Manastirea Suzana, intr-un stralucitor decor alb

TIPĂREȘTE

O manastire micuta, de a carei cale de acces cu usurinta poti trece in goana catre inaltimile Ciucasului, daca nu esti atent este greu sa observi pe marginea soselei destul de solicitatnte pentru sofer indicatorul tipic, de culoare maro, ce te indruma catre lacasul ascuns de brazi. Este situata intre Maneciu si Cheia, pe o mica inaltime de sub un munte frumos, intre doua mici paraie ce imbratiseaza poiana ce o gazduieste, pentru ca apoi sa isi continuie impreuna drumul spre Telejen.

Urcusul de la DN 1A la poartile manastirii, in special iarna, este destul de greu de abordat, un drumeag asfaltat, in forma de "S", abrupt si ingust, pune la grea incercare o masina care nu este echipata corespunzator pentru a face fata drumurilor cu zapada.

Ajuns in fata portilor de piatra ale manastirii, te vei bucura de o priveliste minunata. Drumeagul ce te-a purtat pana aici continua sinuos printr-un mic catun monahal, cu casute mici, dar frumoase, cu prispe ingrijite si impodobite cu florarii de lemn vopsite in verde sau albastru deschis, iar de jur-imprejur vegheaza muntii impaduriti cu brazi gatiti de sarbatori prin grija babei Dochia.

Odata trecut de portile Manastirii Suzana te intampina frumusetea bisericii albe stralucind in lumina zapezii ce se reflecta din curtea denivelata si cladirile manastiresti frumoase si simple. Nu este o manastire fortificata, fapt care-i da si mai mult farmec, simplitatea si fragilitatea parca nefireasca a structurilor sunt surprinzatoare aici, la Suzana.

Biserica nu este una prea impunatoare, nu este mare, este destul de banala, alba, cu trei turle. Curtea manastirii, probabil in alte anotimpuri plina de verdeata si de flori, era acum invaluita intr-un voal alb, imaculat. Toate laturile curtii sunt formate din cladiri frumoase, simple si cel putin la fel de pitoresti ca si cele din micul catun de dincolo de porti: cu pridvoare si balcoane largi si dominate de infloriturile din lemn cu care sunt decorate, vopsite in culori calde.

Din pacate, exceptand un catel pe care cu greu l-am distins prin zapada alba, datorita blanii lui de aceeasi culoare, nici un alt suflet nu am intalnit in incinta manastirii, iar biserica era inchisa, astfel nu am avut de unde obtine foarte multe amanunte despre acest lacas de cult. Noroc cu placutele de marmura de pe cladirile manastirii care ne-au oferit amanunte indestulatoare, astfel am aflat si noi ca manastirea a fost ridicata in 1740, prin grija unei cedincioase din zona Brasovului, al carei nume il poarta. Tot astfel am aflat si ca biserica nu este cea initiala, ci constructia ei a fost finalizata in anul 1882, avand hramul "Sfantul Ierarh Nicolae". Manastirea mai are si o a doua biserica, un paraclis in vecinatatea Muzeului manastirii (pe care l-am gasit tot inchis).

A fost prima vizita la o manastire in anotimpul alb, insa a fost o experienta pe care as fi regretat daca as fi ratat-o. Fotografiile sunt mult mai edificatoare decat relatarile mele scrise.

---

VIZUALIZĂRI: 3250 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI