Între două mări (I)

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 30 august - 8 septembrie

Titlul articolului a avut iniţial semnificaţia unui scurt sejur la Marea Neagră românească cu scopul de a-mi ostoi dorul de mare şi de plajă între „mările” adevărate, planificate cu mult timp înainte, sejurul de trei săptămâni din Antalya din mai-iunie (Royal Holiday Palace Lara, Delphin Exclusive Lara şi Sueno Deluxe Hotels Belek) şi cel de două săptămâni din Republica Dominicană, unde eram extrem de nerăbdătoare să revin la sfârşit de septembrie și început de octombrie. Trei luni de vară la muncă, pe caniculă, când toţi colegii sunt în concediu şi se întorc apoi relaxaţi şi bronzaţi, trec foarte greu. Aveam nevoie de această ieşire ca de aer, mai ales că aveam şi ceva probleme de sănătate, care nu prea răspundeau la tratament.

Surpriza a venit când soţul mi-a zis să-mi pregătesc bagajul că mergem la Majestic. Am aflat cu foarte puţin timp înaintea plecării. Cu jumătate de gură îl întreb: „Ok, la Majestic, dar la care? ” Primul care-mi venise în minte a fost cel din Olimp, la care petrecusem un sejur frumos în urmă cu foarte mulţi ani, aproape treizeci, când avea o altă denumire. Răspunsul mă linişteşte într-o oarecare măsură: „cel din Mamaia, desigur”. Recapitulez rapid în minte ce ştiam atunci despre acesta: are doar trei stele, chiar dacă ei se laudă cu trei stele + :D, are o poziţionare bună pentru Mamaia, într-o zonă care îmi plăcea mult cândva şi face parte din lanţul Phoenicia Resorts.

Rezervarea fiind deja achitată, nu mai aveam de ales :D. A urmat documentarea, mai mult din obişnuinţă, că oricum era doar de amorul artei, precum şi căutarea unui alt hotel pentru noaptea de sâmbătă, despre care am povestit aici, cazarea la Majestic începând de duminică.

Hotelul

Hotelul se află în zona de nord a staţiunii, într-o zonă în general liniştită. Oferă cazare în 241 de camere duble, 13 apartamente şi 8 garsoniere. Distanţa până la mare este de aproximativ 50 metri, foarte convenabil.

Parcarea

Hotelul oferă parcare proprie gratuită în limita locurilor disponibile. Aparent, parcarea este foarte generoasă, dar cu toate acestea se dovedeşte insuficientă pentru numărul mare de maşini.

Am ajuns destul de devreme la hotel, înainte de ora 12.00, chiar dacă ştiam că abia la ora 16.00 se face cazarea. Bine că nu la 18.00 ca la Voila :D, deci un progres. Interesul meu era să prind un loc de parcare în momentul în care plecau cei cărora li se termina sejurul, dar nu am avut noroc, majoritatea plecând după masa de prânz (13.00-15.00) pe care o aveau plătită sau mai pe seară pe răcoare, astfel că la a doua tură am găsit un loc liber în parcarea publică şi gratuită aflată în faţa hotelului şi în faţă la Rex. Ulterior cazării, înainte de cină, cu ajutorul paznicului parcării, am reuşit să ocup un loc în parcarea exterioară a hotelului, înainte de barieră, avantajul fiind acela că nu riscam să găsesc maşina blocată de alte maşini, extrem de important pentru mine care trebuia să pot folosi oricând maşina în cazul în care trebuia să ajung rapid la spital în Constanţa, dar, din fericire, nu a apărut o asemenea urgenţă. La spital tot am ajuns zilele următoare, dar pentru o consultaţie programată şi nu la urgenţă.

Cazarea

Am completat formularul de cazare, am primit brăţara, am lăsat un număr de telefon pentru a fi anunţaţi când era gata camera şi am plecat la plajă. Ne-am întors după vreo trei ore şi am primit imediat cardurile de la cameră. Am primit o cameră la etajul 9 cu vedere spre parcare, aşa cum solicitasem, deoarece doream să avem linişte. Ştiam din cele citite pe site că dacă alegeam o cameră cu vedere spre piscină nu aş fi putut adormi înainte de miezul nopţii când se termina programul artistic la terasa amenajată în grădina hotelului. Îmi aminteam că şi în urmă cu mulţi ani, când am stat la hotelul din spatele acestuia, am avut aceeaşi problemă cu muzica de la Majestic, chiar dacă oricum nu ne culcam mai devreme.

Am urcat folosind unul din cele trei lifturi de care dispune hotelul, toate funcţionând fără întreruperi pe toată durata sejurului.

Camera primită (903) a constituit pentru noi, în acelaşi timp, o surpriză şi un şoc. Am intrat într-un hol micuţ din care se intra în baie. În continuarea holului urma „dulapul”. Acesta era „dotat” cu o perdea agăţată pe o sfoară, perdea pe post de uşă la dulap, o bară cu trei umeraşe şi câteva rafturi. În partea inferioară a „dulapului” era minifrigiderul, mai mult decât un simplu minibar, care a funcţionat nesperat de bine după ce l-am dezgheţat noi :D. Soţul a fost şocat de acel dulap, eu doar m-am amuzat şi nu am avut nici cea mai mică intenţie de a-l folosi. Este greu de înţeles cum au putut improviza o asemenea chestie la un hotel de trei stele şi încă plus :D. Cred că nici la ţară la bunici nu există aşa ceva.

Am intrat şi în cameră. M-am bucurat să văd că am găsit un pat matrimonial mare, aşa cum solicitasem. Patul era încadrat de două noptiere cu două veioze interesante. „Sertarele” noptierelor constau în câte un coşuleţ gen Ikea, numai bune de rupt unghiile doamnelor. O măsuţă şi două taburete completau mobilierul. Interesant, dar prea întunecos şi în culori prea sumbre pentru gustul meu. În partea opusă patului mai era un birou cu trei „sertare” improvizate din acelaşi gen de coşuleţe de răchită, o oglindă, un televizor LCD LG şi un telefon. Unitatea interioară a aerului condiţionat model split era destul de bine amplasată, astfel că puteam dormi liniştiţi cu aerul pornit fără a ne bate în cap. Mi-a plăcut enorm faptul că vedeam marea din pat.

Baia nu prea mi-a plăcut:(. Nu exista o cabină de duş şi nici aerisire. Zona duşului era delimitată de restul băii cu ajutorul unei „borduri” din marmură şi o perdea împiedica apa să se împrăştie peste tot. Drept consumabile am primit două săpunele solide şi câte două sticluţe de şampon şi două de gel de duş. Nu ştiu dacă se completau sau nu, deoarece le-am folosit doar pe ale mele. Prosoapele albe, impecabile, au fost schimbate zilnic. Scurgerea de la chiuvetă era cel puţin periculoasă, orice obiect mai mic scăpat în chiuvetă fiind bun pierdut.

Balconul a fost unul din locurile mele preferate. Mi-a plăcut mult mai mult decât camera :). Cel mai mult mi-a plăcut vederea din balcon asupra mării (în dreapta) şi a lacului Siutghiol (în stânga). Între două mări - asta era prima impresie. Cred că acesta a fost şi motivul pentru care nu am avut, surprinzător pentru cei care mă cunosc :D, nicio tentativă de a schimba camera. Pe site-ul hotelului erau prezentate şi alte tipuri de camere, renovate, cu un mobilier mai nou, altele cu baie cu cabină de duş cu geam, nu cu perdea. Un domn pe care l-am cunoscut la recepţie când aşteptam să ne cazăm mi-a sugerat că dacă accept o cameră fără balcon (exclus pentru mine ca fumătoare înrăită) voi beneficia de baie cu cabină de duş şi ca bonus de facilitatea de a mă caza gratuit cu un copil până la nu ştiu ce vârstă, nu am reţinut deoarece nu era cazul meu.

Balconul era dotat cu două scaune şi o măsuţă, un uscător de rufe pliant gen masă. Dacă întindeam uscătorul de rufe balconul, spaţios la prima vedere, devenea brusc neîncăpător, nemaiavând spaţiu să ne mişcăm prin balcon. Un minus îl constituie amplasarea unităţii exterioare a aparatului de aer condiţionat chiar în balcon şi nu exterior acestuia, astfel încât, dacă aerul condiţionat era pornit, în balcon se făcea o saună perfectă :)). Un plus îl constituie draperiile din pânză groasă care protejau de soare, dar, mai ales, de vânt. Având în vedere problemele de sănătate cu care m-am confruntat pe perioada sejurului, am petrecut multe ore în acest balcon, admirând marea.

Curăţenie în cameră s-a făcut zilnic, cu simţ de răspundere, prosoapele au fost schimbate în fiecare zi, iar lenjeria cam la două-trei zile. O singură dată am refuzat curăţenia, fiindu-mi prea rău să mă dau jos din pat şi solicitând doar schimbarea prosoapelor, dar camerista a recuperat a doua zi. Mi-a plăcut programul de lucru al cameristelor. Într-o zi începeau curăţenia de la un capăt al holului pentru ca ziua următoare să înceapă din capătul opus. Astfel, o zi ne făcea curat până în ora 10, iar ziua următoare venea pe la ora 13. Echitabil :).

Nu credeam că voi spune vreodată asta despre un restaurant din România, dar mâncarea de la Majestic a fost excepţională, proaspătă, variată, bine gătită, foarte gustoasă şi nu exagerez cu nimic. Din acest punct de vedere, pot afirma că am avut mare noroc. Eram sub tratament pentru probleme cu stomacul şi îmi era o frică teribilă ca, dintr-o prostie, să nu complic şi mai mult situaţia care oricum nu era deloc roză. Toate temerile mele s-au dovedit neîntemeiate. Am mâncat cam tot ce am poftit, cu o moderaţie care nu mă caracterizează în condiţii normale :D, şi am fost ok.

La cazare am fost informaţi că micul dejun îl avem inclus în preţ, iar pentru celelalte mese am primit bonuri valorice în sumă de 1100 lei. Degeaba ne-am documentat noi în timpul scurs din momentul rezervării şi până la sosirea la hotel. Degeaba povesteau toţi cum au mâncat de prânz şi de seară în sistem bufet suedez. Vise, taică.

Cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, aşa şi noi am aflat că, exact din ziua sosirii noastre, se schimbă regula jocului, în sensul că vor servi cina în sistem a la carte:(şi doar prânzul bufet suedez. Să protestez, era inutil. Nu m-am putut abţine să nu comentez faptul că informaţia nu a fost disponibilă la momentul rezervării, ceea ce nu mi se pare deloc corect, că suntem puşi în faţa faptului împlinit. Au bălmăjit o explicaţie în doi peri cum că ar avea mai mulţi turişti cu demipensiune decât cu all inclusive, de parcă nu ar fi ştiut de la bun început, mulţi rezervând sejururile cu mult timp înainte şi că nu înţelege nemulţumirea mea. Da, era şi greu de înţeles că, pe lângă faptul că plăteam sensibil mai mult, mai trebuia să aştept şi zeci de minute până îmi aduceau comanda.

Chiar din prima seară am avut confirmarea că nemulţumirea mea este întemeiată: 55 (cincizeci şi cinci) de minute am aşteptat pentru o ceafă la grătar cu cartofi, de ajunsesem să mă întreb dacă nu cumva abia după ce am comandat au plecat să caute porcul, să-l prindă, să-l asomeze şi să-l tranşeze pentru ca, în final, să arunce două bucăţi de carne pe grătar pentru noi doi, iar toate astea durează, nu-i aşa? , dar am trecut şi peste asta. Încet-încet şi-au intrat în ritm, astfel că în zilele următoare timpii de aşteptare nu au depăşit treizeci de minute. Deşi cam scumpă, mâncarea era bine gătită, porţiile generoase şi prezentarea aspectuoasă. Pe lângă ceafa de porc am mai testat din meniu frigăruile şi cotletele de berbecuţ. Toate au fost foarte bune. Iar la desert, papanaşii au fost preferaţii mei.

Toate mesele le-am luat afară în grădina frumoasă a hotelului. Fiind mai matinală de felul meu, nu am întâmpinat niciodată probleme în găsirea unei mese pe alese.

Micul dejun era suficient de variat şi consistent, chiar dacă unii l-ar putea considera repetitiv. Eu timp de zece zile nu m-am plictisit. Cei mai răbdători puteau sta la rând pentru omlete personalizate după dorinţă sau pentru clătite şi gogoşi. Eu nu am stat.

Mi-a plăcut faptul că ofereau cafea cu şi fără cofeină la filtru, la automat sau... la ibric. Chestia asta mi-a plăcut teribil. Am uitat să precizez faptul că fiecare îşi prepara singur cafeaua la ibric. Exista o plită cu mai multe ochiuri, câteva ibrice de diferite mărimi, cafea, zahăr tot ce trebuie. Doar în două dimineţi am fost plină de iniţiativă şi am băut o cafea exact pe gustul meu, constatând totodată că nu mi-am pierdut îndemânarea, pentru că, de când cu espressoarele automate şi alte cele, mai beau cafea la ibric doar când mă întorc din Turcia cu cafea turcească adevărată. Prima dată a fost chiar amuzant că a apărut o tanti, mă vede şi, foarte bucuroasă, îmi zice: „Aaa... faci cafea la ibric? Vreau şi eu două cu zahăr”. S-a blocat când i-am răspuns râzând că „Sigur că da, imediat, doar că am uitat să-mi pun şorţul şi boneta”. A plecat bombănind când a înţeles că dacă vrea cafea trebuie să muncească pentru asta. Avea brăţară de all inclusive şi probabil credea că absolut totul este inclus. Ţeapă! :D.

Prânzul

Pentru masa de prânz noi am „cumpărat” brăţări colorate, 55 de lei de persoană, care ne dădeau dreptul de a mânca după pofta inimii în sistem bufet suedez şi de a consuma orice băutură alcoolică sau răcoritoare din interiorul restaurantului sau de la barul din grădină strict în timpul programului de masă. Cei care aveau demipensiune nu aveau acces gratuit la barul din grădină, o situaţie puţin anormală care însă s-a rezolvat abia anul următor (2016).

Am uitat să precizez faptul că la acest hotel regimul de masă demipensiune include micul dejun şi prânzul, nu cina ca peste tot în lume :D.

Masa de prânz a constituit o surpriză plăcută pentru mine. Eu eram obişnuită cu sistemul all inclusive din Turcia, Bulgaria, Spania sau Republica Dominicană, unde cina este cea mai bogată şi mai variată masă a zilei, iar prânzul este aşa mai „subţire”, astfel că aici am constatat că este exact invers. La masa de prânz găseam o mare varietate de feluri de mâncare, unele s-au mai repetat pe durata sejurului, dar eu am avut mereu dificultăţi neştiind ce să aleg mai întâi :D. Doar supe/ciorbe erau câte trei feluri în fiecare zi, mereu altele. Voi aminti doar ciorba de burtă, excelent preparată, pe care am prins-o doar de două ori în zece zile, dar nici celelalte ciorbe nu erau de lepădat. Felicitări bucătarului! Diverse cărnuri, mici, cârnaţi şi peşte erau făcute la grătar în faţa noastră. Dulciurile au fost singurele care nu m-au impresionat prea mult, au fost ok, dar nimic deosebit.

Tot ceea ce am mâncat a fost foarte proaspăt şi foarte gustos. La un moment dat soţul îmi spune cât de încântat este de mâncarea oferită la Majestic şi că el a mâncat aici mai bine ca în Turcia la hoteluri de cinci stele cu pretenţii. M-am blocat. Într-un fel el chiar avea dreptate. Aici am mâncat mâncare românească ca la mama acasă, în timp ce în Turcia mâncam mâncare internaţională şi multe feluri turceşti tradiţionale, noi mereu experimentând feluri noi. Îmi venea să plâng doar la gândul că-mi voi petrece viitoarele concedii numai la Mamaia, chiar dacă am fi avut avantajul de a fi la doar două ore de casă. Nu concepeam gândul să nu mai merg în Tucia de care m-am îndrăgostit în urmă cu mulţi ani şi unde revin mereu cu drag.

Noi am mâncat doar pe terasa Restaurantului Majestic, dar în afara acestuia mai aveam varianta Restaurantului Pescăresc sau a Restaurantului Proţap. Nefiind mare amatoare de peşte, pe lângă cel pescăresc am trecut doar în mare viteză, fumul şi mirosul grătarelor de peşte fiind deja prea mult pentru mine. La Restaurantul Proţap am vrut să mănânc într-o seară când mi s-a părut a fi mai puţin aglomerat ca de obicei, atrasă de meniul extrem de tentant al acestuia. Curioasă din fire, m-am uitat mai întâi pe la alte mese la ce mai mănâncă unul şi altul şi... m-am speriat. Porţile erau nu mari, ci foarte mari şi cred că ar fi reuşit să mă pună chiar şi pe mine în dificultate =)). În prezentarea hotelului mai apare şi un Restaurant Unguresc, pe care l-am identificat în grădină, dar acesta a fost închis pe toată durata sejurului meu, firesc probabil fiind la sfârşit de sezon.

Plaja aferentă hotelului Majestic este destul de aproape de acesta, puţin mai în dreapta cum priveşti spre mare. Plaja este foarte ok, cu nisip fin, puţine scoici şi intrare lină în mare, ca mai peste tot în Mamaia. Turiştii cazaţi la Majestic beneficiază de şezloguri la preţul de 10 lei, un preţ excelent în comparaţie cu alte plaje concesionate din Mamaia.

Plaja este curată, iar muzica nu-ţi sparge timpanele, ceea ce este un mare avantaj. Am folosit această plajă doar de vreo două ori în zece zile, deoarece sănătatea nu mi-a permis să stau la plajă aşa cum sunt eu obişnuită, iar pentru maxim două ore petrecute la plajă, dar de fapt mai mult în apă, nu se prea justifica închirierea şezlongurilor. Nu mi-a plăcut nici organizarea lor, cu câte patru şezlonguri grupate în jurul unei umbrele mari, neoferindu-ne prea multă intimitate şi nici umbră pe tot parcursul zilei.

Noi am preferat porţiunea de plajă liberă de şezlonguri din faţa hotelului Rex, unde ne-am descurcat foarte bine cu prosoapele din dotare, unele foarte groase şi pufoase aduse din Turcia cu nişte ani în urmă şi cu umbrela din dotare, cumpărată din Bulgaria în una din puţinele dăţi când nu am avut hotel pe plajă şi cu plajă privată.

Hotelul dispune de o piscină mare pentru adulţi şi una pentru copii. Nu am folosit piscina, când marea frumoasă şi caldă era la doar doi paşi. După numărul mare al celor care se bălăceau în piscină atât adulţi, cât şi mulţi copii, pot presupune că apa era foarte caldă. În extrasezon, cei de la hotel se laudă că au o instalaţie care încălzeşte apa din piscina exterioară, ceea ce constituie un mare avantaj atunci când apa mării este încă rece. Îi cred pe cuvânt, eu neavând ocazia de a verifica informaţia.

În jurul piscinei sunt destul de multe şezlonguri, dar toate erau ocupate în permanenţă. În schimb, umbrele de soare erau foarte puţine, mult prea puţine, astfel că nu aş fi putut sta acolo chiar dacă găseam vreun şezlong liber, dar oricum nu m-a interesat. O singură dată am petrecut vreo oră la piscină, la umbră pe nişte fotolii comode, la o cafea bună luată de la bar, cât timp a făcut camerista curăţenie în cameră.

Hotelul nu are o sală de fitness în sensul clasic, dar dispune de câteva aparate de fitness dispuse în aer liber şi puţin la umbră pe o latură a piscinei.

Hotelul dispune şi de un mic spa cu masaje şi tratamente. Pe mine nu m-a interesat.

Există internet wireless gratuit peste tot în hotel, la piscină, în grădină şi funcţionează foarte bine. Am avut semnal bun inclusiv în camera mea de la etajul al nouălea. Doritorii au la dispoziţie şi un calculator în hol la recepţie, dacă au răbdare să plece copiii angrenaţi cu orele în jocuri online :D.

Pentru copii există două locuri de joacă, unul exterior în grădină şi altul interior în lobby, precum şi multe activităţi destinate acestora. Am remarcat accentul deosebit şi interesul acordat animaţiei pentru copii, prea activă şi prea zgomotoasă pentru gustul meu, astfel că seara, imediat după cină, părăseam hotelul pentru câteva ore de plimbare pe frumoasa faleză din Mamaia şi pe malul mării.

Programul artistic oferit seară de seară la terasa Majestic atrăgea şi turişti din afara hotelului.

Dacă recomand hotelul? Categoric, DA. Chiar dacă unele aspecte pe mine m-au nemulţumit, trebuie să recunosc faptul că este un hotel bun, cu un raport calitate preţ destul de corect, partea de restaurant a fost mult peste aşteptări, poziţionarea hotelului în Mamaia este una foarte bună, per total mi-a plăcut suficient de mult încât să revin şi anul următor :)). Pe mine nu m-a interesat deloc programul artistic pentru adulţi şi pentru copii – unul din punctele forte ale acestui hotel, dar tocmai datorită acestuia consider că Majestic este o alegere foarte bună pentru familiile cu copii.

---

VIZUALIZĂRI: 2494 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI