Experienta mea la Prislop

TIPĂREȘTE

Mi-am dorit foarte mult sa ajung si eu la mormantul parintelui Arsenie Boca, fiind din vrancea si cu multe probleme de sanatate era cam greu... dar am reusit in data de 28 august 2015, dar din pacate am plecat de acolo cu un gust mai mult decat amar.

Am stat la rand ca toata lumea ore intregi, dar eram foarte bucuroasa ca am ajuns in sfarsit acolo si nu conta, as fi stat toata ziua... dezamagirea a venit in momentul in care am ajuns la mormant: in stanga era o femeie in haine negre de oras si in stanga un gardian, ti se spunea ca nu ai voie sa atingi crucea decat cu buzele, femeia desfacea mainile larg si te tinea sa nu cumva sa atingi cu altceva. aveam in mana acatistul parintelui pe care voiam sa il ating de cruce, l-au vazut, am spus ca nu vreau decat sa ating cu el, si femeia mi-a zis ca gardianul se ocupa de asta... cu alte cuvinte si mai pe scurt mi l-a smuls din mana spunand ca nu e bine sa il citesc, ca atata timp cat nu este canonizat nu e recunoscut si in loc de ajutor primesc mai rau...

Avand in vedere ca drumul fusese destul de greu pt mine si statul in soare deasemeni, eram destul de ametita si nu ma simteam prea bine, iar lucrurile alea m-au socat pur si simplu, m-au lasat muta pe moment, gandind ca e bine cum zic ei si am acceptat aproape fara sa ripostez, gandit ca tot ce se intampla in fata mormantului nu poate fi decat de bine.

Am mai stat ore in sir pe o banca, socata fiind inca si confuza si tot nu intelegeam comportamentul lor. Aceeasi atitudine o aveau cu toti oamenii, erau tratati la fel, florile pe care le aduceau, erau rugati sa le ia acasa... iar la mormant nu stateai decit 5 secunde sa te inchini si sa pupi crucea.

Iar in curtea manastirii mi s-a parut un haos total, mult prea putine locuri unde sa te asezi avand in vedere ca multi din cei care ajung acolo au probleme de sanatate, intr-un cuvant nu mi s-a parut deloc un loc cu oameni primitori, iar maicutele... dumnezeu sa le binecuvanteze cu ganduri mai bune si mai umane.

Nici in acest moment nu mi-a trecut dezamagirea totala pe care am avut-o si nu inteleg deloc de ce mi-a fost confiscat in asa fel acatistul, ca era cumparat dintr-o biserica si fusese tiparit dupa niste reguli tot bisericesti, de ce atata exces de zel din partea lor intr-un loc pe care il consideram cu totii sfant, minunat si ne ducem cu inima deschisa pe banii si pe timpul nostru? .

Concluzia la care am ajuns e ca ghivecele cu flori e posibil sa fie revandute si ca singurul interes sunt banii adunati.

Dumnezeu sa binecuvanteze pe toti si sper ca altii sa aiba experiente mult mai constructive decat am avut eu acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 4870 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI