Plumbuita – manastirea acoperita cu plumb

TIPĂREȘTE

In drumurile mele am vizitat nenumarate manastiri din Romania sau de dincolo de granitele ei. Am fost cand pelerin, cand turist, cand - de cele mai multe ori - si una si alta in acelasi timp. Peste tot am cautat lacasuri cu traditie indepartata incercand sa le aflu istoria, sa le patrund misterul si sa ma afund pentru cateva momente intr-o lume care a fost, constienta ca ceea ce vedeam era doar urma trecerii multor sute de ani.

De curand am realizat ca am cautat farmecul trecutului numai la mari departari, ignorand faptul ca si Bucurestiul – orasul in care-mi traiesc viata – are de oferit multe in acest sens. Da, recunosc faptul ca pana in weekendul trecut n-am vizitat niciuna dintre manastirile Bucurestiului.

O zi frumoasa de martie, cand soarele incearca se ne faca sa uitam ninsorile trecute, a fost indemnul pentru o plimbare in natura. Din Soseaua Colentina, aproape de intrarea in Parcul Plumbuita, cea mai importanta cale de acces care taie in lung o limba de pamant inconjurata din trei parti de apa - strada Plumbuita - sfarseste in poarta sfantului lacas. Este destul de neingrijita aceasta straduta, iar modul in care este semnalat monumentul istoric (vezi fotografia atasata) spune multe despre respectul unora pentru trecut, credinta si pentru stradania edililor capitalei care au montat placuta informativa.

Celor care vor dori sa viziteze Manastirea Plumbuita le recomand o plimbare prin parc pe o alee paralela cu aceasta straduta, apoi iesirea spre stanga pe una dintre portile laterale si continuarea pana la manastire.

Manastirea Plumbuita ne-a intampinat cu zidurile ei groase din caramida aparenta, din care se inalta semet si alb turnul clopotnitei. Poarta sculptata artistic in lemn, pe langa incarcatura de motive florale, este decorata cu chipurile a patru importanti domnitori romani: Matei Basarab, Constantin Brancoveanu, Stefan cel Mare si Petru cel Tanar. In stanga, pe o placuta de marmura fixata pe caramida citim: "In anul 1573 lua fiinta in acest lacas cea dintai tiparnita din Bucuresti. Prima carte tiparita aici cunoscuta astazi este un tetraevangheliar din anul 1582". In fata zidurilor se afla mormantul Arhimandritului Simeon Tatu cel care a staretit 40 de ani la Manastirea Plumbuita, fost si senator de Bucuresti in perioada 1990-1996.

Am trecut prin gangul boltit al clopotnitei decorat cu picturi in nise din caramida, patrunzand in curtea manastirii. Nu era slujba, asa incat linistea era profunda. De o parte si de alta chiliile cu pridvor boltit, cu piloni si cu arcade la ferestre, de asemenea din caramida aparenta, sunt in ton cu zidurile de incinta.

Biserica nu este mare si are pridvorul inchis. Este decorata cu fresce, are icoane din sec. XVIII (Nasterea Mantuitorului, Sfantul Ioan Botezatorul) si o racla cu sfinte moaste (Sf. Nicolae, Sf. Pantelimon, Sf. Gheorghe, Sf. Ioan de la Suceava). Catapeteasma este deosebita, aurita si cu icoane foarte vechi, iar vitraliile reprezentand sfinti, donatii ale unor familii instarite, sunt foarte bine realizate.

In curte se poate vedea un altar de vara, o troita si o cismea pe care este incrustat anul 1953.

Mi-a atras atentia o scara larga coborand spre o usa ferecata, un beci. In timp ce fotografiam aceasta intrare misterioasa, vazand ca la pangar inca mai este cineva, sotul meu a cumparat o brosura. Asa am aflat ca acest beci a fost inchisoare pentru capii revolutiei de la 1848. Intr-un colt, langa intrare, un stalp vechi inca se straduie sa para falnic, vrand parca sa aminteasca ceva din istoria lacasului.

Cam atat am vazut. N-am intalnit decat o femeie care facea curatenie si nimeni altcineva care ne-ar fi putut fi ghid.

Continuandu-ne plimbarea, ne-am intors in parc pe aleile care abia asteaptau primavara. Langa mormane de zapada murdara, panselutele deja isi aratau gingasia.

Pentru ca trebuia sa stiu mai mult, acasa am studiat brosura si sunt in masura sa furnizez succinte informatii istorice despre Manastirea Plumbuita, sfantul lacas din capitala despre care inca nu s-a scris nimic pe AFA.

Asadar, la final putina istorie:

Manastirea Plumbuita este un monument datand din sec. XVI-XVII. In 1560 Petru Voda cel Tanar a inceput constructia lacasului care va fi finalizata de Alexandru Voda si Mihnea Turcitul. Localnicii au denumit asezamantul "Plumbuita" pentru ca biserica a fost acoperita cu tabla de plumb.

Faptul ca in 1573 s-a infiintat aici prima tiparnita din Bucuresti, face din Manastirea Plumbuita un monument de referinta pentru cultura romaneasca.

Domnitorul Matei Basarab a dat o atentie deosebita manastirii, in anul 1636 facand ample reparatii si intarind-o cu ziduri solide, fapt prevazut intr-un plan mai amplu de intarire strategica si fortificare a zonei de sud atat de frecvent atacata de turci si de tatari. Un tablou votiv aflat in biserica infatiseaza pe voievodul-ctitor Matei Basarab si doamna sa.

Trecerea timpului si evenimentele istorice culminand cu secularizarea lui Cuza, au dus la degradarea manastirii, parasirea ei, apoi la transformarea ei in biserica de mir. Dupa restaurarea inceputa de Maresalul Antonescu (care dorea ca Manastirea Plumbuita sa devina Panteon al eroilor cazuti pentru reintregirea neamului), in 1958 lacasul este redat cultului.

Pentru cei care doresc mai multe informatii despre Manastirea Plumbuita, adresa site-ului oficial este: manastirea-plumbuita.ro

---

VIZUALIZĂRI: 4785 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI