Manastirea Botiza

TIPĂREȘTE

Nu sunt evlavios din fire. Cred si atat. Ma duc la biserica la ocazii speciale (nunti, botezuri, inmormantari). Asta nu m-a impiedicat sa vizitez toate locasurile de cult pe unde am umblat, dar fara sa simt ceva deosebit cand le-am trecut peste prag, in afara de admiratia pentru frumusetile intalnite.

Mergand an de an in Poienile Izei nu puteam sa nu trec dealul la Botiza sa vizitez Biserica de lemn si sa vad icoana facatoare de minuni adusa de pe muntele Athos. Pentru prima oara in viata cand am pus piciorul peste prag am simtit o senzatie de liniste launtrica, ca nu mai am aer si mi-au dat lacrimile. Repet, nu sunt religios fanatic, dar a fost o experienta uimitoare pe care o retraiesc in fiecare an. In anul urmator primei vizite am avut un accident foarte urat cu masina si in primele clipe dupa impact mi-a revenit in memorie icoana de la Botiza, fara nici o explicatie.

Calugaritele mi-au spus povestea acestei icoane, pe care cu riscul de a deveni plictisitor am sa o spun pe scurt.

Prin puterile lor si ajutoarele primite au strans o suma de bani sa cumpere cateva vaci. Apoi a aparut ocazia procurarii acestei icoane. Dupa ce s-au sfatuit, au hotarat ca hrana spirituala este mai importanta decat cea trupeasca si maica stareta a plecat la Athos sa aduca icoana. Nu mult dupa intoarcere, un om cu suflet, auzind de sacrificiul lor, le-a daruit vacile atat de necesare.

Nu pentru acest lucru sfatuiesc pe toti care ajung in zona sa viziteze acest loc de liniste, intr-un decor superb, departe de agitatia lumii si de aspectul comercial pe care din pacate l-am intalnit in alte locuri.

---

VIZUALIZĂRI: 3969 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI