Mănăstirea Jercălăi

TIPĂREȘTE

De la Conacul Bellu din Urlați, prin Orzoaia de Jos și Valea Pietrei, traversând Cricovul Sărat, după numai 4 km, ajungem în satul Jercălăi. Mănăstirea se află chiar în sat, lângă drumul principal, iar o poartă deschisă larg permite mașinilor să pătrundă în curte și să se parcheze acolo pe timpul vizitei. În afara curții spațiul este limitat, drumul fiind destul de îngust.

Incinta mănăstirii este un adevărat parc. Arbori înalți, umbroși, arbuști și spații înierbate bine îngrijite, flori, multe flori frumoase (mai ales trandafiri) colorează și parțial ascund clădirile existente. În stânga intrării în curte se construiește. Sunt câteva corpuri de clădiri aproape finalizate - stăreție, trapeză, chilii… Și tot într-o fază avansată de construcție, în partea dreaptă a incintei zărim o biserică măiestuoasă. Dar, ceea ce atrage privirile de îndată ce pătrunzi în curte este biserica de lemn - "călătoare" după cum foarte inspirat a fost denumită cândva. De ce este călătoare? Povestea ei s-a mai spus și încă se va mai spune pentru că este de fapt legenda Mănăstirii Jercălăi, povestea care-i face curioși și îi atrage pe toți turiștii.

Legenda bisericii călătoare

Cea mai mare comoară a Mănăstirii Jercălăi - Biserica de lemn cu o vechime de aproape 300 de ani - a fost construită în 1731 de meșterii ardeleni din satul Luieriu-Reghin, județul Mureș. Sfântul lăcaș - simbolic pentru arta populară transilvăneană - a servit comunității sătești din Luieriu timp de două secole. După ce şi-a construit o nouă biserică, de zid, obştea satului a dăruit vechiul lăcaș de lemn familiei regale, pentru a fi strămutat la Castelul Bran.

În legătură cu acest important obiectiv turistic și religios al zonei, pe site-ul oficial, Primăria Urlați informează: "Bisericuţa este un monument de arhitectură cu o istorie deosebită, fiind mutată de 3 ori în cei, în curând, 300 de ani de dăinuire. Construită la 1731 de către meşteri populari din satul Luieriu (Jud. Mureș), a fost mutată după un timp la Topliţa (Jud. Harghita). Acolo a fost remarcată de Regina Maria, căreia i-a plăcut foarte mult, şi ca urmare a fost mutată în 1928 lângă cetatea Bran (Jud. Brașov), reşedinţă regală la acea vreme." Așadar, dacă ținem seama de aceste informații, putem adăuga traseului bisericii călătoare încă o escală, cea de la Toplița.

La Bran, numită Biserica de lemn a Castelului, în onoarea reginei, biserica a primit și hramul "Sfânta Maria", dar aici ea nu şi-a mai îndeplinit rolul de lăcaș de rugăciune devenind doar un ornament în vecinătatea castelului. După 1948, când Castelul Bran a fost transformat în muzeu, neîngrjită, cu vizibile urme de degradare, biserica de lemn cu cerdacul ei generos a devenit loc de întâlniri, de distracție și de beții. Patriarhul Iustinian căruia i s-a adus la cunoștință starea de fapt a Bisericii de lemn "Sfânta Maria" de la Bran, a hotărât mutarea ei la Schitul Cricov din apropierea Urlațiului, schit a cărui biserică se ruinase.

În primăvara anului 1956, Biserica de lemn "Sfânta Maria" de la Bran a fost demontată, transportată şi reasamblată lângă Urlați, pe valea Cricovului Sărat, în preajma ruinelor vechii biserici a schitului. Pe locul altarului sfântului lăcaș ruinat a fost aşezată o cruce mare de piatră care se poate vedea și astăzi, despre care se spune că are o vechime de 400 de ani și este adusă din Dobrogea.

Pe noul loc, biserica de lemn a fost resfinţită la 8 noiembrie 1956 de Episcopul Vicar de atunci, cel care avea să devină Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist. Tot atunci primește și hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil".

Ce am văzut la Mănăstirea Jercălăi?

Bineînțeles, în primul rând Biserica de lemn. Pe aleea pietruită, mărginită de sumedenie de trandafiri înfloriți, ne-am apropiat de biserică trecând pe lângă vechea cruce de piatră, cu încrustații de neînțeles pentru noi. Turla înaltă de aproape 30 m și acoperișul de șindrilă refăcut la ultimele lucrări de restaurare ne-au atras privirile încă de la început. Biserica de lemn, așezată pe o temelie de piatră, pare mică pe lângă turla țuguiată care urcă semeț înspre înalturi.

N-am avut norocul de a intra în biserică ușa fiind ferecată și nimeni prin preajmă căruia să-i putem adresa rugămintea de a ne deschide pentru câteva clipe. Am urcat pe cerdac și am privit prin geamurile mici interiorul întunecat, împărțit în pronaos, naos și altar, iar prin una dintre ferestruici, fără geam, am reușit să distingem și chiar am fotografiat o parte din pictura altarului. Regret că nu am putut analiza în detaliu, privind de aproape, pictura de mare valoare artistică a bisericii de lemn, pictură despre care citisem că - înfățișând scene religioase consacrate (Adam şi Eva la pomul oprit, Dreapta judecată, Viaţa lui Iisus Hristos, Învierea lui Lazăr, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, Buna Vestire) - a fost realizată în două etape.

Pridvorul larg, amplasat pe toată latura sudică a sfântului lăcaș, este deschis, susținut de stâlpi de lemn cu încrustații. Se spune că la început biserica era o construcție foarte modestă, fără pridvor şi fără turn, acestea fiind adăugate ulterior, în sec. XIX. Am admirat stâlpii de susținere, consolele, ancadramentele ușii, toate migălos lucrate cu încrustații, precum și îmbinarea bârnelor de lemn - cu cuie tot de lemn - la absida semicirculară a altarului.

În urma celor două mari cutremure din 1977 şi 1986 turla și acoperişul au fost supuse unor lucrări de refacere și consolidare. În 1980 s-au înfăptuit lucrări de conservare a lemnului, tratându-se de carii și s-a introdus încălzire interioară în vederea protejării picturii.

Cu regretul de a nu fi putut vizita și interiorul bisericii călătoare care a poposit la Jercălăi, printre tufanii înalți de Thuja, ne-am îndreptat spre biserica nouă.

Biserica nouă, de zid, începută în anul 2006, se află aproape de stadiul de finalizare a construcției. Este mare, cu acoperișuri boltite, dar fără turle înalte. Un călugăr vârstnic pe care l-am întâlnit pe alei și care a intrat în vorbă cu noi, ne-a spus că mai au de lucru doar la strane și la zugrăveala exterioară. Într-adevăr, intrând în biserică, am remarcat pereții cu pictură nouă și pardoseala ingenios decorată pe mijloc. Catapeteasma este din lemn sculptat, iar pereții și bolta sunt acoperite în întregime cu chipuri și scene biblice.

În pronaos se remarcă portretele sfinților voievozi Ștefan cel Mare și Neagoe Basarab care încadrează o mare frescă înfățișând pe sfinții mucenici Brâncoveanu - voievodul Constantin Brâncoveanu și fiii săi Constantin, Ștefan, Radu, Matei - precum și pe Ianache sfetnicul executați de turci în 1714, de ziua Adormirii Maicii Domnului.

În stânga și în dreapta ușii sunt înfățișați patriarhii Bisericii Ortodoxe Române. Biserica nouă a Mănăstirii Jercălăi are trei hramuri: Sf. Ilie, Sf. Ierarh Nicolae și Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.

Încheiere

Mănăstirea Jercălăi, fostul Schit Sfânta Maria-Cricov, se impune în rândul sfintelor lăcașuri ortodoxe datorită vechii biserici de lemn - cu hramurile Sf. Maria și Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil - desăvârșită prin armonia proporțiilor, uimitoare prin legenda ei și impresionantă prin vechimea și frumusețea picturilor interioare.

Păstrătoare a două mari comori - Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului adusă de la Sfântul Mormânt și Sfintele Moaște de la Betleem - Mănăstirea Jercălăi își așteaptă necontenit vizitatorii, credincioși sau simpli turiști.

---

VIZUALIZĂRI: 5494 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI