Itinerar de spiritualitate prin câteva mănăstiri nemțene (1)

TIPĂREȘTE

După ce trecu iar vara, lungă, caldă, chiar fierbinte,

Timp ce-am stat mai mult pe-acasă, dar având mereu în minte,

Când s-o ostoi vipia să plecăm, poate, spre munte,

Spre sfârșitu’ lu’ septembre, frumoasă lună de toamnă,

Pașii ne-au purtat alene pe meleaguri băcăoane.

Și ne-am oploșit acolo, circa două săptămâni,

În casa unor nepoți, voiajori în Țara Sfântă,

Instalându-ne “stăpâni”, ceea ce chiar ne încântă,

Pe trei câini, o pisicuță și-un elev mai măricel,

Până ce stăpânii casei vor veni din Israel.

Treburi în gospodărie ne-au ținut mereu pe-acasă,

Reușind în cele zile doar ieșiri pe lângă casă.

Spre sfârșitul perioadei zis-am, ca-ntr-o zi cu soare,

Să ieșim puțin în lume, spre-a spiritului delectare.

Ș-unde se putea mai bine decât pe la megieși,

În județul Neamț, adică, unde-au locuit răzeși.

Am dorit să revedem, în mod ferm și foarte clar

Într-o drumeție nouă, ce am vizitat antărț.

Ca și Domnul Ștefan, zicem, într-o bună dimineață:

“Sus pe cai voinicii mei! ”. Cu astă vorbă șugubeață,

Ne urcarăm în mașină și voioși, nevoie mare,

Am pornit la drum, spre Piatra, unde-aveam atunci chemare.

Fiindcă noi ne propusesem, într-o seară mai demult,

Să vedem și anu-acesta măcar un locaș de cult.

Am plecat la drum devreme, timp destul ca să avem.

Ș-am decis ca din Bacău să ieșim prin Mărgineni,

S-o cârmim apoi la dreapta, Hemeiuș să-l traversăm,

Și-ajungând în DN15 spre țintă să ne lansăm.

Drumu-i bun prin Hemeiuș, nefiind prea circulat,

Poți să îți clătești retina privind mediul ambiant.

Imaginile alternează într-un ritm cuceritor,

Idilic e peisajul mediului ce ne-nconjoară,

Dar modernul face legea, pe idilic îl doboară.

Ceva case mai bătrâne, vile (case noi) mai multe,

Construite printre lanuri de porumb, livezi de fructe,

Cum a vrut apropitarul, fără nici o rațiune.

Nu văzurăm prăvălii sau bodegi d-alea sătești,

Market-uri și café-baruri la tot pasul întâlnești.

Însă zic, la modul sincer, drumul ne-a satisfăcut,

Lăsând șaga la o parte, Hemeiușul ne-a plăcut.

Așezarea-i îngrijită, curată, în dezvoltare,

De unde deducem lesne că are săteni cu stare.

Intrăm deci pe DN15, șosea bună, asfaltată,

Însă cu sate cam multe și tare aglomerată.

Străbatem locuri frumoase, n-avem timp să ne oprim,

Căci viteza nu ne-ajută dac-am vrea să ne grăbim.

N-avem timp să-i dăm a 5-a, Gârleniul ne iese-n cale,

Ș-apoi Lespezi-ul se vede, parcă peste noi năvale.

Se înșiră după Lespezi, Racova, apoi Buhuși,

Podoleni după Costișa, Roznovul vine acuși

Ș-apoi Piatra (Neamț, desigur) vine după Săvinești.

Străbatem domol orașul, Bistrița ne este scopul,

Căci acolo-i mănăstirea unde noi vom face stopul.

Ajunși în Piatra-Neamț am ținut cap compas drumul spre una dintre cele mai vechi ctitorii voievodale din Moldova: Mănăstirea Bistrița, locaș monahal ce l-am vizitat și cu alte ocazii, vatră de lumină și de spiritualitate, loc plin de credință și istorie, așa cum sunt toate mănăstirile noastre.

Mănăstirea Bistrița (de Neamț-normal) se află la 8 km vest de municipiul Piatra-Neamț, în com. Viișoara-Alexandru cel Bun, sat Bistrița. Din DN15, în centrul satului, cârmești la dreapta, pe DJ155H. Mănăstirea îți apare aproape brusc în față, când te apropii suficient de mult de ea, explicația fiind dată de cei 2 km de șosea (cotită și vălurită) ce-i străbați prin sat.

Ajungem în parcarea mănăstirii după ce trecem pe sub o poartă de lemn, sculptată în stilul tradiţional al zonei. Aleea ce o parcurgem până în parcare este străjuită de copaci (castani, tei, nuci, conifere), pe dreapta, chiar la intrarea pe alee, aflându’se o troiţă şi cimitirul satului, unde își au somnul de veci și eroi ai zonei căzuți pe câmpurile de luptă, cu o mică bisericuță din lemn.

Parcarea, generoasă, este şi capătul liniilor de autobuz sau microbuze ce vin din Piatra Neamţ sau de aiurea şi care aduc pelerini la mănăstire.

Obște de călugări, mănăstirea poartă hramul Adormirea Maicii Domnului și este, poate, cea mai importantă ctitorie mușatină din Moldova și unul dintre cele mai vechi ansambluri de artă medievală și religioasă din România.

Chiar dacă cel care a ridicat pe acest loc un schit de lemn este Petru I Mușat, totuși drept ctitor fondator este considerat domnitorul Alexandru cel Bun, cel care a intrat în istorie sub numele de "părintele Moldovei", ridicând mănăstirea, pe locul vechiului schit și ca necropolă voievodală. Lucrarea sa a cuprins o măreață biserică din piatră, casa domnească și chilii pentru călugări.

Prin construcțiile și lucrările ulterioare realizate aici acest așezământ are alți trei ctitori importanți, toți din neamul Mușatinilor: Ștefan cel Mare și Sfânt – care a ridicat în partea de nord-vest un turn clopotniță cu un paraclis închinat Sf. Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava - apoi Petru Rareş - căruia îi sunt atribuite turnul de la intrare, paraclisul de deasupra acestuia, închinat Sfântului Ierarh Nicolae, lucrări de mărire a paraclisului ridicat de Ștefan cel Mare, ridicarea unei noi case domnești în partea de vest a curții dar și refacerea din temelii a bisericii și a zidului de incintă (distrus de tunurile lui Soliman Magnificul) - şi în cele din urmă Alexandru Lăpuşneanu, care, un secol și jumătate mai târziu, a reconstruit biserica în forma actuală și a înălțat un nou corp de chilii.

Pășim în liniște și plini de evlavie prin poarta de sub turnul de la intrare, turn construit de Petru Rareș, ce cuprinde, cum spuneam și un paraclis, construcții situate în partea sudică a așezământului. În turn este montat un clopot de mari dimensiuni – cca. 800 kg. – ce a fost dăruit mănăstirii de către Ștefan cel Mare. Deasupra porții îi veghează pe credincioși, dar nu numai pe ei, icoana care dă numele hramului mănăstirii: Adormirea Maicii Domnului.

Zidul gros de 4 metri, ce înconjoară incinta de formă aproape pătrată, ne arată că la vremea construirii lor aceste locașuri aveau și scop de apărare în fața atacurilor necredincioșilor sau altor pizmuitori la bunurile obștii. Aceasta justifică grosimea zidului precum și faptul că era prevăzut cu turnuri de pază, metereze și cale de acces pe zid pentru străji.

Decum intrăm în curtea mănăstirii ne întâmpină, pe partea dreaptă, într-un mic părculeț, impunătoarea statuie (având 3 metri înălțime) a voievodului Alexandru cel Bun, care ține în brațe o machetă a ctitoriei sale, protejând-o, parcă, cu mâna dreaptă. Cu alura sa patriarhală și privirea blândă domnitorul ne îndeamnă la smerenie și să pășim în incinta locașului de cult cu pace și în liniște. Statuia a fost ridicată în 1982 cu ocazia împlinirii a 550 de ani de la trecerea în neființă a domnitorului.

În partea dreaptă a porții de intrare se află clădirea-muzeu care adăpostește icoane și obiecte de cult.

Ținem samă de îndemnul măriei sale și intrăm în biserică prin ușa laterală deasupra căreia ne veghează icoana Maicii Domnului cu pruncul. Alături se află stema Moldovei și pisania bisericii, în care se arată că biserica (în forma ei actuală) a fost zidită de Alexandru Lăpușneanu, având înscrisă și data: 26 mai 1554.

Biserica construită în stil clasic moldovenesc, are ziduri din piatră, groase de un metru și este compartimentată în pridvor închis, pronaos, gropnița, naos și altar. La exterior sub streașină se află un rând de firide mici, iar sub acestea un alt rând de firide mai mari nepictate. Zidurile de la sud și nord sunt sprijinite de câte patru stâlpi de piatră.

Pătrundem în pridvor și de aici în pronaos. Pe peretele din față, de o parte și de alta a ușii de trecere spre gropniță, ne întâmpină două tripticuri cu icoane: în partea dreaptă sunt icoanele Mântuitorului nostru Iisus Hristos (având înscrisă sub icoană rugăciunea inimii: “Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”), ale Sf. Ioan Botezătorul și a Sf. Ierarh Nicolae. În partea stângă sunt icoanele Preasfintei de Dumnezeu Născătoare, a Sf. Ana și a Sf. Ioan Mare Mucenic a lui Hristos.

În următoarea încăpere, cripta sau gropnița, se află mormintele marelui voievod Alexandru cel Bun și Doamnei Ana, soția domnitorului, ale lui Alexandru (Alexăndrel) și a domniței Ana (copiii domnitorului Ștefan cel Mare) și ale doamnei Maria (Chiajna) soția domnitorului Ștefan Lăcustă. Tot aici se află și osemintele celui care a scris Letopisețul Țării Moldove cronicarul Grigore Ureche. Ne rugăm la Dumnezeu să le odihnească sufletele în pace celor îngropați aici și trecem în încăperea centrală a bisericii – naosul sau nava.

Naosul este luminat de câte o fereastră mare de o parte și de alta, astfel că se poate vedea foarte bine pictura în frescă. Deasupra naosului se ridică turla bisericii, o construcție circulară la interior și poligonală afară. Este prevăzută cu patru ferestre mari, având și firide la bază dar și în partea de sus.

În naos se păstrează icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, creație bizantină, cadou („dar de patron”) făcut de către împărăteasa Ana, soția împăratului Manuel II Paleologul, doamnei Ana, soția domnitorului Alexandru cel Bun. Icoana a fost apoi donată Mănăstirii Bistrița în 1401. Amplasată în fața catapetesmei în partea dreaptă, icoana este ferecată în argint și, așa după cum îi este și denumirea în fața ei s-au petrecut multe minuni. Faptul că cele două chipuri, al Sfintei Ana și a Maicii Domnului copilă, nu se disting prea bine, este întru-câtva explicat de arhimandritul Ioanichie Bălan, într-o lucrare a sa despre icoanele făcătoare de minuni de la noi, prin aceea că icoana era de multe ori purtată la procesiuni religioase pentru combaterea secetei și nu de puține ori s-a întâmplat ca rugăciunile să fie ascultate și ploaia pornită să surprindă icoana pe câmp.

Vizita noastră la Mănăstirea Bistrița s-a încheiat.

Nu înainte de a face un tur al curții și apoi câteva fotografii.

Plecăm de aici cu ceva învățăminte și anume că mănăstirile au împletit dintotdeauna cultul cu cultura, ele fiind adevărate vetre de spiritualitate. Iar Mănăstirea Bistrița întărește acest adevăr, aici fiind locul unde au apărut documente importante ale spiritualității românești: redactarea de către călugări a primei cronici moldovenești și a primei liste a ctitorilor - “Pomelnicul de la Bistrița”, care oferă date importante despre începuturile istoriei voievodale și mănăstirești din Moldova.

Drumuri bune și călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1077 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI