Mănăstirea Caraiman – O altă Minune Dumnezeiască!

TIPĂREȘTE

Motto: "Doamne, întoarce la bunatate şi la rugăciune pe toţi vrăjmaşii mei!" (rugăciune recomandată de părintele Gherontie)

Pe Valea Prahovei, la poalele Caraiman-ului, cum mergi pe drumul spre telecabina din Buşteni, pe partea stângă, se face o cărăruie către un peisaj de poveste, unde s-a înălţat Mănăstirea cu acelaşi nume ca al falnicilor munţi: Caraiman.

Drumul spre mănăstirea de călugări, ce poartă hramul Sfintei Cruci, poate fi făcut şi cu maşina dinspre şosea, unde un indicator ne îndrumă spre ea, ţinând strada Palanca, fie că abia intrăm în Buşteni, pe stânga, fie că ieşim din oraş şi facem în dreapta.

Locul în care este amplasat acest lăcaş monahal este absolut încântător. Crucea bisericii vechi face, parcă, concurenţă cu crucea Caraimanului, înălţându-se amândouă întru spiritualitate creştină.

Povestea ridicării Mănăstirii este una cu har, în care părintele care a înălţat-o mărturiseşte cum a visat să ridice o mănăstire în aceste locuri, din curtea căreia să se vadă crucea de pe masivul Caraiman. Povestea preotului Gherontie Puiu, cel al cărui lăcaş îi datorează existenţa, este tulburătoare. Bolnav grav fiind, paralizat după un atac cerebral, i s-a arătat în vis Maica Domnului, care a făcut o minune înzdrăvenindu-l pentru a-şi împlini sfânta misiune de înălţare a unei „porţi” către Cer, pentru că nicăieri rugăciunea nu îşi are mai mare forţă ca în casa lui Dumnezeu.

De altfel, cutremurătoarea poveste a părintelui începe încă de la naşterea sa, spunând că "biata măicuţa mea - Dumnezeu s-o hodinească în sanurile lui Avram! - a murit în vreme ce se chinuia să mă aducă pe lume. Şi eu am fost crezut mort de doctori, ca şi mama... Moaşele m-au pus într-un lighean şi m-au aruncat pe malul gârlei, printre gunoaie, înfăşurat pe jumătate în pieliţa ceea trasă din măruntaiele mamei. Peste puţină vreme, s-a nimerit să treacă pe acolo o ţărancă. Nu s-a dus prin altă parte, ci a îndrumat-o Duhul Sfânt să apuce chiar pe lângă gârlă, prin gunoie! M-a auzit plângând, m-a luat în braţe şi m-a dus la căruţă. Dacă nu mă află ea, mai aveam puţin şi furnicile mi-ar fi mâncat ochii, aş fi ajuns hrana la şobolani... Atunci mi-a murit moartea cea dintaia oară! . " (sursa aici: scoli.didactic.ro/manasti ... araiman-busteni) Povestuia părintelului Gherontie, precum şi povestea Mănăstirii o puteţi afla şi de pe site-ul oficial: crestinortodox.ro/biseric ... iman-98127.html

Apropiindu-mă de mănăstire, am simţit că mă apropii de o oază de linişte, de un loc aparte, într-o minunată poiană, unde energia brazilor veşnic verzi ce o înconjoară se contopeşte cu energia divină, din care totul izvorăşte, până la urmă...

La intrarea în curtea Mănăstirii, se văd cele două biserici, cea din piatră, pe partea stângă şi cea din lemn, pe partea dreaptă. În spate, se înalta chiliile, în formă literei U şi parcă sunt aliniate cu munţii, pentru că în spatele chiliilor se înalta maiestuos Caraimanul.

Curtea Mănăstirii este deosebită, faţă de curtea altor mănăstiri. Poţi avea impresia că eşti în vacanţă. O minicascada porneşte dinspre agheazmatarul ce parcă îmbrăţişează bradul retezat de furtună, unde s-a descoperit chipul Maicii Domnului şi care acum este plin de icoane şi unde se spune ca rugăciunile fierbinţi adresate Maicii Domnului, se împlinesc. Dacă priveşti atent în apa ce curge lin în micul ochi de lac format, ai să vezi peştii jucăuşi cum se plimba printre banii aruncaţi de credincioşi. Oare dacă arunci un ban ţi se împlinesc trei dorinţe? ... O semnificaţie trebuie să aibă, devreme ce oamenii se urcă pe podeţ, privesc oglinda apei şi apoi aruncă bani în ea.

Biserica mare încă nu este pictată, nefiind terminată. Doar o pictură în mozaic ce îi reprezintă pe Patriarhul Teoctist şi pe Părintele Gherontie Puiu se afla interior.

În incinta Mănăstirii se face şi cazare şi dacă ţinem cont de curtea acesteia, în care se găsesc şi locuri de relaxare, precum un balansoar, ai senzaţia că eşti la o pensiune.

Mănăstirea Caraiman şi locul în care este amplasată reprezintă un motiv în plus pentru care Buşteni merită întreaga noastră atenţie.

Avem locuri minunate în ţara noastră, unele dintre ele de-a dreptul mirifice, dar ce le face mai încântătoare o reprezintă bucuria noastră care se simte în fiecare locuri în care păşim, admirându-le şi lăsându-ne acolo o parte din suflet...

---

VIZUALIZĂRI: 13714 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI