Mănăstirea Frăsinei – unicat în peisajul religios românesc

TIPĂREȘTE

În munții Călimăneștilor departe de așezări omenești, într-o poziție cu frumuseți naturale chiar sălbatice, dăinuiește mănăstirea Frăsineiu, ctitoria celui mai cuvios episcop al Râmnicului, Calinic cel Sfânt. Se poate merge la ea numai cu căruța și carul sau călare. (Marin Pretorian, Mănăstiri și schituri din Mitropolia Olteniei, 1942)

Ne aflăm din nou în zona numită Valea Oltului, un loc special din punct de vedere istoric, religios și natural. Chiar înainte de a intra pe defileul săpat de râul Olt, după ce trecem de frumosul Muzeu al Satului Vâlcean de la Bujoreni (vezi impresii) și până să ajungem la Călimănești cu al său Schit Ostrov (vezi impresii), din șoseaua E81 se desprinde spre stânga DJ 658. După intrarea în localitatea Gura Văii apare indicator spre Mănăstirea Frăsinei; atenție la virajul către stânga spre localitatea Muereasca: apare pe neașteptate iar europeanul e foarte circulat.

Drumul e asfaltat până la mănăstire dar în ultimii ani a suferit degradări din cauza numeroaselor alunecări de teren. Am străbătut vreo două sate cu gospodării specifice regiunii submontane; șoseaua urmărește formele de relief, urcă și coboară, sunt numeroase curbe. Peisajul este însă mirific, așa cum se afirmă și în citatul de la începutul articolului: dealuri împădurite, căsuțe aruncate pe culmi, căpițe de fân, garduri de lemn ce delimitează proprietăți. Nici nu vreau să mă gândesc cum arată acest decor sub mantia arămie a toamnei. Circulația auto se rărește, drumul e îngust și abia se conturează cele două benzi de circulație.

Scurt istoric. Biserica cu hramul „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” a fost ctitorită de familia unui negustor bogat din orașul Râmnic, hagi Cârstea Iovipale și de chir Damnian Râmniceanu, la 1763-1764 (pe locul altui lăcaș de cult din lemn construit de doi călugări pe la începutul secolului al XVIII-lea). Biserica de zid a negustorilor e refăcută în anul Revoluției pașoptiste și străjuie azi cimitirul ansamblului religios.

„Marele Dicționar Geografic” din 1900 scrie: Frăsineiul, schit, zidit la anul 1763 de Hagi Cârstea și Damian Râmniceanul, jud. Vîlcea. S-a rezidit la anul 1860 de Episopul Rîmnicului, Calinic, și se întreține din mila credincioșilor. Are o poziție frumoasă, la 7 kil. depărtare de comuna Muereasca de Sus, de care aparține. Lei 150, adică jumătate din venitul unei tipografii din Rîmnic, se dă anual schitului Frăsinetul, după testamentul răposatului Episcop Calinic.

După o vizită în această zonă pitorească și greu accesibilă în secolul al XIX-lea Sfântul Ierarh Calinic, pe atunci Episcop al Râmnicului, hotărăște să construiască o nouă biserică. Aceasta este ridicată și pictată între anii 1859-1863, apoi sfințită cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Se vor construi și corpuri de chilii și alte acareturi gospodărești necesare unui ansamblu monahal. Sfântul Ierarh Calinic își va împlini proiectul de la Frăsinei prin introducerea unei pravile stricte, după modelul celor de la Muntele Athos, pe care avusese ocazia să le cunoască personal prin vizitarea acelui loc sfânt. Astfel, sub o legătură de blestem, reguli stricte vor guverna mănăstirea de la Frăsinei – cea mai drastică fiind interzicerea accesului femeilor în mănăstire și zona înconjurătoare (circa 2 km). Pe locul unde s-a aflat piatra de legământ, înscrisă cu litere chirilice, s-a ridicat acum o biserică și un complex monahal unde femeile ajunse până aici se pot ruga. După regulile atonite la Frăsinei nu se mânâncă carne și se țin slujbe în fiecare noapte.

Vizita. Am ajuns la locul unde o tăbliță ne înfățișează textul „legământului”, loc unde doamna ce se afla cu noi în autoturism coboară și ne așteaptă. Ne continuăm drumul sinuos prin pădure, pe marginea unui pârâu gălăgios – liniștea e la putere în aceste locuri. După circa 2 km codrul se „deschide”, apar culmile golașe și zidurile ca de cetate ale mănăstirii Frăsinei. Fațada lungă, la mijlocul căreia tronează turnul clopotniță seamănă izbitor cu cea de la Mănăstirea Cernica, de lângă București. Împresurată de pădure, ca un zid de ocrotire a naturii pentru rugătorii întru Dumnezeu, mănăstirea e o pată albă pe harta verde a naturii înconjurătoare. Comuniunea dintre natură, cer și biserică e deplină aici. Câteva autoturisme se mai aflau parcate lângă o fântână, în curte. O liniște plăcută ne înconjoară, miros de fân strâns în căpițe plutește în aer. Înaintăm spre biserica albă din incintă – se aude un murmur de slujbă, se simte în aer un miros de tâmâie și lumânări. Facem câteva fotografii... nu multe, atmosfera duhovnicească parcă nici nu te lăsa să apeși pe declanșator. Din biserică iese un călugăr bătrân... ne atrage atenția: ați venit să fotografiați ori să vă rugați... Nu am stat mult la mănăstire, doamna ne aștepta jos, Sibiul de asemenea.

Concluzii. Mănăstirea Frăsinei este un loc unicat în rândul așezămintelor mănăstirești ortodoxe din țara noastră prin legământul instituit de Sfântul Ierarh Calinic, și anume interzicerea prezenței femeilor la mănăstire și în împrejurimile ei. Această pravilă e respectată și azi, doar bărbații urcând la mănăstire pentru a căuta sfat și a ajuta lăcașul de cult. Frăsineiul reprezintă un loc unde te poți duce în căutare de speranță, de povață de la călugării și preoții bătrâni, unde poți înălța rugile către cer. Este un loc despre care nu prea se scrie (în afara articolelor din tabloide ce caută senzaționalul), un loc unde rugăciunea se împletește cu speranța. Pentru informații și mai multe fotografii accesați: frasinei.arhiepiscopiaram ... astiri-frasinei.

Împrejurimi. Zona are un pitoresc deosebit, fiecare anotimp oferind imagini de neuitat. În apropiere găsim Cheile Muereștii, pe pârâul Muereasca, în apropierea bisericii de jos a Frăsineiului. Peisaje de vis și drumeții se pot face și pe dealurile din zona satului Șuta, poteci care merg chiar până în Băile Olănești.

---

VIZUALIZĂRI: 3403 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI