Un apartament foarte bun, cu câteva mici obiecții

TIPĂREȘTE

Cu rezervarea din Larnaca a fost o întreagă istorie, pe care voi încerca s-o scurtez cât pot (nu sperați totuși în minuni! ????). La începutul lui ianuarie 2020 am rezervat prin booking.com Alex Beach Apartment 51 pentru 2 nopți; contrar obiceiului și neștiind ce urgie o să se-abată peste omenire, rezervarea a fost doar parțial rambursabilă, nu mai știu exact cât și cum, ideea e că o parte din sumă s-a dus instantaneu în buzunarul proprietarului (care dealtfel s-a dovedit amabil și mi-a mulțumit pentru asta).

Pe 14 martie, când era clar că vacanța noastră de Paști în Cipru avea să se ducă pe apa Sâmbetei, am anulat. Curând după aceasta, am primit un e-mail de la Alex, având atașată o copie după chitanța de rambursare a avansului. „Wow, ce domn!” am zis atunci. A urmat un patetic schimb de politețuri între noi, gen „stay safe” și alea-alea și i-am jurat lui Dumnezeu că, dacă voi supraviețui pandemiei și vom decide să mergem din nou în Larnaca, primul ales va fi amicul Alex.

Ceea ce s-a-ntâmplat mai repede decât am sperat, respectiv peste aproximativ 1 an. Când am setat pe booking filtrele dorite de noi pentru cazarea din Larnaca (4 persoane, aproape de mare, parcare), primul ivit a fost Alex Beach Apartment 51; am zâmbit și l-am rezervat fără să clipesc. Tot pentru 2 nopți, cu anulare gratuită până cu 2 săptămâni înainte, apoi 30% din sumă reținută, 100% în ultimele 2 zile. Preț total 162 euro.

Alex s-a dovedit super-drăguț și, imediat după ce și-a încasat din nou avansul, mi-a scris pe WhatsApp să mă întrebe de sănătate. I-am amintit că noi suntem ăia de anul trecut, dar n-a reacționat la asta – ori a uitat, ori nu-i așa impresionabil (ca mine, de exemplu) ????. În schimb, mi-a trimis un link cu condițiile de intrare în Cipru.

Primele 5 nopți au fost antamate în apropierea Paphos-ului, la Villa Kristina, despre care v-am povestit recent. Eram deja acolo când am aflat că zborul de întoarcere se va fi mutat pe 9 în loc de 8. Yeee!... Încă o zi de vacanță!... Pentru că deja ne îndrăgostiserăm de Villa Kristina, am zis că ideal ar fi să prelungim șederea aici cu încă o noapte, dar numai dacă Alex ar fi de acord să ne decaleze sejurul. Așa că, încrezătoare (câți doritori o fi având Alex pe timp de lockdown?!), l-am contactat și l-am rugat în acest sens. Culmea, omul chiar avea doritori, dar a zis să nu mă panichez, căci va găsi o soluție.

Soluția a venit sub forma unui apartament situat în același bloc, cu un etaj mai sus, absolut identic cu al său, cu aceeași vedere la mare, tot (mi-a trimis poze). Am ezitat un pic (câteva ore) în a consimți, doar pentru că mi-a spus că acest nou apartament nu-i al lui, ci al unui prieten și mie nu mi se părea ok ca până la urmă prietenul să se aleagă cu câștigul, și nu Alex. Am zis să fiu corectă până la capăt și să păstrăm prima variantă, nu-i nimic, vom găsi o altă cameră pentru ultima noapte (deja ochisem câteva locuri pe booking). Când l-am contactat pe Alex să-i anunț decizia noastră, omul s-a arătat extrem de mirat și mi-a spus că aranjamentele au fost deja făcute, el crezând că vom accepta din start și că nu trebuie să ne facem niciun fel de probleme, căci nimeni nu va ieși în pierdere...

Mai rămânea un lucru de făcut: anularea rezervării pe booking, în condițiile în care aceasta de-acum era nerambursabilă, dar retras fusese doar avansul. Tot Alex ne-a învățat cum să facem, să-i cerem acceptul de a anula prin booking, el ni l-a dat și gata, lucrurile au fost rezolvate! Într-adevăr, nimeni (în afară de booking) n-a avut nimic de pierdut. Sfârșit.

... Localizasem deja pe hartă blocul cu apartamentele și-l localizasem oarecum și în amintire, știind deja destul de bine zona de la precedentele noastre vizite în Larnaca. E vorba de celebra promenadă străjuită de palmieri, numită chiar așa, Finikoudes, iar blocul se află imediat în stânga celui ce adăpostește primăria orașului și poartă și un nume, îl cheamă Kolonaki Court. Ba, mai mult decât atât, am descoperit pe booking și cel de-al doilea apartament, cel în care aveam să stăm, Lazuli Beachfront Apartment 61, cotat excelent de oaspeții de dinaintea noastră (nota 9,2). Oricum, Alex a promis să ne fie gazdă până la final și s-a ținut de cuvânt.

În primul rând, ne-a trimis locația pe hartă a parcării și astfel am constatat că aceasta se afla la câteva minute de mers de bloc. Dacă n-o aveam pe GPS, n-am fi nimerit în veci acolo, pentru că din strada principală (care e cu sens unic) se desprinde o străduță laterală (reper ar fi Hobos Steak House, iese în evidență lejer), iar pe la jumătatea ei, se face în stânga micuța intrare în parcarea Mammy Care, vis a vis de magazinul cu același nume. În mod obișnuit se plătește, am văzut tabelul cu prețuri (îl voi atașa), dar noi am găsit mereu bariera ridicată și n-am plătit nimic. Nu știu de ce, poate din motiv de pandemie sau poate de weekend... În plus, locuri libere cu duiumul, ceea ce ne-a mirat foarte, la ce nebunie de circulație e în zonă.

În fine, ne-am târâit trolerele până la Kolonaki Court; jos, la intrare, trebuia să ne aștepte Alex, în schimb l-am așteptat noi câteva minute (din vina noastră, că l-am anunțat cam târziu că ajungem). Pe lângă reperul cu Town Hall, mai aveți unul: stația de taxi Kolonaki, așa că-i absolut imposibil să nu nimeriți locul! Blocul e unul alb și modern, cu 6-7 etaje, cu balcoane pe absolut toată lățimea lor.

Am pătruns împreună cu Alex în casa scării (nimic spectaculos), am luat liftul și ne-am oprit la etajul al 6-lea. Gazda noastră a descuiat ușa apartamentului 61 și ne-a invitat înăuntru. A urmat o scurtă prezentare, am găsit totul aparent conform așteptărilor, l-am mai întrebat una-alta despre situația actuală, cu lockdown-ul. Alex ne pregătise niște declarații diferite de cele oferite de Olga la Villa Kristina, în sensul că el își asuma răspunderea că familia M. este cazată la Lazuli Apt. Am râs cam mânzește când ne-a sugerat ca, dacă ne întreabă poliția de sănătate, să nu vorbim engleză, cum ar veni să facem pe proștii. Din fericire, n-a fost cazul (dar noi am continuat să completăm în fiecare zi on-line și declarațiile oficiale). În fine, am plătit ce mai era de plătit (cash) și ne-am luat rămas-bun, Alex precizând că ne stă în continuare la dispoziție în caz de ceva.

... Acum, ce să vă zic despre apartamentul ăsa?!... Dacă am fi stat prima dată aici și pe urmă la Villa Kristina, cred că ni s-ar fi părut paradisul pe pământ. Oricum, locul e foarte bun, doar că nu se compară cu o vilă cu 3 dormitoare, verandă și ditamai grădina înflorată și parfumată, cu marea la 2 pași...

Ca structură, se intră într-un hol-chicinetă, în stânga se face livingul și dormitorul cu pat matrimonial, în dreapta baia și cel de-al doilea dormitor, cu 2 paturi simple. Din living și din primul dormitor se poate ieși pe balconul lung, dar îngust, ce oferă vederi frumoase spre mare.

Chicineta are formă de U și găsești acolo cam tot ce-ți trebuie pentru a te autogospodări eficient: aragaz cu plită electrică și cuptor (cu hotă), mașină de spălat rufe, frigider cu congelator (am primit din partea casei apă rece și o sticlă de vin), chiuvetă, dulapuri și sertare conținând tot felul de vase, tacâmuri și consumabile. N-o să le înșir pe toate, ideea e că nu ne-a lipsit nimic, dar nici nu ne-am omorât cu gătitul, în afară de câte o cafea și-o omletă dimineața.

Livingul conține o canapea, o măsuță de cafea și o comodă scundă, deasupra căreia era fixat televizorul modern (nu i-am dat drumul). Plus o masă normală cu 4 scaune, dar noi nu le-am folosit, am preferat să mâncăm pe balcon, chiar dacă dimineața la 8 deja soarele ardea destul de tare (seara însă era foarte drăguț). Tablouri supradimensionate pe pereți, o mochetă ce acoperea parțial parchetul, transperante la ferestre; totul în nuanțe plăcute marine, alb-albastru-bleumarin. Drăguț și aerisit.

Balconul e dotat cu o masă și 4 scaune de lemn, precum și cu un uscător de rufe. Fiind îngust, totul devine destul de înghesuit, dar ne-am adaptat, ce să facem, chiar dacă suspinam în sinea noastră după spațiile vaste pe care abia le părăsiserăm... Ce nu mi-a plăcut defel, a fost balustrada, care este extrem de joasă, chiar periculoasă aș putea zice. Brrr!... Instinctiv, trebuia să mă așez pe unul din scaune de fiecare dată când ieșeam pe balcon, iar rufele le întindeam și strângeam în grabă, fără să privesc în jur. Altfel, priveliște frumoasă, dar cam zgomotoasă.

Dormitoarele – dotate corect, paturile au saltele confortabile, lenjerie albă, impecabilă, câte 2 perne de căciulă. Cuvertură-eșarfă și pernuțe decorative albastre, asortate. În dreptul fiecărui loc, am găsit câte 3 prosoape, 2 albe și unul bleu, pentru plajă. Noptiere cu veioze, dulapuri spațioase, tablouri-pete de culoare pe pereți. La fel, transperante eficiente și, foarte important, ferestrele (și ușa de la balcon) dublate cu plase contra insectelor.

Baia – toaletă, cadă, chiuvetă, coș de gunoi și coș pentru rufe murdare. Inițial m-am enervat că n-avem unde să ne întindem cremele și periuțele de dinți, dar Tati a descoperit repede dulăpiorul mascat de oglinda de deasupra chiuvetei. Ca peste tot prin insule, a trebuit să avem grijă să nu aruncăm hârtia igienică în vasul de toaletă. Drept consumabile, doar săpun lichid și hârtie igienică. Bolier pentru apa caldă, n-am avut probleme.

Altele: wi-fi bun, unii dintre noi l-au folosit, alții și-au păstrat datele mobile activate; prize suficiente, chiar în exces, dar au lipsit ștecherele speciale (în Cipru se folosesc din acelea cu 3 piciorușe, ca în Anglia). Nici noi n-aveam decât unul, avuseserăm 2, dar pe celălalt l-am uitat la Villa Kristina. Ne-am amintit însă cum ne-a învățat fratello să procedăm când am fost la el și ne-am descurcat. A, cât pe ce să uit: zgomot înfiorător de la lift, când se află în mișcare! Horror, mai ales noaptea! Parcă era respirația unui balaur, zău!

Împrejurimi – de toate pentru toți! Plaja chiar peste drum, n-am mai încercat-o de data asta, însă pot spune din amintirea celorlalte 2 vizite că nisipul e fin, dar cam subțire, iar apa se adâncește extrem de lent. Restaurante și cafenele pe alese, efectiv unul lângă altul. Magazin cu de toate la 100 m. Celebra biserică Sf. Lazăr la maxim 500 m. Practic, ești în inima orașului, mai precis în centrul său vechi!

Una peste alta, n-a fost deloc rău la Lazuli Beachfront Apartment 61, eu zic că e o alegere de luat în seamă pentru o familie cu până la 4 persoane. Mereu, după ce părăsesc o cazare, o judec așa: m-aș mai întoarce vreodată aici? În ceea ce-o privește pe Lazuli (sau pe Alex Beach Apartment 51), răspunsul e acesta: hmm, poate, dar nicidecum în sezon. De fapt, nu. Între timp, criteriile noastre s-au mai schimbat: vrem locuri ceva mai liniștite și mai intime, nu neapărat în inima acțiunii, dar cu acces facil la aceasta. Rămâne valabilă chestia cu view-ul, desigur! :)

---

VIZUALIZĂRI: 5715 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI