Mănăstirea Războieni

TIPĂREȘTE

Până la Mănăstirea Războieni, din Piatra Neamț - trecând prin Girov, Ștefan cel Mare și Dragomirești - nu sunt decât 27 km. Nu mai fuseserăm niciodată acolo, așa încât, cu prilejul recentei vizite în Neamț, am decis să vedem și această deosebită ctitorie a lui Ștefan cel Mare. Biserica cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil a fost construită de domnitorul moldovean în anul 1496, la 20 de ani de la Bătălia de la Valea Albă (1476), pentru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în luptă.

În anul 2015, Mănăstirea Războieni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț. În afară de biserică - ctitorie ștefaniană, datând de la sfârșitul sec. XV, în incintă se mai află turnul-clopotniță (1862), clădirea stăreției (sec. XX) și chiliile (sec. XIX-XX).

Bătălia de la Valea Albă și ctitorirea bisericii

Din cronicile vremii reținem că - în anul 1476 - sultanul Mahomed al II-lea în fruntea unei numeroase armate, a invadat Moldova încercând să răzbune înfrângerea suferită de turci în urmă cu un an în bătălia de la Podul Înalt. Având de partea lui o oaste munteană condusă de Basarab Laiotă, apelând și la ajutorul tătarilor din Crimeea care hărțuiau Moldova, sultanul a silit pe domnitorul moldovean să-și împartă forțele pe două fronturi.

Valea Albă, astăzi satul Războieni, a fost locul ales de Ștefan cel Mare pentru a-i înfrunta pe turci. La 26 iulie 1476, cu numai 10000 de oșteni, Ștefan cel Mare s-a luptat cu Mahomed Cuceritorul și cu oastea lui care număra nu mai puțin de 150000 de oameni. Bătălia a fost crâncenă, Moldova pierzând acolo mulți bravi oșteni și mulți boieri mari. Iată ce relatează cronicarul Grigore Ureche despre bătălia de la Valea Albă: "Și atâta de ai noștri au pierit, cât au înălbit poiana de trupurile de a celor pieriți, până au fostu războiul. Și mulți din boierii cei mari au picatu și vitejii cei buni au pieritu și fu scârbă mare a toată țara și tuturor domnilor și crailor di prinprejur, dacă auziră că au căzut moldovenii suptu mâna păgânilor. (...) Mai apoi, după ieșirea neprietinilor și a vrăjmașilor din țară, dacă au strânsu Ștefan vodă trupurile morților, movilă de cei morți au făcutu și pre urmă s-au ziditu deasupra oasilor o biserică, unde trăiește și astăzi întru pomenirea sufletelor."

Pe peretele sudic, în dreapta intrării în biserica Mănăstirii Războieni, se află o pisanie scrisă în slavonă. Dacă nu ești expert în descifrări de texte străvechi, o privești ca pe o lucrare de artă care a dăinuit peste timp, executată cu mare meticulozitate și... doar atât. Dacă ești îndemnat de curiozitate să afli și înțelesul textului slavon, internetul, dar și pliantul pe care îl poți achiziționa de la mănăstire, te vor scoate din impas. Citind, vei concluziona că pisania de la biserica Mănăstirii Războieni nu este doar o operă de artă, ci o veritabilă cronică în piatră, o pagină din istoria Moldovei scrisă cu o sinceritate impresionantă: "În zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Domn, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, în anul 6984 (1476), iar al domniei sale anul 20 curgător, s-a ridicat puternicul Mahomed, împăratul turcesc, cu toate forțele sale răsăritene, și încă și Basarab Voievod, poreclit Laiotă, a venit cu el, cu toată țara sa basarabească. Și au venit să prade și să ia Țara Moldovei. Și au ajuns până aici, la locul numit Pârâul Alb...

Și noi, Ștefan Voievod, cu fiul nostru Alexandru, am ieșit înaintea lor aici și am făcut mare război cu ei, în luna iulie 26. Și cu voia lui Dumnezeu au fost înfrânți creștinii de către păgâni. Și au căzut acolo mulțime mare de ostași ai Moldovei. Atunci și tătarii au lovit Moldova din ceea parte. De aceea, a binevoit Io Ștefan Voievod, cu buna sa voință a zidit această casă în numele arhistratigului Mihail și întru rugă sieși și Doamnei sale Maria, și fiilor săi Alexandru și Bogdan și pentru amintirea și întru pomenirea tuturor dreptcredincioșilor creștini care s-au prăpădit aici. În anul 7004 (1496), iar al domniei sale anul 40 curgător, în luna noiembrie 8."

Biserica a fost înălțată pe osemintele ostașilor căzuți în luptă. Cercetările arheologice prilejuite de restaurarea bisericii confirmă faptul că sub lespezile de piatră ale edificiului, pe o lungime de 10 m, o lățime de 3,5 m și o grosime de 30 cm se află relicvele oștenilor moldoveni jertfiți la Valea Albă. Deoarece craniile celor morți nu au fost descoperite, se presupune că ele au fost depuse sub altar.

Războieni - așezământ monahal

Biserica "Sf. Voievozi" din Războieni a funcționat ca biserică parohială până în anul 1734 când a fost înființată mănăstirea cu obște de călugări. Ulterior, prin 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a transformat-o în mănăstire de maici.

Trecerea timpului, deteriorările, au determinat refaceri și modificări constructive. În sec. XIX, bisericii i s-au adăugat două turnulețe (fără legătură cu bolțile), precum și un mic pridvor care încadra ușa de la intrare, pe latura sudică. Exteriorul a fost tencuit și văruit. În anul 1862 a fost construit turnul-clopotniță pe sub care se intră actualmente în incinta mănăstirii. Construit mult mai târziu, turnul-clopotniță nu se aseamănă cu celelalte construite în epoca lui Ștefan cel Mare. Deasupra primului nivel, din piatră, sunt altele două, din lemn, peste care se înalță turla bombată, acoperită cu tablă.

În anii comunismului, Mănăstirea Războieni a fost desființată. Biserica voievodală devenind biserică de parohie, obștea monahală a fost împrăștiată pe la alte mănăstiri. Cu prilejul lucrărilor de restaurare efectuate în perioada 1975-1977 au fost îndepărtate adăugirile neinspirate din sec. XIX - cele două turle și pridvorul de la intrare - lăcașul recăpătând înfățișarea inițială. După 1990, tot cu obște de maici, viața monahală la Războieni a reînviat.

Cei care vizitează Mănăstirea Războieni, pe lângă vestita ctitorie a domnitorului moldovean, nu se poate să nu fie impresionați de frumusețea incintei. Este un adevărat parc în care fiecare floare și fiecare frunză crește sub îngrijirea atentă a harnicelor măicuțe. Până la sosirea maicii care trebuia să ne deschidă și să ne însoțească în timpul vizitei în interior, ne-am plimbat pe aleile umbrite de arbori înalți și mărginite de trandafiri în floare. Am admirat arhitectura bisericii atât de asemănătoare ctitoriilor ștefaniene de la Piatra Neamț și de la Borzești. Construită din piatră, cu ziduri foarte groase, fără abside laterale și fără turle, biserica are două contraforturi pe pereții naosului și un singur picior de contrafort sub mica fereastră a altarului.

Sub cornișă se află două rânduri de ocnițe, cele de sus fiind mai mici. În jurul edificiului remarcăm o decorație din cărămizi smălțuite și bumbi colorați. Ferestrele mi s-au părut mici și prea puține. Sunt doar cinci, două în pronaos (una spre sud, alta spre vest), mai mari, cu ornamente gotice în arc frânt, două în naos și una în absida altarului. Ultimele trei ferestre sunt înguste și foarte scunde.

Sosind măicuța cu cheia, ni s-a deschis și am intrat. Interiorul este împărțit - tradițional - în pronaos, naos și altar. Între pronaos și naos se află un perete despărțitor, portalul de intrare cu un interesant ancadrament fiind flancat de două icoane - Maica Domnului cu Pruncul în stânga și Iisus Hristos în dreapta. Chipul lui Ștefan cel Mare veghează sus, pe peretele din fața intrării, iar în stânga, chiar lângă ușă, privirile sunt atrase de două vechi pomelnice, unul dintre ele în triptic.

Naosul are o cupolă sprijinită pe patru arce. Nu există diaconicon și nici proscomidiar, două nișe mici, săpate în peretele sudic și cel nordic preluând rolul acestora. Zidurile interioare nu sunt pictate și nu se știe dacă lăcașul a fost pictat sau nu în timpul domniei ctitorului. Pictura actuală - atâta câtă există - datează din sec. XIX.

Monumente ale eroilor la Războieni

În curtea mănăstirii se află Cimitirul Eroilor în care sunt înmormântați militari răpuși în cel de-al doilea război mondial. O troiță ridicată la 500 de ani de la zidirea bisericii, având stema Moldovei la bază, îl înfățișează pe Ștefan cel Mare călare, gata de luptă.

La sfârșitul sec. XIX, câțiva ofițeri din Regimentul 15 Războieni din garnizoana Piatra Neamț au luat inițiativa ridicării unui monument comemorativ al marii bătălii de la Valea Albă. Monumentul a fost realizat de sculptorul alsacian Visenberger, a fost instalat la Războieni și a fost inaugurat la 28 octombrie 1897 în cadrul unei manifestări populare care se reeditează și în zilele noastre.

La nici 1 km, pe drumul care duce de la mănăstire spre Piatra Neamț, pe partea dreaptă, am descoperit acest monument renovat în 1985. Pe monument, sub cruce, se află efigia lui Ștefan cel Mare. Am dat ocol monumentului fotografiindu-l și deslușind pe una dintre laturi cuvintele lui Mihail Sadoveanu: "Aici s-a dat cea mai crîncenă bătălie din veacurile Moldovei". Pe o altă latură am citit: "Nemuritorul erou și atlet al lui Christ, lui Ștefan cel Mare, care în 26 iulie 1476, în acest loc, vitejește, cu răpunerea vieții, apăra neatârnarea Moldovei și existența națiunii române contra oștirilor nenumărate ale sultanului Mohamed de el însuși comandate".

Încheiere

Pentru că lăcașul de cult de la Războieni nu este unul ca oricare altul, multe pagini de tristă istorie fiind scrise pe locul pe care a fost ulterior înălțat, cred că nu trebuie să existe român care să nu fi ajuns măcar o dată acolo. Pentru fiecare dintre noi, o vizită la Mănăstirea Războieni este un moment de înălțare sufletească, dar și o lecție de istorie. Luați și copiii cu voi și povestiți-le ce a fost la Valea Albă în 1476!

Iar, dacă - vizitând - vi se face foame, recomand din toată inima Hanu Ancuței. De la Războieni până la Hanu Ancuței - loc de popas cu restaurant, cazare și muzeu de artă populară moldovenească - nu sunt decât 14 km.

---

VIZUALIZĂRI: 629 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI