Manastirea Hurezi - monument UNESCO

TIPĂREȘTE

Zi călduroasă a lunii august, trebuie să fugim de arşiţă undeva unde este răcoare, zona aleasă munţi din jurul localităţii Horezu. Aşa că am pornit spre poalele Munţiilor Căpăţânii. Drumul de la Râmnicu Vălcea la Horezu este de aproximativ 50 de kilometri şi se parcurge cam într-o oră. Dar noi nu am intrat in Horezu, ci am virat la dreapta înainte de a intra în localitate, şi am luat-o spre Romanii de Jos, apoi am urcat spre munte paralel cu râul cu acelaşi nume ca şi localitatea. Aici am oprit pe malul râului şi am petrecut o zi relaxantă la iarbă verde. Obiectivul despre care scriu în acest articol l-am vizitat la întoarcerea spre casă şi anume, Mănăstirea Hurezi.

La această mănăstire am fost de mai multe ori, se poate merge cu maşina până lângă poarta mănăstirii unde este amenajată o mică parcare. Această parcare are următoarele coordonate GPS: N – 45.168629 şi E – 24.006871. După ce am parcat maşina am trecut de poarta de la intrare pe domeniul mănăstirii, apoi am mai parcurs vreo 100 de metri pe o alee pietruită şi umbrită de către nişte nuci bătrâni, până la poarta principală a mănăstirii. Această poartă este turnul clopotniţă a mănăstirii. In turnul clopotniţă se află 4 clopote mari, care au o greutate cuprinsă între 300 şi 1000 kilograme, care scot nişte sunete armonioase. Pe trei dintre ele se află o inscripţie cu numele domnitorului Constantin Brâncoveanu. După ce treci şi de această poartă intri practic în curtea bisericii. Denumirea mănăstirii cât şi a localităţii Horezu, provine de la numele unei pasări care trăieşte prin pădurile din zonă şi anume huhurez.

Am intrat în curtea mănăstirii, în dreapta şi stânga clopotniţei, se află chiliile măicuţelor. Chiliile au două nivele şi la fiecare etaj se află câte un coridor cu arcade în semicerc, susţinute de stâlpi de piatră. Pe latura de est a mănăstirii se află muzeul acesteia. Acesta este găzduit de o clădire în care mai demult erau casele domneşti. Clădirea are mai multe săli mari şi spaţioase în care sunt expuse valoroase colecţii de icoane şi obiecte bisericeşti.

In partea stângă după ce se trece de clopotniţă, se află o clădire cu o arhitectură deosebită care incântă privirea vizitatorului, este clădirea foişorului egumenului Dionisie Bălăcescu. Acest foişor a fost ridicat între 1752 -1753. Cele cinci coloane şi balustradele de piatră sunt sculptate, având ca temă natura, vrejuri şi frunze de pălămidă. Pe una dintre balustrade, la baza unui stâlp se află stemele Munteniei şi Moldovei, vulturul şi capul de bour.

O altă clădire importantă din incinta mănăstirii, este clădirea bibliotecii. Pe zidul unei camere este o inscripţie, scrisă cu ocru, de pe vreme domnitorului Constantin Brâncoveanu: “Biblioteca aceasta este casa cu hrană sufletească ce oferă iubitorilor de cultură, masa cea înţeleaptă a cărţilor’’. Din bogata zestre a bibliotecii adunată acolo de ctitor si de alţi cărturarii, invăţatul Gr. A. Tocilescu a găsit şi ridicat în anul 1885, pentru Muzeul National, 38 de manuscrise si 393 de carţi tipărite în diferite limbi. Tot aici s-au păstrat vestitele calendare ale lui Constantin Brâncoveanu din anii 1693,1695,1701 si 1703, precum si un frumos pomelnic.

Am lăsat la sfărşit cea mai importantă piesă a mănăstirii Hurezi, Biserica acesteia. Aceasta este cea mai mare ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu. Zidirea bisericii a început în al doilea an al domniei sale, adică în anul 1690. Biserica este mare, impunătoare, are o lungime de 32 de metri şi lăţime de 14 metri. Are o împărţire clasică, altar, naos, pronaos şi pridvor. Biserica are hramul Sfinţii Impăraţi Constantin şi Elena.

Constantin Brâncoveanu, dorea ca această biserică, fiind prima sa ctitorie, să fie locul unde va fi îngropat împreună cu întreaga sa familie. In acest scop în pronaus se află mormântul pe care domnitorul şi l-a pregătit în timpul vieţii şi care din păcate a rămas gol. Aici pe lângă mormintele domnitorului şi ale familie sale se mai află şi alte morminte ale unor feţe bisericeşti care au avut legătură cu această mănăstire. Tot în pronaos pe pereţi se află pictată familia domnitorului, precum şi rudele sale din familia Basarabilor şi Cantacuzinilor.

Pe pereţii din interiorul bisericii sunt pictaţi o mulţime de sfinţi, printre care Sfântul Constantin şi mama sa Elena, scene religioase, din Vechiul şi Noul Testament, sinoade ecumenice despărţite de ornamente florale. Pe lângă iconografia religioasă, întâlnim şi compoziţii cu caracter laic, cum e istoria ilustrată a vieţii împăratului Constantin cel Mare, cu o anumită semnificaţie pentru vremea aceea, biruinţa Crucii asupra semilunii.

Tot în biserică se află şi scaunul domnesc frumos sculptat în lemn, purtând stema Cantacuzinilor, stranele şi un bogat policandru, toate din vremea ctitorului.

Din păcate, toate acestea nu vi le pot arăta în poze deoarece, în interiorul bisericii fotografiatul este interzis. Din anul 1995 biserica Mănăstirii Hurezi a fost declarată Monument UNESCO.

După ce am petrecut aici multe clipe de linişte, am pornit spre maşină dar nu am pornit spre casă, ci am făcut o vizită şi în oraşul Horezu, care se află la trei kiometri de mănăstire. Cei care au trecut prin acest oraş au observant că pe marginea drumului principal, la intrarea in oras dinspre Râmnicu Vâlcea, pe ambele sensuri de mers, sunt tarabe cu obiecte de artizanat, unele produse de meşteri populari, altele aduse din China. La aceste tarabe am oprit şi noi pentru a admira şi cumpăra ceva authentic din zonă. Am mai petrecut şi pe aici vreo jumătate de oră, apoi am pornit spre casa, spre arşiţa oraşului.

Datele tehnice din acest articol sunt inspirate dintr-o cărticică cumpărata de la magazinul de suveniruri a mănăstirii.

Vă doresc concedii plăcute.

---

VIZUALIZĂRI: 2271 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI