Manastirea Balaciu - comuna Balaciu,Ialomita

TIPĂREȘTE

Nu cred ca stie prea multa lume de existenta ei. Este situata in lunca raului Ialomita, la nici doi kilometri de DN 2A, intrand in comuna Balaciu (cam la jumatatea drumului intre Urziceni si Slobozia) trebuie sa urmezi un indicator specific monumentelor istorice si manastirilor, la dreapta, spre raul Ialomita.

O vei gasi singura in mijlocul unui camp vast si lipsit de farmec, picatura din ocean, insa suficienta pentru a te incanta inca de la distanta. In fata unei porti mari si frumoase din piatra pot parca destule masini, e acolo si o fantana cu troita. Imprejmuirea Manastirii Balaciu asigura aceasteia o curte imensa, unde vei gasi o livada mare, randuri de vie (trebuie asigurata si biserica pentru impartasanie, nu?) si multa verdeata, mai ales lucerna, dar si ogor pregatit pentru culturile de primavara.

Am observat ca aici calugarii au organizat o mica ferma agricola, s-au dotat cu utilaje, au construit cateva hambare si fac chiar un pic de zootehnie, ar fi fost si pacat de atata teren manos din lunca Ialomitei sa nu fie folosit cu cap.

Asta nu a afectat deloc farmecul si frumusetea manastirii, asigurat de florile din gradina din fata unei locuinte din incinta si de aleea lunga, strajuita de arbusti verzi de thuja ce trece, pe la mijlocul ei, prin turnul clopotnitei. Acesta este inalt, zvelt, impunator, iar prin arcul de cerc ce-ti lasa cale libera catre Biserica, acesta se vede ca o miniatura sub un clopot de sticla.

Biserica poarta hramul "Adormirea Maicii Domnului", este mare, frumoasa, construita de aproape doua secole din caramida si varuita in alb stralucitor.

Noi am putut-o admira numai pe dinafara, nimeni nu a fost in apropiere cand am ajuns noi la portile manastirii decat niste calugari ce trebaluiau la anexele gospodaresti. Dar si asa tot ne-a incantat. Stiam despre biserica multe amanunte, am mers cu lectia invatata. Primul ei rol a fost cel de biserica a satului Pitisteanu, incepand cu anul 1825, prin grija boierului Neacsu Pitisteanu. Cand satul a fost pustiit de ape, in timpul Primului Razboi Modial, localnicii au plecat spre Balaciu, lasand in urma lor mandra biserica ce ramasese ultima cladire din satul al carui simbol spiritual fusese, restul se topisera incet in urma inundatiilor provocate de raul din apropiere. Din 1929 devine manastire de calugari, cunoscand o ampla dezvoltare. Pe vremea comunistilor, in 1961, este inchisa, iar calugarii trimisi la alte manastiri, iar anezele distruse.

Dupa mai multe caderi si renasteri, dupa 1990 a redevenit manastire, cativa calugari inimosi s-au ocupat de reconstructia si restaurarea bisericii si a altor cladiri din incinta, dar si la construirea chiliilor cele noi.

Surpinsi am fost cand am observat ca in curtea manastirii se mai afla inca o biserica, mai mica, nou construita. Nici acum nu am reusit sa aflu mai multe amanunte, insa banuiesc ca la aceasta situatie a contribuit si mentalitatea mai putin "ortodoxa" a unor fete bisericesti a caror rapacitate este binecunoscuta.

Din pacate, dupa cum am mai scris, nu am putut intra in biserca cea veche si nu pot da amanunte sau oferi imagini de acolo, in cea mica si noua nici nu ne-a tentat macar sa intram. Am admirat doar imprejurimile bisercii veche de secole ce sta dovada a civilizatiei si spiritualitatii vechilor tarani de pe cursul Ialomitei. In jurul bisericii sunt plantati intr-o centura verde braduti frumosi, apoi urmeaza o banda de lucerna cosita proaspat. Intr-un colt al curtii scartaie cumpana unei vechi fantani.

Lasam in urma biserica frumoasa si plecam cum am venit, fara sa ne intrebe nimeni nimic, prin pustietatea Baraganului.

---

VIZUALIZĂRI: 8551 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI