Un loc binecuvantat de Dumnezeu!

TIPĂREȘTE

Recunosc, cu rusine, ca nu am auzit de Manastirea Prislop si parintele Arsenie Boca decat in primavara acestui an. La vremea respectiva m-am gandit ca vom ajunge intr-o buna zi si acolo, dar luata cu rutina zilnica am uitat. La inceputul lunii octombrie. intr-un interval de cateva zile in jurul meu, se discuta numai despre Arsenie Boca, sincera sa fiu am luat totul atat de personal incat am gandit ca eu facusem o promisiune in primavara, de care nu tinusem cont.

Am plecat la drum cu speranta in suflet ca imi voi gasi linistea si odihna interioara pe care mi-o pierdusem cu ceva timp. in urma unui incident, de care eram inca marcata. Am ales traseul Bucuresti, Pitesti, Voineasa, Petrosani, Hateg, Manastirea Prislop. Traseu este cel mai scurt, dar calitatea drumului nu este foarte buna, dar totul este compensat de frumusetea peisajului.

Am plecat pe 11 octombrie, pe o vreme nu tocmai prietenoasa, dar increzatori ca vom ajunge acolo unde ne doream. Trecand de Voineasa, urcand, am ajuns intr-un adevarat decor de iarna, totul in jur era alb, de poveste. O portiune de 15 km, intre Obarsia Lotrului si Petrosani, rabdarea noastra a fost pusa la mare incercare, drumul groaznic plus conditiile meteo. Din Petrosani am facut dreapta spre Hateg, iar de acolo cu ajutorul unor localnici, ne-am indreptat spre manastire.

Drumul spre manastire l-am facut intr-o liniste deplina, cuprinsi de emotii nefiresti. Am pasit pe poarta mare si am luat-o pe aleea ce ducea la lacasul sfant cu sute de ani in spate. In partea dreapta a bisericii se gaseste un chiosc, unde se vand obiecte bisericesti.

Am intrat in biserica, loc destul de aglomerat de pelerinii care incercau, unii sa se roage, altii sa-si scrie pomelnicele.

De acolo am pornit pe cararea ce duce in poiana unde se gaseste cimitirul, cararea este putin in panta, parca anume facuta. Locul te impresioneaza, arata ca o gradina, la fiecare mormant sunt flori multicolore, flori de toamna si este o liniste desavarsita.

Mormantul parintelui Arsenie Boca arata ca o mare de flori, toate asezate pe mormant si in jurul acestuia. Ceea ce simti este foarte greu de descris in cuvinte, am vazut fetele oamenilor, unele luminoase, altele triste, chinuite de durere dar parca toate aveau speranta de mai bine in priviri. Am vazut o maicuta ce venea sa aranjeze ghivecele de flori aduse de noi, pelerinii. Citisem, pe undeva, ca sunt rautacioase si deloc prietenoase cu pelerinii, eu nu am vazut nimic din toate acestea, din contra, vin smerite si la fel se retrag.

De la mormant am plecat spre chilia unde a trait Sf. Ioan, se merge tot pe o carare ce urca pana in fata unei cruci, ce marcheaza intrarea pe traseul spre Casa Sfanta. Trebuie avuta mare grija la coborare, este o poteca ingusta, plina de radacini, iar ca sustinere este o balustrada metalica, in jos fiind o rapa. Radacinile copacilor parca formeaza trepte si chiar ajuta la coborare. Intrarea in chilie este mai grea, dar nu imposibila, cu putin ajutor se poate patrunde in locul unde Sf Ioan a stat in rugaciune si meditatie ani buni. Aici am gasit icoana acestui sfant, lumanari aprinse si iarasi nelipsitele flori si acelasi aer de liniste si pace.

Am plecat de acolo asa de multumiti si cu o liniste in suflet, incat acum dupa atata timp, am impresia ca suntem protejati si insotiti la tot pasul de cineva. Trebuie doar sa crezi, restul vine de la sine!...

Calitatea putinelor fotografii, nu este foarte grozava, eu le-am facut mai pe ascuns!

---

VIZUALIZĂRI: 24210 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI