Mănăstirea Prislop, pelerin la mormântul Părintelui Arsenie Boca

TIPĂREȘTE

Impresii generale

Am ajuns la Mănăstirea Prislop (Țara Hațegului, jud. Hunedoara, aproape de orașul Hațeg) într-o după-amiază răcoroasă și mohorâtă de august. Apropiindu-ne de mănăstire, a început să plouă mărunt și rece, ploaie care nu a contenit decât după ce am terminat vizita și ne-am depărtat de mănăstire. Acesta a fost primul semn pe care l-am primit de la Sfântul Ardealului, așa cum mai este cunoscut Părintele Arsenie Boca: ploaia trimisă m-a spălat de păcate. Al doilea semn, putem spune a doua minune, este că am scăpat cu planetarele și cu roțile mașinii întregi pe drumul nenorocit dintre Silvașu de Sus și Mănăstire (dus/întors). În ciuda ploii, erau destul de mulți vizitatori și cu greu am găsit un loc de parcare pe o porțiune desfundată a drumului. Lângă mănăstire este o parcare mare, betonată, dar este plină și trebuie mult noroc ca să rămâi în ea. Undeva mai departe de Mănăstire se lucra la amenajarea altor parcări.

Lumea intră și iese pe poarta Mănăstirii într-o mișcare continuă. Toți cei nou sosiți se îndreaptă spre mormântul Părintelui Arsenie Boca. Puțin mai încolo (la vreo 200 m), urcând și coborând prin pădure, se ajunge la grota Sfântului Ioan de la Prislop, vechi loc de pelerinaj. La vechea biserică din incinta mănăstirii nu prea ai ce vedea. Accesul este permis doar în pridvor, iar interiorul (naosul) este ținut în întuneric, deși se zice că ar avea icoane pictate de însuși Arsenie Boca. Lângă biserică sunt amenajate locurile pentru aprins lumânări, dar și acolo este aglomerație. Cred că este foarte indicat să aveți lumânările deja cumpărate de acasă, pentru-că la cele două magazine de la intrarea în mănăstire se stă foarte mult la coadă, poate și o oră sau mai mult. În aceste condiții, chiar și cumpărarea altor obiecte bisericești sau suveniruri devine o problemă.

În incinta mănăstirii, inclusiv la mormântului Părintelui, deși este aglomerație, eu am văzut că oamenii se poartă decent, nu se îmbulzesc, îmbrâncesc, gesticulează, vorbesc tare. În mănăstire și nici în apropiere nu am văzut tarabe cu comerț ambulant, bisericesc sau nu. De asemenea, nu am văzut cerșetori. Panouri de informare care să satisfacă setea de cunoaștere a pelerinilor nu sunt prea multe, dar eu am identificat două importante (redate în fotografii), și anume cele cu istoricul mănăstirii și al (grotei) Sfântului Ioan de la Prislop. În schimb sunt numeroase panouri cu interdicții de tot felul. Cel mai mult mi-au displăcut cele referioare la fotografiere și filmare, lucru pe care nu l-am înțeles. În alte țări, la obiective religioase de primă importanță (de exemplu la Roma, la Vatican exceptând Capela Sixtină) nu există restricții și nici nu trebuiesc plătite cum se întâmplă deseori la noi. Chiar am fost puternic apostrofat de o măicuță ascunsă în întunecimea bisericii când am încercat să fotografiez de la intrare naosul bisericii. În aceste condiții, mi-am luat păcatul asupra mea și sper ca Cel de Sus să mă ierte (că nu-i așa, până la el te mănâncă ”sfinții”) că am dorit prin fotografiile și înregistrările video făcute să aduc un strop de Lumină celor care nu au fost aici sau vor să-și reamintească. Oricum am fotografiat/filmat cu toată decența, încercând să nu atrag atenția.

La Mănăstirea Prislop am identificat trei obiective importante:

- Mănăstirea în sine și în special biserica veche

- mormântul Părintelui Arsenie Boca

- grota Sfântului Ioan de la Prislop

Scurt istoric al Mănăstirii Prislop

Mănăstirea Prislop este o străveche vatră monahală situată în Țara Hațegului (jud. Hunedoara), între orașele Hunedoara și Hațeg. Se presupune că a fost construită în primii ani ai secolului XV de către Sfântul Nicodim cel Sfințit, ctitor a mai multor mănăstiri. Ajunsă în ruină, domnița Zamfira reconstruiește mănăstirea la sfârșitul secolului XVI. Biserica nu a mai fost repictată în interior după ce a fost incendiată în sec. XVIII de armata generalului Bukow. Părintele Arsenie Boca a fost numit stareț al Mănăstirii Prislop în anul 1948 odată cu transferarea sa aici (era anchetat de Securitate). Părintele Arsenie Boca, numit și Sfântul Ardealului, este considerat drept al treilea ctitor al Mănăstirii Prislop, vreme de 41 de ani el păstrând stranse legături cu acest loc, fiind stareț, duhovnic și pictor de icoane. A pictat iconostasul bisericii. În anul 1950, mănăstirea primește o obște de maici, iar părintele este rânduit duhovnic. Acuzat de Securitate pentru legături cu legionarii, părintele Arsenie Boca este anchetat ani la rând, cunoscând în 1951 și ororile gulagului românesc. Reîntors la Prislop, părintele este iar anchetat și dat afară din mănăstire în 1959, câștigându-și existența ca pictor de icoane și de biserici. După pensionarea sa în 1968, măicuțele alungate de la Mănăstirea Prislop se adună la Mănăstirea Sinaia sub îndrumarea sa. Părintele Arsenie Boca trece la Domnul pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia, fiind înmormantat conform dorinței sale în cimitirul Mănăstirii Prislop în data de 4 decembrie. Conform prorocirii sale, Mănăstirea Prislop a devenit loc de pelerinaj. La mică distanță de mormântul său se află grota, loc de pelerinaj, în care a trăit și s-a stins în secolul XVI (?) Sfântul Ioan de la Prislop.

Din viața Părintelui Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca, având numele de botez Zian, s-a născut la 29 septebrie 1910 în comuna Vața de Sus (jud. Hunedoara). Tânărul Zian face în satul natal școala primară după care continuă studiile la Liceul Național Ortodox "Avram Iancu" din Brad. Începând din anul 1929, Zian urmează Institutul Teologic din Sibiu. Inclinațiile sale artistice sunt cizelate la Academia de Arte Frumoase din București, absolvită în 1939. Pe lângă studiile teologice și de artă, el urmează și cursuri de medicină (în special cele de anatomie). În perioada studenției a ascultat cu interes prelegerile de mistică ale lui Nichifor Crainic. După terminarea studiilor, Zian intră în obștea de la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus (Țara Făgărașului, jud. Brașov). Primăvara anului 1939 și-o petrece la Sfântul Munte Athos. Tânărul Zian este tuns la monahism în data de 3 mai 1940 și hirotonit ca ierodiacon, primind numele de Arsenie. Ajunge să fie recunoscut și apreciat ca duhovnic. În anul 1942 este numit ieromonah și apoi duhovnic, iar in cele din urmă, în 1949, protosinghel. La numai doi ani de la intrarea în monahism, în anul 1942, călugărul Arsenie este hirotonit preot, fiind rânduit stareț la Mănăstirea Brâncoveanu. În anul 1943 el își sapă o peșteră în munte, în apropiere, la izvorul râului Sâmbăta. Grota este cunoscută astăzi sub numele de Chilia Părintelui Arsenie Boca. In anul 1945, părintele este anchetat de Securitate, la Râmnicu Vâlcea, iar în anul următor la Brașov. Era acuzat de legături legionare, deși părintele ”doar” sprijinise indirect mișcarea (lupta) anticomunistă din Țara Făgărașului. După săvârșirea slujbei de Izvorul Tamaduirii în ziua de 7 mai 1948, părintele este ridicat și anchetat de Securitate la Făgăraș. În noiembrie 1948, prin grija mitropolitului Nicolae Balan, Părintele Arsenie Boca este transferat ca stareț la Mănăstirea Prislop, slujind aici timp de doi ani. In anul 1950, mănăstirea primește o obște de maici, iar părintele este rânduit duhovnic. In iarna anului 1951, Securitatea îl arestează și îl duce la Canal pe părintele Arsenie Boca pentru un an de zile. După întoarcerea la Mănăstirea Prislop, Părintele rămâne foarte retras, evitând discuțiile și ieșirile în public. Urmează o nouă anchetă, la Timișoara, părintele fiind arestat jumătate de an. In anul 1959, Părintele este scos din mănăstire. Ajunge la București și pentru a se putea întreține lucrează pe la mai multe biserici, pictând în frescă. Apoi este angajat la Atelierul de pictură al Patriarhiei de la Schitul Maicilor. In anul 1968 Părintele Arsenie Boca se pensionează și începe să picteze biserica parohială din localitatea Drăgănescu (la 25 km de București și supranumită Capela Sixtina a Orientului). În această perioadă, între anii 1969-1989, maicile de la Mănăstirea Prislop sunt alungate, acestea adunându-se la Mănăstirea Sinaia sub îndrumarea Părintelui Arsenie. La Sinaia, la vârsta de 79 de ani, Părintele Arsenie Boca trece la Domnul în ziua de 28 noiembrie 1989. Conform dorinței sale va fi înmormântat în cimitirul Mănăstirii Prislop, eveniment petrecut la 4 decembrie 1989. Conform proroocirii sale, mormântul a devenit loc de pelerinaj, depășind cu mult celelalte locuri de viața părintelui: Mănăstirea Brâncoveanu, Mănăstirea Sinaia, Izvorul Păarintelui Arsenie Boca, Chilia Părintelui Arsenie Boca, biserica din Drăgănescu.

Grota Sfântului Ioan de la Prislop

Este situată la mică distanță (circa 200 m) de mormântul Părintelui Arsenie Boca, fiind legată printr-o cărare care merge prin pădure. Sfântul Ioan de Prislop şi-a dus bună parte din viaţa sa prin aceste locuri, în asceză deplină, la sfârşitul secolului XV sau începutul secolului XVI. Sfântul Ioan a fost canonizat în anul 1992, iar pomenirea lui se face în ziua de 13 septembrie. De remarcat că "peştera", locuinţa în care a pustnicit, şi-a săpat-o singur, devenind și ea loc de pelerinaj.

Pelerin la mormântul Părintelui Arsenie Boca

Pelerinajul și cele văzute sunt redate în videoclipul făcut de mine cu această ocazie: youtube

Pentru a ajunge la mormântul Părintelui Arsenie Boca trebuie să străbatem întreaga Mănăstire Prislop. Trecem prin foișorul de poartă cu noile chilii și apoi pe lângă Seminarul Teologic Ortodox de Fete. Urmează biserica mănăstirii, construită de Sfântul Nicodim în anii 1399-1405. Trecem de biserică și ne îndreptăm pe o alee acoperită de fagi spre cimitirul mănăstirii. La capătul acestuia se găsește foișorul din lemn sculptat care acoperă mormântul Părintelui Arsenie Boca. Foarte mulți pelerini au flori (mai ales ghivece) pregătite pentru a le lăsa la mormânt. Un panou ne sfătuiește: ”Nu copleșiți mormântul Părintelui cu prea multe flori, ci împodobiți-l cu florile virtuților Dumneavoastră creștinești! ” Pelerinii, reculegându-se, se așează la rând și așteaptă în liniște să ajungă la mormântul ”Sfântului Ardealului”. De la mormântului Părintelui ne îndreptăm spre grota (chilia, numită și ”Casa Sfântului”) Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop situată la nici 200 m. În această grotă, pe care Sfântul Ioan a săpat-o singur, pustnicul a trăit în rugăciune și a murit în secolul XVI (probabil). Sfântul Ioan a fost canonizat în anul 1992, iar grota este loc de pelerinaj.

---

VIZUALIZĂRI: 5596 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI