La schi in pitorestii Apuseni

TIPĂREȘTE

Arieseni este o comuna situata in jud Alba, chiar in Tara Motilor, pe valea Ariesului. Din localitatea Baita (cum vii dinspre Stei) soseaua incepe sa urce usor printre paduri dese, iar peisajul este cu adevarat minunat. Drumul este in stare buna pe aceasta portiune, deci tot ce iti ramane este sa savurezi aerul de munte, sa privesti prapastiile care se afla parca atat de aproape de tine si sa admiri varfurile muntilor din jurul tau. Hm, deja incepe sa imi placa ce vad si entuziasmata, imi aduc aminte de vacanta de acum 2 ani de la Arieseni.

Ne apropiem de satul de vacanta Vartop si partiile se vad frumos de la distanta, de pe sosea. Trecem de Partia Piatra Graitoare pe care o lasam altora mai experimentati, datorita gradului de dificultate si dupa inca putin timp ajungem la partia principala din statiune, mai usor abordabila, chiar si pentru incepatori.

Sa inchiriezi schiuri (cu tot cu clapari + bete) te costa cam 20-25 de lei/zi, depinde de unde alegi sa le iei. Un pret decent zic eu, avand in vedere cat frig indura oamenii de la cabanutele de inchirieri echipament de ski. Partia este in stare buna, inalta si cu inclinatie ok, asa ca din aceste trei motive, este mereu animata. Chiar si la -15 grade afara. Partia este de fapt un culoar intre brazi falnici. Fiecare urcare cu teleschiul te costa 5 lei/zi, poti sa platesti individual fiecare urcare sau poti sa iti faci abonament, cu care iesi mai ieftin cu cativa lei doar. Dar e mai practic abonamentul macar sa nu stai sa iti iei bilet la fiecare urcare.

Daca nu esti chiar expert poti urca cu teleschiul doar pana la jumatatea partiei, macar primele ture pana te obisnuiesti cu schiurile putin. Important este sa nu cazi de pe teleschi pentru ca asa ai platit biletul respectiv degeaba.

Sunt monitori de schi pe partie care pot sa te invete contra cost principalele miscari. Am vazut multi prichindei care invatau foarte repede fata de adulti. Cel mai bine este sa inveti de mic, asta e clar.

Saniile se pot inchiria cu 10 lei/zi dar cum motii sunt oameni faini, dupa ce te saturi sa te tot dai cu sania sau mai bine zis dupa ce ingheti cateva ore, poti sa o lasi si sa o iei mai tarziu iar, ca doar ai platit pentru toata ziua.

Partia de sanius este langa cea de schi, este destul de lata, dar pentru mine nu suficient de "periculoasa''. Pentru copii este ok, dar noi voiam putina adrenalina asa ca am cautat un alt loc pentru sanius. Urcati partia principala de sanius si drumul face usor dreapta printre brazi. Il urmati pe langa un gardulet de lemn si dupa cateva minute ajungeti la locul cu pricina. Sunt 2 partii pe care puteti sa va dati, una in dreapta, mai usurica si una in stanga, mai lunga si mai abrupta. Vedeti numai sa nu ajungeti in brazi cum am facut eu.

In satul de vacanta Vartop se gasesc destul de multe pensiuni si cabane, dar trebuie facuta rezervare din timp pentru ca este destul de greu sa gasiti loc. Mai degraba sunt locuri libere in Arieseni (la cativa km de Vartop) sau putin mai departe, in Garda de Sus. Soseaua este buna intre localitati.

In Vartop, chiar langa partie sunt si cabanute unde se serveste mancare buna, sau macar un vin fiert cald cat sa va puna iar sangele in miscare. Nu de alta, dar pe partie ingheata sangele sigur. Depinde cat noroc o sa aveti cu temperaturile. Noi am avut in primele 2 zile temperaturi acceptabile dar in ultima zi, la -15 ne ingheta pana si expresia fetei.

Cat baietii schiau trebuia si noi sa facem putina miscare asa ca dupa ce ne-am dat cu sania ceva timp, am observat de pe partie niste casute de lemn frumoase, undeva deasupra soselei, pe partea dreapta, cum vii dinspre Arieseni spre Vartop. Le observasem eu inca din prima zi dar pana la urma trebuia sa o conving pe prietena mea sa ma insoteasca in aventura. Problema era ca zapada era foarte mare, trecea de genunchi si nu era drum facut pana sus la ele, pareau parasite. Ne-am facut un traseu imaginar in cap, o cale de acces mai usoara si apoi am inceput sa urcam prin zapada. Ne-a luat cam 30 min pana am ajuns dar atat de dor imi era de un traseu de munte, fie el si atat de scurt, incat frigul chiar nu m-a interesat. Anul acesta nu am facut nici o drumetie, asteptam primavara.

Casutele sunt de fapt niste adaposturi pentru animale, parasite pe timpul iernii, undeva la limita padurii. De acolo de sus, ai o vedere minunata asupra padurilor si muntilor din jur, si asupra statiunii cu cele doua partii.

Ne-am si distrat pana am ajuns pentru ca mereu cadeam, uneori zapada ajungandu-ne pana la talie. Dar am savurat in special linistea si marea alba de zapada, rece si incremenita. Totul pare altfel de acolo. A inceput sa ninga ca in povesti asa ca mica noastra aventura a avut cate un pic din toate.

Recomand Restaurantul Vank din Arieseni,se afla chiar la soseaua principala si este foarte gustoasa mancarea si servirea ireprosabila.L-am gasit acum 2 ani cand am fost in zona si acum mi-a placut parca si mai mult.Dar ardelenii gatesc fain in general,asa ca probabil majoritatea restaurantelor servesc bucate gustoase.

Arieseni are si multe obicetive turistice, in zona gasindu-se trasee la multe pesteri, cascade sau pentru cei cu chef de adrenalina si peisaj salbatic, o tura spre Vf Bihorul Mare, cel mai inalt varf din Apuseni. Nu am fost vara in aceasta zona, dar presimt ca anul asta ma intorc aici pentru trasee.

Nu imi place iarna fara zapada.Si in ultimul timp,in Banat iernile sunt mohorate si gri.Asa ca macar o data pe an,trebuie sa merg la munte,la zapada ca in copilarie.Fara zapada,iarna nu imi straneste nici o emotie.

---

VIZUALIZĂRI: 1761 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI