La mare, la soare... și valuri înspumate

TIPĂREȘTE

Nu concepeam să nu fie și un pic de mare în (prea-) scurta noastră vacanță vietnameză! Dacă tot nu ne-au ieșit pasiențele cu insula Phu Quoc, măcar să alegem altceva din cei peste 3200 km de coastă, am zis. Și, logic, a fost Da Nang, un atu suplimentar fiind poziția sa privilegiată, ce ne permitea să vizităm niște chestii pe care pusesem ochii, dar și faptul că deține aeroport (internațional chiar).

Da Nang e un oraș măricel în partea centrală a țării, la zona de vărsare a râului Han în Marea Chinei de Sud, așa că poți avea o mică dilemă despre unde anume să iei cazare: în oraș, lângă râu sau pe țărmul mării?! Pentru mine a fost simplu: nu dau niciodată o plajă pe un oraș. Și ce plajă!... Linia de coastă dintre Da Nang și Hoi An, lungă de peste 30 km, e tooot o minunată plajă de nisip, măturată de valuri lungi și viguroase, cum doar la ocean se întâlnesc...

Ofera de cazare este exorbitantă, aici sarcina mea n-a mai fost ușoară deloc. Zeci de hoteluri de mare clasă, bine cotate, multe dintre ele la prețuri... mai mult decât decente. Până la urmă, recunosc, am cam dat cu banul, iar câștigătorul s-a numit Le Sands Oceanfront Danang Hotel, 4*, aflat chiar în prima linie, unde am rezervat o cameră cu vedere la mare și mic dejun inclus, la prețul de 10.108.236 VND = 1763 ron = 337 euro pentru 4 nopți. Am avut drept de anulare gratuită până cu vreo 3 săptămâni înainte, pe urmă plata s-a făcut automat, rezervarea fiind garantată cu cardul.

Am zburat din Saigon în Da Nang cu compania locală Vietnam Air, undeva în jurul prânzului, zborul a durat cam o oră. Am comandat apoi o mașină în aplicația Grab și în alte 15-20 de minute coboram în fața hotelului, aeroportul aflându-se la distanță mică de oraș, în partea sa vestică.

Le Sands (ce combinație ciudată de franceză și engleză!) este o construcție rectangulară, cu 23 de etaje, cu arhitectură modernă, cum sunt majoritatea clădirilor din zonă. Ca poziționare, mai spre capătul nordic al plajei (observasem pe hartă că pe la mijloc, între linia hotelurilor și plajă se interpune o zonă verde).

Am urcat cele câteva trepte și ne-am prezentat în lobby. În dreapta se află Terra Lounge Cafe și zona de relaxare, ocupată de mese, scaune și canapele confortabile, iar în față-stânga biroul recepției, unde am fost întâmpinați de angajații de serviciu. În timp ce ei s-au ocupat de check in, noi am fost invitați să ședem și să ne relaxăm, la o tratație: fâșii de fructe uscate și ceva lichide colorate, unul galben, altul vișiniu (ceai rece, dar n-am înțeles de care; bun, oricum). Am remarcat peste tot pe unde ne-am cazat în Vietnam obiceiul ăsta de a întâmpina oaspeții cu o mică gustare; frumos gest!

Ni s-a repartizat camera 1602, la etajul al 16-lea. Am urcat cu liftul, desigur. Odată cu cartelele magnetice, am primit, așa cum se poartă, informații despre micul dejun și celelalte facilități ale hotelului (printre care o zonă spa, pe care nu vom fi avut timp s-o inspectăm).

Camera este compartimentată clasic: hol, baie în stânga, dormitor în față, apoi balcon. Destul de spațioasă cât să încapă patul matrimonial uriaș încadrat de noptiere, plus o zonă de relaxare înspre fereastră, formată dintr-un fotoliu cu prelungire pentru picioare și o măsuță. Lipsește obișnuitul birou; pe peretele din fața patului se află doar TV-ul, pe care l-am găsit deschis, cu un mesaj personalizat de bun venit pe ecran. Patul se va fi dovedit fix cum trebuie, confortabil și odihnitor. Am avut câte 2 perne de dimensiuni diferite și o pilotă subțire pentru învelit. Noptierele – dotate cu tot ce trebuie, veioze, întrerupătoare și prize. Pe măsuță ne așteptau alte cadouri din partea casei: un bol cu fructe și câte o prăjiturică ambalată.

Zona de depozitare se află în hol și este formată dintr-un corp de mobilier cu mai multe compartimente: dulap, cuier, partea de minibar. Am avut apă on the house, dar restul erau contracost: doze cu diverse băuturi și chestii de ronțăit. Prețurile nu erau mari, însă nu ne-au trebuit; preferăm o bere cinstită sau un vin decât sucuri gen Cola&Co. În dulap erau seif, halate de baie, șlapi și cântar (brr!). Pe minibar – chestii de făcut ceai/cafea, cu cești, pahare, tot ce trebuie. Și o plantă decorativă cât se poate de vie și foarte drăguță! 😊

Baia – nimic de cârcotit. Ce se află de obicei prin baie: chiuvetă, WC, cabină de duș etc. Prosoape în 3 dimensiuni și încă unul de picioare, săpunele rotunde și recipiente la duș cu diverse: gel de duș, șampon și balsam de păr. Totul strălucind de curățenie și perfect funcțional. Ca o particularitate (deși am mai întâlnit chestia asta) – o parte din peretele despărțitor dintre baie și dormitor este înlocuit cu geam transparent (ce perverși, dom’le! nț, nț, nț...), care poate fi (totuși) securizată cu un transperant gen jaluzea. După doleanță.

Desigur, partea cea mai interesantă a fost balconul! Acoperit, separat în părțile laterale de priviri indiscrete, dotat cu o măsuță și 2 scaune și cu o vedere absolut fabuloasă, una dintre cele mai bune din toată viața mea turistică! Spre plajă, spre mare, spre peninsula nordică și, cu un pic de efort, și spre partea sudică a stațiunii, cu tot șirul ei de palmieri și de hoteluri zgârie-nori... O să pun poze și o să vedeți că nu exagerez defel. În plus, am prins o vreme intens schimbătoare, prilej de tot atâtea priveliști minunate: ba valuri spumoase, ba mai pașnice; ba cer senin, ba pâclă deasă apropiindu-se amenințător; ba lună plină, ba pe năsălie de nori... În zile nașpa, când toate lucrurile din jur îmi par potrivnice, mi-am creat fetișul ăsta, să mă imaginez în locuri în care inima mea a bătut cu vibrație optimă; iar balconul ăla de la Le Sands este unul dintre acele locuri.

Primul pas după ce ne-am instalat a fost să urcăm pe acoperiș, să vedem piscina. Etajul 23, ați reținut. Piscina (cu adâncimi între 1,2 și 1,5 m) ocupă bună parte din suprafață, restul aparține pool-barului. Sunt și câteva șezlonguri, mi s-au părut cam puține pentru capacitatea hotelului; dar, desigur, oamenii și-or fi făcut calculele: cine stă la piscină când are asemenea plajă aproape?! În fine, noi am nimerit la spartul târgului, chiar și ultimii fani plecau, ceea ce ne-a bucurat totuși, căci am putut poza în voie. Cam aceleași priveliști ca de pe balconul nostru, doar că de un pic mai sus și un pic mai fără opreliști. Nu puteam să ignorăm nici barul, mai ales că aveau ceva ofertă la bere...

Cina am luat-o în restaurantul hotelului, Riviera pe numele lui. Am fost singurii oaspeți, așa că am putut sta unde am dorit, adică pe partea dinspre mare, deși, noapte fiind, nu se mai zărea mare lucru. Dacă nu se înghesuie lumea, nu înseamnă că nu e un restaurant bun; ideea e că oferta este extraordinar de mare în zonă. Voi detalia în alt articol.

Micul dejun se servește tot la Riviera, între 6 și 10. A doua zi dimineață, mai să nu recunoaștem locul! Pe partea dinspre mare – pas să te apropii, însă am găsit mereu locuri în rest, fără probleme. Sistemul e sub formă de bufet, iar oferta cuprinde o gamă largă de preparate internaționale și tradiționale. Eu, dacă am un ou, o bucată de pâine (sau alt carbohidrat) și o cafea, mă declar mulțumită (deși acasă mănânc de obicei cu totul altceva; și de asta mi se pare că vacanțele scot ce-i mai bun din tine, hi-hi). Dacă mai am și vreo legumă-ceva, e perfect. Iar fructele sunt deja mai mult decât perfect! Aici le-am avut pe toate și mult peste. Am gustat multe alte chestii; unele mi-au plăcut, altele nu m-au dat pe spate. Ideea e că ai de unde alege.

Plaja e chiar peste drum, literalmente, adică traversezi șoseaua (care nu-i chiar așa de circulată precum mă stresasem în Saigon) și gata, ești pe plajă. Se pare că zona în care am fost cazați e propice sporturilor pe apă, căci a doua zi dimineață am văzut mulți surferi. Ne-am rezervat juma de zi pentru sufletul nostru și am făcut o lungă plimbare pe plajă, deși inițial vremea nu părea a ține cu noi; voi detalia în alt articol.

E o zonă liniștită asta unde se află Le Sands, deși nu pustie. Sunt ceva magazinașe și mâncătorii în imediata apropiere, în sus sau în jos. Până în oraș (adică partea centrală, cu râul) trebuie totuși să iei un Grab-ceva, nu poți merge pe jos decât dacă ești masochist; dar cu o mașină nu faci mai mult de 10-15 minute. Până la aeroprt – am zis deja. Până în orășelul-poveste Hoi An – vreo oră maxim să fie.

Gata, acum știți (aproape) tot despre Le Sands! 😊 Nu vă zic – vorba unei dragi colege de pe site – „mergeți acolo și nu veți regreta” . Vă zic doar: poate nu neapărat Le Sands (oferta e atât de vastă încât voi înțelege dacă alegeți altceva!), dar mergeți la Da Nang și nu veți regreta! Parol!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 8 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI