Mânăstirea Icoana – Cărpiniş

TIPĂREȘTE

Într-o zi frumoasă de toamnă, dorind să facem o ieșire în afara orașului, am decis să ne îndreptăm către comuna Crasna, locul unde sunt situate Mânăstirea Icoana și Schitul Sfântul Nicolae. În acest review voi descrie primul obiectiv, Mânăstirea Icoana, un lăcaș de cult mai puțin cunoscut din satul Cărpiniş, comuna Crasna, județul Gorj.

Pentru a ajunge la mânăstire plecând din Târgu-Jiu se merge pe DN 66 spre oraşul Bumbești-Jiu, după aproximativ 8 km se virează la dreapta pe DJ 665 (este indicator), se trece prin fața Muzeului Arhitecturii Populare Gorjenești din satul Curtișoara și se continuă drumul spre Novaci prin comuna Mușetești.

Calitatea carosabilului este foarte bună, atât porţiunea din DN 665 pe care se vine de la Târgu-Jiu (aproximativ 35 de km), cât şi porţiunea spre orașul Novaci (aproximativ 9 km). De la indicatorul către mânăstire aflat în drumul principal, se mai parcurg aproximativ 500 m pe un drum îngust, pentru o maşină şi se ajunge la poarta mânăstirii.

Mânăstirea Icoana găzduieşte o mică obște de măicuțe (la momentul vizitei noastre erau doar 4) și este aşezată într-un cadru natural pitoresc, la poalele Munţilor Parâng. Din curtea mânăstirii se văd crestele munţilor, iar în spatele acesteia sunt mulţi copaci care străjuiesc albia unui pârâu. Întrucât am ajuns la mânăstire în jurul orelor 13.00, singura măicuţă pe care am întâlnit-o ne-a spus că iarna, după ce ninge, peisajul este foarte frumos. Așa că, în luna februarie a anului trecut, după ce am coborât de la Rânca, am trecut pe la mânăstire să ”ne dăm cu părerea” la cele spuse de măicuță. Percepția noastră a fost alta, dar asta e chestie de gusturi. Rămân la ideea că această mânăstire trebuie vizitată în perioada caldă, atunci când în curtea acesteia puteți admira un spectacol de culori.

Aşezământul monahal este mai putin cunoscut, întrucât este de dată recentă. Pentru început a fost construită biserica de lemn a mânăstirii, care a fost sfinţită în anul 1996, având hramul “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”.

Numele mânăstirii vine de la Biserica Icoanei din Bucureşti, unde slujeşte părintele Ioan Popescu, cel care a donat terenul pe care s-a construit mânăstirea. De altfel, casa surorii părintelui se învecinează cu mânăstirea. Iniţial, acesta a dorit să construiască un aşezământ filantropic în care să-şi petreacă vara bătrânii săraci şi copiii orfani, însă gândindu-se şi la latura spirituală a construit şi o bisericuţă din lemn. Datorită condițiilor neprielnice oferite de aceasta, în anul 2008 a început construcția bisericii de zid, lucrări care au fost finalizate în anul 2011, noua biserică având hramul “Sfinţii Martiri Brâncoveni”.

Când am ajuns aici mă aşteptam să găsesc o mânăstire care nu va ieşi cu nimic în evidenţă. Însă, după ce am deschis poarta din lemn frumos sculptat, am rămas uimit de frumuseţea curţii interioare, descoperind un mic colț de rai.

Curtea mânăstirii, împrejmuită cu gard din piatră şi lemn, este largă şi de o frumuseţe aparte, cu flori multicolore aranjate cu gust printre alei. După ce se intră pe masiva poartă, o alee din piatră conduce vizitatorii până la biserica nouă, situată în partea din spate a proprietăţii (în stânga), unde se mai găsesc şi chiliile măicuţelor (în dreapta). Se poate spune că această alee împarte curtea mânăstirii în două părți asimetrice, partea stângă fiind mai mare.

La câţiva metri de intrare, în partea stângă este clopotniţa, o construcţie ineteresantă, constând din doi stâlpi de piatră zidită şi un acoperiş care adăposteşte trei clopote de dimensiuni diferite.

După clopotniţă urmează biserica veche a mânăstirii, care are formă de navă și a fost construită din lemn pe o fundaţie de piatră şi beton. Interiorul micuţei biserici surprinde prin multitudinea de icoane. În spatele bisericii din lemn se găseşte un mormânt al unui membru al familiei preotului Ioan Popescu.

În continuare alternează spaţii verzi cu flori, alei, un car plin cu flori, un foişor și biserica nouă. Deşi aceasta a fost ridicată în anul 2011, picturile ei au fost finalizate în anul 2014, an în care a şi fost sfinţită.

Biserica nouă este construită în stil brâcovenesc, are formă de treflă, o singură turlă pe o baza pătrată deasupra naosului şi pridvor în faţă. Vizitând apoi şi Schitul “Sfântul Nicolae”, situat la numai 5 km, am constatat că arhitectura celor două lăcaşe de cult se aseamănă foarte mult, diferența majoră este pridvorul, care la Schitul “Sfântul Nicolae” este zidit.

Picturile de pe pereții interiori și exteriori ai mânăstirii sunt realizate în stil bizantin, iar de jur împrejurul naosului sunt strane.

Cred că este de interes să precizez că în interiorul bisericii se găseşte o copie a icoanei făcătoare de minuni a Fecioarei Maria de la Biserica Icoana din Bucureşti, precum şi o raclă care conţine moaştele mai multor sfinţi, precum și ale copiilor uciși de Irod.

În partea dreaptă a curţii mânăstirii este amenajat un ţarc care adăpostește o pereche de porumbei albi şi una de păuni, iar în fața acestuia este o cişmea zidită din piatră.

Chiliile măicuţelor formează împreună cu spaţiile destinate primirii oaspeţilor un corp de clădire în forma literei L. Acestea sunt foarte bine îngrijite şi sunt împodobite cu multe flori, în special mușcate.

În curtea mânăstirii există un mic magazin de unde vizitatorii pot achiziţiona broşuri cu mânăstirea, suveniruri şi alte obiecte bisericeşti, o parte dintre acestea fiind confecţionate chiar de către măicuţele care slujesc aici.

Nouă ne-a plăcut foarte mult Mânăstirea Icoana, un loc unde cuvintele de ordine sunt liniştea şi pacea sufletescă, iar dacă ajungeți în zonă, merită câteva clipe din timpul dumneavoastră pentru a o vizita.

Sursă de inspirație:

- http://judeteonline.ro/turism/manastiri/manastirea-icoana.html.

Călătorii frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2860 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI