Schitul Crasna « Sf. Nicolae » - un loc binecuvantat de Dumnezeu

TIPĂREȘTE

« Rugati-va si atunci ca sa simtiti nu-i greu si-n cer si-n jurul vostru si-n voi pe Dumnezeu »! (indemn prezent pe o cruce din incinta ansamblului manastiresc)

Multa lume cunoaste acest lacas sfant sub denumirea de Manastirea Crasna, insa, pentru a nu face confuzie cu Manastirea Crasna din jud. Prahova, am ales denumirea oficiala prezenta pe placuta de la intrarea in acest monument istoric si care il dateaza ca fiind din 1636, desi in primele documente istorice se mentioneaza atestarea acestuia chiar din 1486, dupa cum se desprinde din istoricul prezent in incinta lacasului de cult. Diferenta de ani este explicabila, avand in vedere ca mai intai a fost o bisericuta din lemn, inlocuita ulterior cu cea din bolovani de piatra de rau si caramida.

Schitul Crasna se afla la poalele muntilor Parang, chiar in comuna Crasna si se poate ajunge pe un drum frumos (DJ 665) ce lega orasul Novaci de Bumbesti Jiu (15 de km). Bucuria parcurgerii drumului a fost cu atat mai mare cu cat ne-am oprit sa vizitam si Manastirea Icoana inainte, aflata la numai cativa kilometri de schit, despre care am povestit aici.

Schitul este amplasat intr-o zona deosebit de frumoasa, bogata in vegetatie si copaci ai caror crengi par sa te atinga.

Inainte de a intra in perimetrul acestuia, am respirat aerul proaspat si ne-am bucurat de verdele ierbii peste care stateau asezate frunze ruginii, semn ca toamna era in drepturi.

Dupa ce am trecut de poarta de lemn frumos cioplita cu motive populare romanesti, am intrat in ansamblul manastiresc inconjurat de un gard alcatuit din pietre de rau.

Schitul a fost ctitorit pe timpul domniei lui Matei Basarab, chiar de catre proprietarul satului Crasna, Dumitru Filisanul, nepotul Marelui Ban al Olteniei Dobromir, var cu doamna Stanca, sotia Domnului Mihai Viteazu, dupa cum ne informeaza istoricul acestuia.

Trecand pe sub clopotnita schitului, am zarit o bisericuta alba, construita in stil bizantin, infrumusetata din brauri si arcuri din caramida rosie in registrul superior si acoperita cu acoperis din tabla. Casetele cu picturi sterse din exterior ne divulga ca acest schit a fost demult lasat uitarii, pictura interioara in aceeasi nota intregindu-ne parerea. Realizata in fresca, dupa sfintirea bisericii, asa cum este obiceiul bizantin, pictura interioara, reprezentand sfinti si scene biblice, vie altadata, acum intuneca bisericuta si creaza o atmosfera rece. Singurele “pete de culoare” sunt date de icoanele frumos realizate si care par sa fie donate in ultima vreme.

Numai catapeteasma inalta pana la bolta si frumosc sculptata in lemn si poleita pe alocuri cu foi din aur mai aduce aminte de frumusetea de altadata. Sub pictura ce il infatiseaza pe Isus rastignit pe cruce se afla Matei Voda ingenunchiat (in partea dreapta) si Mitropolitul Stefan (in partea stanga).

Ultimele reparatii si restaurari importante ale schitului s-au facut cu mai bine de 70 de ani in urma, cand a fost rectitorita chiar de catre Gh. Tatarascu, fost prim ministru si consilier regal, la vremea aceea schitul imbogatindu-se si cu numeroase obiecte de cult (dupa cum am desprins de aici).

Acum, insa, doar acoperisul bisericii si al chiliilor pare sa fie inlocuit «proaspat ». In biserica se afla si mormantul lui Ion Tundrea, unul dintre ctitori, cu greu incercand sa desprind ce scrie pe placuta ruginita parca si invechita de vreme. De asemenea, putem gasi o racla de argint cu parti din moastele Sf. Mucenic Nectarie si ale altor sfinti.

Pridvorul mi s-a parut a fi adaugat ulterior, lucru vizibil de la distanta, prin faptul ca biserica pare fi facuta din doua bucati, insa nu stiu daca nu cumva acest lucru a fost dorit de la inceput. Si daca tot am amintit de pridvor, acesta are doua intrari si este lipsit de ferestre care sa il lumineze, dar este pictat in totalitate inauntru.

In rest, am fi vrut noi sa stam de vorba cu cineva, dar nu am zarit nici-un calugar in incinta, iar daca ar fi sa ne gandim ca au fost ani in care numai un singur calugar vietuia la Schit, atunci nu e de mirare sa nu gasim pe nimeni, poate nici acum nu sunt prea multi retrasi aici.

Am plecat convinsi fiind de faptul ca daca biserica nu exceleaza ca valoare arhitectonica ori artistica, ea transmite totusi aceeasi insemnatate crestinilor, iar locul fericit de natura in care este amplasat Schitul este ideal pentru cateva clipe de liniste si ragaz, pentru momente de reculegere si rugaciune in tihna...

---

VIZUALIZĂRI: 2293 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI