25.07.12 23:36:35
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în RÂMNICU VÂLCEA. A mai fost în/la: litoralul românesc, brașov, sinaia, bran, sovata, delta dunării
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (vanda); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.28766500 N, 24.30904600 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2018 Cu Dumnezeu, in mijlocul naturii — scris în 03.11.18 de iulian68 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2018 Mănăstirea Turnu din Parcul Național Cozia, Călimănești, jud. Vâlcea — scris în 13.04.18 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Jul.2016 Mănăstirea Turnu situată la poalele muntelui Cozia — scris în 20.12.16 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Jul.2015 O oaza de liniste — scris în 20.07.15 de ialec din IERNUT [MS] - RECOMANDĂ
- Sep.2014 Staţiunea Cãciulata. Ce vizitãm ŞI astãzi. — scris în 14.03.15 de vega06 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2013 Manastirea Turnu — scris în 01.06.13 de cristisch2003 din BUZăU - RECOMANDĂ
- Sep.2011 Un colţ rupt din rai Mânăstirea Turnu — scris în 17.10.11 de RobertCodescu din PLOIEŞTI - RECOMANDĂ