GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Drumeții în zona lacului Bicaz (Izvorul Muntelui)
Într-una din frumoasele zile de augus 2010, un prieten de familie m-a rugat să-l însoțesc într-un sejur de câteva zile, în Județul Neamț, mai precis la o cabană situată în localitatea Izvoru Muntelui, aproape de baraj. Cum prietenul la ”nevoie” se cunoaște, mi-am pregătit ceea ce trebuia și hai la drum.
Am ales traseul cunoscut, Ploiesti - Brașov - Sf. Gheorghe - Tușnad - Miercurea Ciuc - Gheorgheni - Lacul Rosu - Bicaz. Am mers întins și înainte de Gheorgheni, am facut un prim popas la Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Izvoru Mureșului.
Este o mănăstire foarte frumoasă, cu aspect de cetate, datorită zidurilor înalte și groase din piatră. Încă de la intrare te întâmpină florile, iar în interiorul mănăstirii, aleile și aranjamentele florale în care domina trandafirul, te încântă.
Mănăstirea are în interior o biserică ctitorită în stil brâncovenesc, o clopotniță, casa duhovnicului, chiliile și multe clădiri anexe.
Mănăstirea relativ nouă (1996), a fost construită la inițiativa edililor din zonă și cu aportul deosebit al arhiepiscopului de Harghita și Covasna, Ioan Selejan. În lunile de vară ,se pot închiria camere la preturi bune, pentru o ședere prelungită în zonă.
De la Gheorgheni am luat-o la stânga și străbătând niște serpentine amețitoare, am ajuns la Lacul Roșu, unde am beneficiat de al doilea popas. După ce am făcut o scurtă plimbare în jurul lacului și am savurat din cunoscutul cozonac secuiesc Kurtos Kalacs, am plecat mai departe prin Cheile Bicazului.
Mai făcusem acest traseu pe serpentinele mărginite de pereți abrupți, care îți creează iluzia că nu o să ai loc să treci, însă de data asta am avut ceva probleme cu trecerea. În anul care trecuse și în primăvara acelui an, plouase ceva mai mult și aluviunile care au venit pe apă, au rupt digurile laterale. Astfel șoseaua s-a îngustat în unele zone și circulația s-a ștrangulat.
Cu chiu cu vai, am ieșit din chei, apoi din la Bicaz, am luat-o în stânga și înainte cu aproximativ un km de baraj, tot în stânga, am intrat în localitatea [Izvoru Muntelui și ne-am cazat la o cabană, administrată de un fond forestier. Deși nu a fost la un nivel de multe stele, cabana ne-a oferit condiții bune de cazare.
A doua zi am luat-o la pas prin împrejurimi, până când am ajuns la Lacul Bicaz (Izvorul Muntelui) . Ne-am plimbat pe baraj, am făcut poze și am admirat frumusețea lacului de la înălțime. Ca și în urmă cu câțiva ani, am constatat neplăcut ”convoiul” de gunoaie (în care dominau pet-urile), adunate de ape, în capetele laterale ale barajului.
Cineva de la baraj, îmi spunea că ce am văzut nu este nimic, pe lângă ce s-a cărat la gunoi, în săptămâna precedentă. Din păcate ,aceeași situație am văzut-o și la lacurile de acumulare Vidraru, Vidra, Petrimanu, Siriu și chiar în Delta Dunării.
La cca 300 de metri, pe un drum în stânga lacului, am ajuns la Complexul Turistic Bibanu și Portul Bicaz, de unde cu numai 10 ron, ne-am plimbat cu vaporașul pe lac. Am mai mers cu barca sau vaporașul pe lac, dar pe un lac de munte e cu totul altceva.
Imaginile cu brazii și pinii de pe margine, pescărușii, peștii care săreau în apă, albastrul lacului, ne-au adus un moment de relaxare deosebit. Același sentiment aveam să-l mai încerc peste doi ani, pe unul din lacurile parcului național din Plitvicka, Croația.
Avem o țară frumoasă, însă așa cum remarca cineva, ”parcă nu vrem să vedem” asta. Sau cum remarca unul din ”șefii” AFA la un ecou, uneori investim sume de bani deloc neglijabile, pentru a vizita locuri ce își găsesc corespondența și pe meleagurile noastre.
Sigur că există în fiecare o curiozitate aș putea spune patologică, de a vedea ceva nou, sau privind lucrurile dintr-un alt punct de vedere, ”cocoșul vecinului este întotdeauna mai gras”.
Există însă și motivații pentru care călătorim (și) pe alte meleaguri. Unii din noi am vizitat cam tot ce se putea vizita aici și vrem ceva nou, alții fac vacanțe paralele (ca în cazul meu), una în țară una în afară, alții din motive financiare nu călătoresc niciunde...
Există însă și mulți snobi, care merg pe alte meleaguri, iar în țara nu au vizitat un castel, o cetate, o mănăstire, sau nu au văzut cum arată un gol alpin.
Fenomenul s-a observat în ultimul timp și în sănătate. Acum e moda să te tratezi la Bologna, Milano sau Viena. Am un amic, care s-a operat pentru ceva minor la prostată în Viena, iar cei mai buni medici (recunoscuți) sunt la Fundeni.
Sau un cunoscut interpret de muzică ușoară, care s-a operat la Viena pentru o inflamație a laringelui se pare, a rămas fără voce și a fost vindecat de un medic român cu niște pastile. Dar se pare că m-a luat valul, așa că să revenim la oile noastre, din împrejurimile lacului Bicaz.
Din ”tabăra” noastră principală, am făcut câteva drumeții spre Piatra Neamț-Cetatea Neamț, unde am vizitat multe mănăstiri și alte obiective, sau spre Poiana Teiului. Despre aceste locuri s-au mai făcut review-uri. Aș vrea să mă rezum în cele ce urmează, doar la două trasee, spre două locații mai puțin vizitate, sau despre care s-a scris mai puțin.
Într-una din zile am luat-o tot pe drumul din stânga, care duce în portul lacului. De data asta am continuat drumul forestier, urcând pe lângă lac și prin pădure, de unde am avut alte imagini deosebit de spectaculoase cu zona din apropiere.
Am mers cca 4 km, am trecut pe lângă un golfuleț unde era o navă ancorată, apoi pe lângă o cișmea amenajată cu apă rece de munte, după care ne-am întors să servim masa de prânz.
În timp ce coboram, mă tot întrebam unde se termină drumul forestier, pe care mersesem și despre care nu știam nimic.
Gândul acesta nu mi-a dat pace și după o scurtă odihnă făcută la cabană, am luat mașina și din nou pe... drumul forestier.
De la locul în care ne-am întors dimineața, am mai mers prin pădure încă vreo 6 km și am dat de un sat izolat , cu puține case și câțiva săteni care meștereau ceva la un gater. Am traversat satul aproape pustiu, iar la ieșire, o pantă abruptă si niște pietroaie, m-au obligat să fac calea întoarsă.
După intrarea în sat din celălalt sens, am făcut stânga pe un drumuleț spre lac. După 300-400 de metri, mi-a ieșit în fața o priveliște neașteptată, de parcă eram în stațiunea Jupiter. O porțiune largă a lacului, cu o plajă destul de mare, locuri de campare, locuri de parcare, turiști care pescuiau sau se bronzau la soare.
Și eu care credeam că sunt cam singur prin acele locuri, pentru că la venire prin pădure, nu am întâlnit pe nimeni.
În timp ce ai mei inspectau plaja, eu m-am dus la pescari”deh, microbul”, i-am întrebat ce și cum, ei mi-au răspuns clasic: ”nu prea trage”. Am aflat de la ei, că nimerisem pe o plajă sălbatică, unde totul este gratis, se numește Plaja Baicului, iar drumul pe care venisem se numeste Drumul Forestier Izvorul Alb
A treia zi, ne-am propus să urcăm în amonte de localitatea Izvoru Muntelui și să vizităm Stațiunea Durău. Dacă în localitate drumul a fost bun, după ce am început să urcăm au apărut gropile, de care nu am scăpat până am ajuns în DN 155F.
În vârful muntelui pe care îl urcasem, am dat de o poiana, în care ni s-au reliefat într-un mod uimitor, toate frumusețile din vale (vezi poza), lacul, munții și satele de lângă lac.
Am coborât spre Durău, la început printr-o zona golașă, apoi printr-o frumoasă pădure de foioase și brazi. După o scurtă plimbare prin stațiune și după ce am vizitat Mănăstirea Durău, am mers la punctul turistic să luăm bilet pentru intrare în Parcul Național Ceahlău. După ce am luat informații de la agenție, ne-am propus să vizităm Cascada Duruitoarea si a trebuit să luăm bilet de intrare în parc.
Traseul de urmat si alte informații despre traseu, se pot lua și de pe panoul afișat lângă hotelul Bistrița, chiar la intrare pe traseu. De altfel majoritatea turiștilor se îndreptau spre acest traseu, așa că nu este greu de găsit. Se mai poate urca la cascadă și prin alte trasee plecând din stațiune.
Un traseu cunoscut este și cel cel cu triunghi galben, Durău- cabana Fântânele, însă acesta pe care l-am ales noi, este cel mai frecventat. Se pleacă de lângă hotel, urmând marcajul cu cruce roșie, se trece un podeț peste un râuleț, urmând apoi o cărare prin pădure (traseu ușor și plăcut pentru oricine), până la intersectarea cu DN 155F
Se face un pic stânga pe șosea (50 de metri), apoi pe un podeț se intră în pădure pe traseu. De aici datele problemei se schimbă. Dacă în primii 800 de metri e chiar plăcut să mergi prin pădure, mai departe panta devine din ce în ce mai accentuată și încep să apară ofurile și gâfâielile.
Fiind în weekend, traseul era așa de aglomerat, încât tot timpul treceam unii pe lăngă alții în ambele sensuri și se auzeau întrebări de genul: ”mai este mult? ”
Ca să mai încurajez fetele (care resimțeau din plin dificultatea traseului), eu puneam întrebarea altfel celor cu care mă întâlneam: ”nu este așa că nu mai avem mult până la cascadă? ”. După ce am scăpat de cea mai grea parte a traseului, am ajuns la intersecția cu celălalt traseu (triunghi galben),în Poiana Viezurelui.
Aici am făcut un mic popas, apoi am parcurs o porțiune de șes fără pădure și am intrat într-un zmeuriș, unde ne-am chinuit să găsim câteva fructe. Rezultatele fiind sub așteptări (semn că au mai trecut ”urși” pe aici), ne-am continuat traseul. Am intrat din nou în pădure, la un moment dat am mai și coborât, am ajuns la Pârâul Rupturii, când a început să se audă zgomotul cascadei semn că suntem aproape.
Ajunși la cascadă, ne-am despachetat sandwich-urile la mesele amenajate în acest scop, am făcut poze, ne-am răcorit cu stropii aruncați de apă și după o odihnă necesară, am luat-o înapoi pe traseul de unde am venit. Pentru cei mai tineri (și nu numai), traseul continuă pe marcaj cu cruce roșie pe lângă cascadă, până la Cabana Dochia și Vârful Toaca.
Ca să le fac o surpriză fetelor, eu am coborât mai repede în stațiune, am luat mașina și am adus-o până în DN155F, scurtându-le traseul și ușurându-le astfel și ”suferința”. Când au realizat ce surpriză le-am făcut, erau să mă albească din pupat.
Per total consider că a fost un sejur reușit și mă bate găndul să mai merg în aceste locuri,care mi-au plăcut foarte mult.
Trimis de traian.leuca † in 25.03.13 20:09:38
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BICAZ & IZVORU MUNTELUI. A mai fost în/la: Aproape în toate regiunile.
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (traian.leuca †); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Ati facut foarte multe in foarte putin timp. Asta poate fi un motiv pentru care nu ati facut nici poze si nici nu ati detaliat decit f putin. Traseul este deosebit si merita facut cu multa rabdare si dorinta de a percepe ceea ce este in jur. Oricum este o excursie foarte frumoasa.
Sper sa refac si eu acele trasee si sa ma bucur de natura si obiectivele turistice din zona.
@florinsta: Am poze făcute în aproape toate locurile despre care am scris în review, dar nu au fost încă validate.
Pozele le-am făcut pentru mine. Atunci habar nu aveam de existența AFA.
Deși mi-am creat cont in martie 2012, eu abia după 15 ian. 2013, am realizat în ce ”m-am băgat”.
Descrierile mele sunt facute din memorie și nu am avut nimic notat.
Sper ca după viitoarele mele călătorii, să fac review-uri mai bune și mai elaborate .
Totuși dacă aș fi detaliat toate locurile și întâmplările din cele 5 zile, începănd cu măicuța Miriam de la Mănăstirea Izvorul Mureșului și terminănd cu amabilele gazde de la cabană, cred că ar fi ieșit ceva stufos și ar fi plictisit.
Sau poate că trebuia să fac mai multe review-uri, despre obiective separate.
@traian. leuca: Si la noi a fost tot aşa. La superbele excursii făcute cu cortul în ţară înainte de 1989, mai toate fotografiile erau cu om sau oamă în ele în prim plan şi fundal de peisaj. Apoi aparat digital nu avem decât de vreo 10 ani, aşa că la excursiile mai vechi a trebuit să scanez fotografiile. Graţie pozelor, lui Goagăl şi ale albumelor identific locurile prin care am fost. Aducerea la suprafaţă a acestor memorii pe lângă ipoteza că poate folosesc cuiva, în primul rând îmi aminteşte şi îmi ordonează mie cele văzute.
Ai perfectă dreptate cu sănătatea. Eu am mers, mai bine zis aproape că n-am mers câţiva ani cu două cârje şi perspectica era ca în puţin timp să rămân definitiv in casă. Graţie medicilor de la Floreasca acum merg perfect pe picioarele mele şi dacă aş avea măcar cu zece ani mai puţin aş avea curajul să urc pe crestele Făgăraşului sau Pietrii Craiului.Nu ştiu dacă în oricare clinică din lume ar fi putut realiza operaţii atât de perfecte. Cunosc pe cineva, operat la Viena, care dacă nu merge două zile la sală, înţepeneşte la genunchi şi nu mai poate merge.
@traian. leuca: ...
”" am constatat neplăcut ”convoiul” de gunoaie (în care dominau pet-urile), adunate de ape, în capetele laterale ale barajului "
asa am vazut si la barajul Paltinu, pacat de frumusetile naturii!
” ”cocoșul vecinului este întotdeauna mai gras”
... nu cred ca este mai gras dar cu siguranta sunt educati in alt spirit. Nu-mi cunosc tara, sunt multe zone unde n-am fost, ma deprima, nici nu apuc sa ies in DN1 si cineva dintr-o masina super arunca chistocul de tigara sau ambalajul pe geam si astfel mi-am stricat ziua.
Serviciile sunt proaste, am asteptat o ora sa ne aduca mancarea si surpriza fara gust si rece, se incarca nota, beau Angelli si-mi apare Martini... suntem o tara scumpa, nu-mi permit o vacanta aici ca "afara" si sa beneficiez de acelasi tratament, de respect. Acolo ma duc cu avionul, aici, pe drumurile noastre am rupt masina si-am facut o ora jumate pana la Azuga. Imi pare rau!
V-am citit, imi doresc sa vizitez si eu aceste frumuseti dar mai astept.
Ma gandesc ca daca vad si alte tari, romanii nostri vor pune in practica ceea ce au vazut si vom vedea si noi frumusetile lasate de Dumnezeu acestei tari.
In toamna am fost pana la Tusnad, la un moment dat am admirat peisajul selenar al muntilor nostri, lasati fara padure. Cine-i de vina?
Iubesc muntele, de mica aproape saptamanal faceam un traseu, am fost invatata sa salut, cei care iubesc muntele sunt mai aparte, acum isi iau bautura, gratarul, se aseaza pe traseu, nu saluta si apoi spun ca au fost la munte. Sunt rea? Imi cer scuze, sunt suparata, am o varsta si vreau sa-mi cunosc frumusetile tarii mele si sa nu ma mai duc peste mari si tari!
@balasa violeta Vă rog să permiteţi a primi un răspuns din partea unui alt iubitor de munte.
”... cei care iubesc muntele sunt mai aparte, acum isi iau bautura, gratarul, se aseaza pe traseu, nu saluta si apoi spun ca au fost la munte. Sunt rea?
Nu, nu sunteţi deloc rea. Ba chiar prea blândă, aşa cum încerc şi eu să fiu atunci când vorbesc despre astfel de lucruri. Realitatea ne-ar permite să spunem mult mai multe şi mult mai dure.
Pe de altă parte, ţin să vă spun că din punctul meu de vedere nu aveţi dreptate într-o privinţă: cei despre care vorbeaţi (mai sus) nu pot fi catalogaţi iubitori de munte. Sunt doar nişte... – mai bine să fiu blând şi de această dată. Cei ce iubesc muntele, îl respectă, îl protejează. Şi vă spun din proprie experienţă că încă sunt destui aceia.
Că tot veni vorba despre respect, pot spune că în drumeţiile noastre am tot întâlnit OAMENI care ştiu să salute, ştiu să fie amabili, ştiu să respecte “legile nescrise ale muntelui”. De multe ori, chiar dacă nu ne cunoşteam, am călătorit împreună, am stat de vorbă, am mâncat, ne-am ajutat la nevoie. Ei bine, aceia sunt adevăraţii iubitori ai muntelui!
buna dimineata
mie imi place cum si ce scrieti iar acest rew. chiar daca nu are dezvoltat in amanunt fiecare obiectiv este frumos si util chiar daca a trecut ceva timp, muntii au ramas in loc, cascada mai curge si acum pe acolo, numai noi oamenii ne-am schimbat si din pacate nu in bine...
felicitari si SB binemeritat
@traian. leuca: "Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre..." sau "Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul..., la casa părintească..." sunt vorbele marelui nostru povestitor care a copilărit în ținutul Neamţului. Aceste cuvinte îmi revin obsesiv în memorie ori de câte ori cineva postează ceva despre locurile în care mi-am petrecut şi eu primii ani de viață. Aceleaşi cuvinte mi-au răsunat în minte şi când am văzut titlul review-ului tău.
Îţi mulţumesc pentru această aducere aminte! Ea seamănă cu o dedicaţie, deşi ştiu că nu pentru mine ai făcut-o.
Aşa cum mai spunea cineva, subiectul este mult prea vast pentru a fi tratat într-un singur review. Vrei să scrii despre "Drumeții în zona lacului Bicaz (Izvorul Muntelui) " şi ne povesteşti cât de frumoasă este Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Izvoru Mureșului? Faptul că zona ţi-a amintit de Jupiter şi Parcul Naţional Plitvicka este o problemă de reprezentare personală, dar pentru mine zona Neamţului - cu bunele şi relele ei - este unică.
În tinereţe am urcat de nenumărate ori pe Ceahlău pe la Izvorul Muntelui, innoptam la Cabana Dochia (pe platoul învecinat atunci nu era construită mănăstirea), a doua zi ucam pe Toaca şi începeam coborârea spre Fântânele unde mai rămâneam o noapte. După ce revedeam Duruitoarea, coboram în satul Ceahlău prin Durău (care pe atunci nu era staţiune, ci doar o poiană largă, plină cu flori) şi continuam până la coada lacului de unde luam vaporaşul până în Bicaz.
Am făcut şi mai târziu vizite în zonă, dar în alte condiţii. Prima traversare a Cheilor Bicazului cu maşina personală rămâne asociată în memorie cu exclamaţiile de uimire ale bunei mele mame, pe atunci la o vârstă venerabilă, care spunea că muntele parcă vine peste noi. Era un sfârşit de mai, acasă pomii îşi scuturaseră floarea şi se pregăteau de rod, iar crestele Ceahlăului erau încă albite de zăpadă.
Rămân la ideea ca drumeţiile tale ar fi trebuit tratate separat. Doar aşa cititorul îşi poate da seama cu adevărat de frumuseţea locurilor, iar mie îmi vor stârni nu doar amintiri nostalgice, ci şi dorinţa de a mă întoarce acolo chiar şi acum când nu mă mai cheamă nimeni. Doar frumuseţile ţinutului copilăriei mele!
În primul rând, vreau să mulțumesc tuturor care mi-ați citit reviewul. Nu credeam să stârnească atâta interes.
@Michi Mă bucur că sunteți de acord cu mine în legâtură cu medicația.
@Violeta Am uitat să menționez Paltinu, care e la ”2 pași” de Ploiești și a fost primul în care am văzut gunoaiele. Aveți dreptate cu serviciile, aveți dreptate cu oamenii care nu știu să respecte muntele (și nu numai)... Asta însă nu mă impiedică să vizitez locurile din țara în care m-am născut. Îmi asum riscurile de rigoare.
@Urjanclaudiu Și eu am întâlnit oameni despre care ați pomenit mai sus. Cu unii dintre ei am rămas amici și comunicăm periodic. Ultima experiență, o doamnă din Arad cu care ținem legătura prin telefon.
@Amero Mulțumesc pentru aprecieri! Din păcate aveți dreptate. Ne-am schimbat în rău. Einstein avea o temere:
”Îmi este groază să mă gândesc, la timpul cănd tehnica va lua locul relaționării. Atunci oamenii vor deveni o masă amorfă de idioți”
@iulianic: Așa este. Trebuia să fi scris separat despre fiecare din drumeții.
Mi-am făcut mea culpa, in primul ecou afișat mai sus. Îmi pare rău că nu v-a plăcut reviewul meu,dar nu am ce face.
Sunt începător pe acest site și învăț și eu din mers ce și cum.Și asta grație sfaturilor pe care le primesc de la administratorii site-ului și membri AFA,cărora le mulțumesc.
Și apoi nu toți avem calități de povestitori,gen Calistrat Hogaș.
Felicitari pentru acest frumos articol domnule Leuca. Intr-adevar, neaparat trebuie sa reveniti pentru ca judetul Neamt este una din zonele binecuvantate din Romania prin frumusetea peisajelor si multitudinea obiectivelor turistice. Afirm asta din perspectiva unuia care a strabatut mult aceasta zona (avand rude aici), insa din pacate, timpul liber foarte putin ma impiedica sa detaliez. Voi incerca totusi, la un moment dat (sper sa ma pot tine de promisiune) sa va impartasesc cate ceva din experientele pe care le-am trait aici de-a lungul anilor.
@daniel_72: Mulțumesc pentru apreciere! Aștept cu nerăbdare descrierile experiențelor, trăite aici de un om al locurilor.
@traian. leuca: N-aş vrea să rămâi cu impresia că nu mi-a plăcut review-ul tău! N-am spus asta! Chiar ţi-am mulţumit pentru aceste aduceri aminte care pentru mine înseamnă mult şi în condiţiile în care subiectul nu este tratat în cele mai mici amănunte. Am înţeles că vizita a fost făcută mai de mult, în vremea când nu erai membru AFA şi deci nu erai familiarizat cu "pretenţiile" celor ca mine care-şi amintesc citate întregi din amintirile lui Creangă. Pe lângă casa lui Calistrat Hogaş treceam in fiecare zi când mergeam la şcoală. Am învăţat la Liceul "Calistrat Hogaş" din Piatra Neamţ.
@iulianic: Aha... Faptul că ați făcut liceul la ”Calistrat Hogaș ”, explică într-o oarecare măsură, calitățile de povestitor (-oare) pe care le aveți.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jan.2021 Excursie de o zi din Iași V: Stânca Dochiei - masivul Ceahlău, ianuarie 2021 — scris în 25.01.21 de Radix7 din IASI - RECOMANDĂ
- Jan.2021 Excursie de o zi din Iași IV: Izvorul Muntelui în ianuarie 2021 — scris în 12.01.21 de Radix7 din IASI - RECOMANDĂ
- Sep.2018 La Barajul Bicaz, din nou — scris în 27.09.18 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2015 Lacul si barajul de la Izvorul Muntelui — scris în 02.08.15 de dorgo din TâRGU MUREș - RECOMANDĂ
- Aug.2013 Viaductul Poiana Teiului la raspantii de destinatii... — scris în 16.08.13 de diana-camelia* din BACAU - RECOMANDĂ
- Jul.2013 Acolo unde mana omului strica frumusetile naturii — scris în 29.07.13 de LoraG76* din PIATRA NEAMT - nu recomandă
- Apr.2013 De-a lungul Izvorului Muntelui — scris în 08.05.13 de ancutza26 din OTOPENI [IF] - RECOMANDĂ