Jercălăi

TIPĂREȘTE

Mănăstirea Jercălăi o găsim pe Valea Teleajenului, pe malul stâng al Cricovului Sărat, în Prahova, la 4 kilometri de Urlați, în satul Jercălăi.

Curtea mănăstirii, largă, este chiar lângă șosea, într-un loc unde face șoseaua curbă, în pantă, pe DJ102E. În dreptul intrării, la șosea, este o cruce din lemn sculptată foarte frumos și în curte, înainte de clădirile mănăstirii, cum vii dinspre Urlați, pe o colină, e montată o cruce mai mare, cu elemente stilizate ce se vede clar de departe.

Inițial, lăcașul a fost numit Schitul Sfânta Maria Cricov dar, în timp, s-a dezvoltat foarte mult, sub îngrijirea mai-marilor vremii.

La Jercălăi a slujit cu dăruire, mulți ani de zile, Părintele Cleopa, despre care se spune că este preot cu har, văzător cu duhu’. Acum este pensionat și fiind atât de cunoscut, merge la Ploiești să slujească împreună cu alți preoți într-o altă biserică.

În curtea largă a mănăstirii găsim întâi o clădire anexă cu chilii, albă, mare, cu un etaj și care e foarte vizibilă din șosea. Pe dreapta, o alee ne duce spre bisericuța din lemn, în stil maramureșean, cu turlă înaltă care, de fapt nu este deloc micuță, are fundație solidă din piatră, mai multe corpuri de clădire și pridvor susținut de stâlpi, pe jumătate deschis și chiar mă întreb cum au reușit să o tot mute din loc în loc, în ce fel au dezasamblat-o că nu-mi imaginez cum o biserică întreagă se poate plimba, așa, pe șoselele patriei și, sincer, nici biserici zburătoare nu am văzut.

Bisericuța din lemn a fost adusă de lângă Reghin. A fost mutată întâi la Toplița apoi la Bran ca să ajungă, într-un final la Jercălăi. A fost construită în anul 1731. Pentru vârsta pe care o are, arată extraordinar de bine. Are pictură interioară de mare valoare artistică pe catapeteasmă și pe boltă, veche de aproape 300 de ani, efectuată în tempera de către un pictor anonim și un al doilea strat de pictură, pe pereții laterali, efectuată în anul 1838 de către Conrad, în ulei, pictură restaurată după anul 1981. Așa spune pisania din naos.

Pentru două sute de ani a servit ca loc de rugăciune pentru locuitorii din Luieriu, județul Mureș după care această obște a construit o biserică de zid iar biserica din lemn a fost dăruită familiei regale astfel că a fost mutată la Bran, lângă castel, unde nu a funcționat pentru scopul său sacru, rămânând neîngrijită. În 1948 Castelul Bran a fost transformat în muzeu de artă feudală. Se spune că lemnul bisericuței a fost atacat de un soi de ciupercă și a avut nevoie de tratament special, intrând în restaurare. Patriarhul Iustinian Marina a găsit biserica în stare de degradare și a hotărât mutarea sa la Jercălăi unde biserica locului se ruinase. Intenția Patriarhului Iustinian a fost înțeleasă de patriarhul Teoctist care s-a îngrijit de mutare.

Pe 8 noiembrie 1956, biserica a fost sfințită și a primit hramul Sfinților Mihail și Gavril, pe lângă hramul Sfânta Maria primit la Bran.

Părintele Teoctist venea cu drag la Jercălăi. Era locul lui de suflet. Unii spuneau că poate pentru vinul de împărtășanie dar, evident, ăștia sunt cârcotașii însă nu e greu să se stârnească astfel de zvonuri pentru că vinul de Jercălăi este, cu adevărat, de excepție și foarte căutat. Se găsește de cumpărat și la magazinul bisericesc, frumos ambalat, nu m-am îndurat să cumpăr, am plecat de dimineață cu niște arsuri stomacale de nu-mi mai trebuia nimic, gândeam să trec la alimentație cu prana, dezamăgirea a fost că la prânz am băgat ceva jumări de Pleșcoi și juma’ de bere locală (credeam eu...) cu niște covrigi de Buzău, pe după-amiază m-a luat somnul astfel că la Jercălăi am ajuns într-o stare de confuzie, priveam ciudat în jur iar vinul nu-mi inspira nimic, cât o fi fost el de elegant ambalat, nu mă puteam hotărî dacă vreau sau nu și pân’ să plec de acolo nu m-a tras vinul spre el deși jumate zi numai printre podgorii ruginii mi-am scăldat ochii. Erau unele așa de elaborat construite că aveau ceva cadre albe cam la un metru deasupra plantei, distanțe mari, regulamentare, între rânduri și atât de multe hectare încât mă întrebam dacă cele câteva lanuri de plăntuțe verzi și mici îs de-ajuns ca s-asigure pita țării. Dar nu regret că nu-s fan să contribui la stimularea producției viticole a patriei. Las pe alții. Cu urări de bine... Iar berea am luat-o pentru ambalaj că îmi plăcea. Conținutul l-am donat. (parțial) ????

Se spune că la Jercălăi se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului astfel că multă lume vine și închină.

La Cricov, Jercălăi, există o cruce mare, de piatră, cu o vechime de 400 de ani, adusă din Dobrogea.

Lângă biserica din lemn, peste alee și ascunsă de o mulțime de arbori este noua biserică la care se tot construiește și este o splendoare. Are vreo trei turle semisferice, lipite între ele, acoperite cu tablă și care dau un aspect masiv construcției. Interiorul este superb pictat, pictură nouă în culori vii, cu aurele Sfinților aurii strălucitoare, evident, în stil bisericesc, cu sfinți și scene biblice. Spațiul este larg iar la intrare sunt coloane de susținere frumos lucrate. La biserică nouă încă se lucrează precum și la amenajarea exterioară a curții.

Biserica nouă are hramul Sfântul Ilie, Sfântul Nicolae și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Are viață de obște și astă primăvară (2021) avea 4 viețuitori. Promițător dar poate fi destul. Mie mereu mi-au plăcut locurile mai retrase. Drept îi că nu locuiesc eu acolo. Acareturi au destule, noi și frumoase: chilii, bucătărie, diverse.

În biserica nouă se slujește din decembrie 2008. Este în curs de finalizare un depozit de carte, unic în Prahova, ce va cuprinde 2000 de titluri de carte veche și 500 de icoane vechi. Puține astfel de locuri sunt în țara noastră.

Ce poate fi mai frumos decât o mănăstire maramureșană în mijloc de podgorii prahovene? Să tot slujești!

Nu e chiar locul pentru distracție dar de relaxare este, dacă vii duminica. În zilele de lucru se lucrează și parcă nu-ți vine să stai.

---

VIZUALIZĂRI: 6535 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI