Explorând Țara Zarandului; în vizită la Mănăstirea Crișan

TIPĂREȘTE

Țara Zarandului, zonă aflată în partea de vest a Munților Apuseni, este o regiune care păstrează multe dintre datinile și obiceiurile arhaice ale poporului nostru. În acest areal ce se întinde pe teritoriul județelor Arad, Alba și Hunedoara există numeroase obiective care atestă continuitatea românilor pe acele meleaguri de-a lungul veacurilor. Un astfel de obiectiv este Mănăstirea Crișan din satul cu același nume, localitate aparținând de comuna Ribița, județul Hunedoara.

Am mers acolo în luna august, profitând de câteva zile libere petrecute în zonă. Accesul către acest lăcaș de cult este simplu. Noi am plecat din municipiul Brad, am parcurs câțiva kilometri pe DN 76/E 79 spre Oradea, apoi am virat dreapta pe un drum secundar care ne-a condus în câteva minute la intrarea în satul Crișan. Acolo, la aproximativ 200 de metri în stânga drumului principal, se află Mănăstirea Crișan, cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Crișan-Vaca (după cum apare pe indicatoarele din zonă). De unde numele de ”Vaca”? Păi, de la satul care inițial s-a numit astfel, preluând apoi numele de ”Crișan”, după Gheorghe Crișan - cel care a fost unul dintre liderii Răscoalei din 1784, cunoscută și ca ”Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”.

Acest ansamblu monahal ortodox are o importanță deosebită întrucât este singura mănăstire din Țara Zarandului care a fost atestată documentar și care a durat cel mai mult în timp. Ridicată pe la finalul secolului al XVI-lea prin eforturile localnicilor, dar și cu sprijinul călugărilor de la Mănăstirea Prislop și chiar al lui Mihai Viteazul, Mănăstirea Crișan ajunge un important centru monahal pentru zărăndeni. Martoră mută a unor vremuri tulburi, mănăstirea intră treptat într-un declin, iar o alunecare de teren ce provoacă serioase distrugeri face ca lăcașul de cult să fie părăsit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (după Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan).

În anul 1992, după aproximativ două secole de întrerupere, activitatea monahală este readusă la viață, punându-se bazele noii mănăstiri.

Vizita noastră la Mănăstirea Crișan a avut loc într-o zi de sâmbătă, puțin după ora 14.00. Am lăsat mașina în apropierea drumului principal și am străbătut la pas aleea către intrarea în curtea mănăstirii. Am remarcat faptul că pentru această cale de acces s-a trudit serios, întrucât mănăstirea se află pe un platou, înconjurat din trei direcții de culmile blânde și împădurite ale dealurilor din jur. De cum ne-am apropiat, am realizat că locul este o adevărată oază de verdeață. Frumosul, liniștea și curățenia domnesc peste tot, iar ceilalți câțiva vizitatori aflați acolo vorbeau și ei destul de încet, parcă tocmai pentru a nu tulbura cumva echilibrul acestui mic colț de rai.

După ce am trecut de poarta mănăstirii, am remarcat în dreapta aleii ruinele vechii mănăstiri. Restaurată parțial, această zonă poate fi privită în detaliu de pe o platformă metalică, loc unde m-am cocoțat și eu. Vechiul lăcaș de cult era format din biserică, trapeză, corpul de chilii, clopotnița și alte anexe (informația este prezentată în scurtul istoric afișat în apropiere).

În zilele noastre, mănăstirea are cam aceeași structură, doar poziționarea clădirilor în curte este oarecum diferită. Biserica lăcașului de cult, realizată între anii 1992 - 2005, are hramul ”Nașterea Maicii Domnului”. Biserica are zidurile albe la exterior și este prevăzută cu două turle, cea mai înaltă fiind realizată asemenea unui foișor.

Cel mai interesant loc din incinta mănăstirii (după opinia noastră) este lacul artificial amenajat în zona centrală a curții. Lacul este înconjurat de o alee cu flori, are malurile zidite și pe apă plutesc nuferi de culori diferite. Am dat ocol acestui lac, încercând să surprindem în fotografiile noastre frânturi din frumusețea lacului. Străjuită de brăduți, o alee urcă spre citimirul mănăstirii. Departe de a fi un loc morbid, cimitirul se remarcă prin umbrele copacilor falnici din jur, dar și prin posibilitatea de a privi mănăstirea oarecum de sus.

Încetul cu încetul, am vizitat majoritatea punctelor de interes din curtea Mănăstirii Crișan. O ultimă oprire am făcut-o la magazinul de obiecte bisericești, apoi ne-am îndreptat agale spre locul unde ne aștepta cuminte mașina noastră.

Înainte de a termina prezentul articol, voi adăuga faptul că în zonă mai sunt și alte obiective turistice la fel de interesante, precum:

- Muzeul Aurului din municipiul Brad (impresii aici);

- Muzeul de Istorie Locală și Etnografie din municipiul Brad (am vizitat acest obiectiv - vezi impresii);

- ”Panteonul Moților” de la Țebea (am fost acolo și am vizitat acel cimitir al eroilor unde își doarme somnul de veci Avram Iancu, dar până acum nu am reușit să scriu despre asta; oricum, există câteva prezentări pe AFA);

- Casa Memorială ”Gheorghe Crișan” (am lecturat în urmă cu ceva vreme o prezentare detaliată a acestui obiectiv - vezi impresii).

Ajuns la final de articol, recomand vizitarea Mănăstirii Crișan, dar și a altor obiective turistice din Țara Zarandului!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 1241 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI