Mănăstirea Brâncoveni, o filă de istorie.

TIPĂREȘTE

vezi impresii

După ce am părăsit localitatea Drăgăneşti Olt unde am vizitat Muzeul Câmpiei Boianului şi satul neolitic ne-am îndreptat spre Brâncoveni, distanţă de 34 km pe care am parcurs-o pe DN64. Aici urma să vedem mănăstirea Brâncoveni, a nu se confunda cu mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus care e ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu din 1686.

Comuna Brâncoveni cu doar 870 de locuitori este importantă din punct de vedere istoric pentru că aici s-au născut Matei Basarab în 1580 şi Constantin Brâncoveanu în 1654. Deasemeni aici este şi mănăstirea Brâncoveni, (N – 44.3016 şi E – 24.3014) o adevărată necropolă domnească, la ridicarea ei contribuind întreaga familie însemnată care a avut o soartă tragică.

Satul Brancoveni apare mentionat ca targ si resedinta a fostului judet Romanati în sec XVII-lea pe harta postelnicului Constantin Cantacuzino.

Manastirea Brancoveni - scurt istoric

Pe locul unde este construită mănăstirea Brâncoveni exista o bisericuţă de lemn ctitorită de boierii Craioveşti dar prima atestare documentară a făcut-o Mihnea Turcitul în 1583 printrun act de danie. Unele surse o citează pe bunica lui Matei Basarab, doamna Celea care ar fi construit o bisericuţă de lemn în 1570 în care slujeau călugări. Matei Basarab s-a vindecat de o boală la Izvorul Tămăduirii aflat pe locul lăcaşului. Ca urmare în anii 1632-1634, Matei Basarab împreună cu Preda Brâncoveanu au fortificat aşezământul construind turnul-clopotniţă, chiliile, casele, beciurile domneşti şi zidurile de apărare prevăzut cu creneluri, dând aşezământului un aspect de fortăreaţă.

Alte surse atribuie  boierilor Brâncoveni descendenţi ai Craioveştilor construcţia mănăstirii. Soarta familiei Brâncoveanu a fost tragică. Astfel Papa Brâncoveanu   (tatăl domnitorului martir) a fost asasinat de mercenari pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti în 1655, Preda Brâncoveanu   (bunicul său) a fost strangulat la Tărgoviste în 1659 din ordinul lui Mihnea al III-lea. Trupurile lor au fost strămutate la mănăstirea Brâncoveni unde în 1699 a fost îngropată şi mama lui Constantin Brâncoveanu, doamna Stanca. In anul 1674, fratele sau, numit Barbu, a murit la Constantinopol, iar trupul lui a fost adus la mănăstirea Brâncoveni.  

Domnitorul Constantin Brâncoveanu împreună cu fii cei mari, Constantin si Stefan, în 1699 au pus piatra de temelie a bisericii celei mari pe temelia celei vechi.  Hramul dat este Adormirea Maicii Domnului. Pictura  bisericii s-a terminat în 1704. După moartea lui Constantin Brâncoveanu  mănăstirea a fost practic abandonată fiind transformată în garnizoană austriacă (1721-1727), eliberată, apoi distrusă de cutremurul din 1838. Al Ion Cuza a dispus refacerea lăcaşului numindu-l stareţ pe Popa Sapcă, revoluţionar din 1848. Viata monahala de la Brancoveni a fost sustinuta de cei cativa calugari, dar si acestia au parasit-o, dupa moartea preotului Radu Sapca din Celei (1876) Acesta a fost inmormantat, mai intai in partea de nord a bisericii, iar apoi in pridvor cu o cruce mare de piatră. Fără călugări, cu averea secularizată, mănăstirea s-a degradat în timp.

 După 1940, timid se reia viaţa monahală de câteva călugăriţe. În 1952, la intervenţia Patriarhului Justin Marina a fost desvoltată pentru puţin timp viaţa de obşte

În 1959 în urma Decretului 410,  măicuţele au fost alungate de regimul comunist  care a transformat mănăstirea în azil de bătrâni. Tot atunci izvorul tămăduitor a fost mutat din fața bisericii în afara incintei, așa cum se vede până astăzi. Mai apoi, vreme de aproape 20 de ani, locul a ramas parasit.  

Din 1975  Direcţia Monumentelor Istorice a început lucrări de consolidare şi refacere. Azilul de bătrâni a funcţionat până în 1985 când s-a redeschis mănăstirea  de maici cu sprijinul Episcopilor Gherasim al Râmnicului, Calinic al Argeşului şi al Elenei Bărbulescu

După 1990 au fost efectuate lucrări de refacere şi consolidare la cele două biserici, s-a deschis un drum de acces, s-au drenat lacurile dimprejur, astfel încât această mănăstire încărcartă de istorie,  de suişuri şi coborâşuri, apare  astăzi în faţa vizitatorului în adevărata sa splendoare.

Vizita

-Turnul- clopotniţă  a fost construit cu  aproape 400 de ani în urmă, în 1632. Turnul are o bază patrată, are o poartă masivă de lemn la intrare şi are inscripţionată o pisanie şi un medalion. Aici am citit istoricul aşezământului.  

-Biserica mare construită în stil brâncovenesc este în formă de cruce şi conform tradiţiei este alcătuită din pronaos, naos şi altar. Turla de pe naos a fost reconstruită după prăbuşirea celei originale la cutremurul din 1837.  

 În exterior  biserica are pereţii văruiți în alb, cu un brâu la mijloc, iar aproape de streașină, sunt înconjurați de trei rânduri de cărămizi așezate pe muchie încastrate în zid (dinți de ferăstrău)

Uşile sunt masive din lemn sculptat în stil brâncovenesc de către artistul italian Giorgio Levino Pessena, mare meşter pietrar al vremii care a murit de ciumă şi a fost înmormântat în curtea mănăstirii. Pridvorul deschis este susţinut de opt coloane de piatră. Catapeteasma este originală datând din anul 1700 şi are o sculptură aurită. Pictura refăcută în 1 837  cu autori necunoscuţi s-a păstrat în condiţii bune.

 În faţa altarului se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului adusă în anii 1950 de preotul Radu Diaconescu, ferecata ceva mai tarziu in argint. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, este copie după icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Dălhăuţi, la rândul său copie după icoană Povăţuitoarea, pictată chiar de Sfântul apostol și evanghelist, Luca. Cea de la Dălhăuţi a fost tăiată de turci pe față cu toporul și se spune că a țâșnit sânge din icoană

Deasemeni tot în faţa catapeteasmăi  sunt expuse într-o raclă părticele din sfintele moaşte ale unor sfinţi, o icoană cu portretul domnitorului martir sfântul Constantin Brâncoveanu având sub el fragmente din osemintele sale

-Biserica mică  cu hramul Sfinţilor Apostoli Mihail şi Gavril, ridicată în 1702 a devenit ulterior bolniţă. Aceasta a fost construită în plan triconic de Matei Basarab şi reclădită de Constantin Brâncoveanu. Pictura bolniţei este originală şi a fost executată în frescă în stil bizantin de grecul Constantinos care a înfrumuseţat şi mănăstirea Hurezi.

-Muzeul manastirii s-a amenajat în fostele case domneşti de Prof Traian Zorzoliu despre care am scris în reviewurile anterioare: Muzeul Câmpia Boianului şi satul neolitic. În muzeu se pastreaza coloanele Manastirii Vacaresti, icoane din secolul al XVIII-lea si pietrele funerare ale lui ale lui Ghica Voda, Barbu Vacarescu si ale postelnicului Dumitrescu. Sunt expuse icoane, cărţi vechi bisericeşti, manuscrise dar şi o imensă frescă  în care se evocă momentul tăierii capului la Constantinopol în 1714 a domnitorului  Constantin Brâncoveanu alături de fii săi.

- Lapidariumul a fost amenajat în  fostele beciuri domnești deasemeni la iniţiativa prof. Zorzoliu. Au fost aduse coloane, pisanii şi pietre funerare  provenite de la unele biserici și mănăstiri demolate în București de către regimul comunist.

 Vizita mănăstirii Brâncoveni este o lecţie reală de istorie  care se întinde pe o perioadă de peste 450 de ani. Este vorba de credinţă, sacrificiu şi dragoste pentru popor. Cred că mănastirea Brâncoveni nu ar trebui să fie ratată de niciun roman dornic să vadă pe viu mărturiile noastre istorice.

---

VIZUALIZĂRI: 148 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI