Sozopol - orașul vechi

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Sozopol cam pe la vremea amiezei. Știam că nu vom rămâne foarte mult în cea mai veche așezare de pe litoralul bulgăresc al Mării Negre. Știam și că în timpul alocat vizitelor mai aveam de făcut o mică degustare de vinuri la "Boutique Wine Shop" - "Magic of Wine" urmată de un prânz tradițional la Restaurant "Moara de vânt" așa încât traseul - conceput special pentru a lega toate acestea eliminând timpii morți - nu permitea disiparea grupului înainte de momentul servirii mesei.

În parcarea mare din port, am debarcat din autocarul pe care l-am lăsat acolo, în așteptare, și am pornit pe străduța pietruită, în urcuș ușor, printre casele cu aspect atât de specific vechilor așezări bulgărești. Am trecut pe lângă Bisericuța Sf. Nicolae - închisă atunci și pe lângă Muzeul de Arheologie din imediata sa apropiere pe care ne-am propus să-l vizităm la întoarcere, atunci când nu vom mai depinde de oră, de grup sau de program. Am văzut acolo obiecte provenind din descoperirile făcute în urma cercetărilor din zona orașului - monede, vârfuri de săgeți, dar mai ales am văzut ancore de piatră erodate de apele sărate ale mării și multe vase ceramice vechi, pictate. Se spune că primii locuitori au venit în această zonă în urmă cu aprox. 6000 de ani. Pe atunci actuala peninsulă era o insulă, istmul formându-se în timp, datorită colmatărilor și ulterior a intervenției oamenilor.

Din cele ce am aflat la muzeu, precum și spicuind din Ghidul complet al Bulgariei la care apelez adesea pentru documentare, un foarte scurt istoric.

Cercetătorii susțin că tracii s-au stabilit în golful de la Marea Neagră pe la mijlocul sec. II î. H., iar mai târziu - prin anul 611 î. H. - au sosit imigranții din Milet care au pus bazele unui oraș-stat independent pe care l-au denumit Apollonia Pontica. Având legături comerciale cu statele grecești, controlând comerțul de la Marea Neagră, Apollonia Pontica a devenit un oraș atât de puternic încât avea monedă proprie și chiar o colonie - Anchialos. Înconjurat de ziduri de fortificație, având clădiri publice și temple, orașul era dominat de templul închinat lui Apollo Tămăduitorul, cu o impunătoare statuie a zeului protector.

În anul 72 î. H. Apollonia a fost cucerită de armata romană condusă de Marcus Lucullus care a distrus zidurile orașului și tempul lui Apollo. Unele surse afirmă că uriașa statuie din bronz a lui Apollo care străjuia portul (realizată de faimosul sculptor atenian Kalamis) a fost distrusă și ea, altele susțin că a fost dusă la Roma. Oricare ar fi adevărul, cert este că în zilele noastre, la Sozopol, nu vom vedea statuia lui Apollo. După distrugere, la patru secole, orașul a fost reconstruit și i s-a dat un alt nume - Sozopolis, adică "orașul mântuirii". N-a avut parte de viață liniștită, istoria sa ulterioară dovedind din plin acest lucru. Până în sec. XIII și-a schimbat pe rând stăpânitorii - când bizantini, când bulgari - pentru ca în 1453 să fie cucerit de otomani. A urmat o lungă perioadă de decădere treptată astfel că, la dobândirea independenței, Sozopol nu mai avea nimic din gloria sa de altădată. Devenise doar o mică așezare de pescari.

În zilele oastre, cei care vin aici pentru o vacanță, vor descoperi un oraș nou, dar și unul vechi - o zonă protejată - cu străduțe înguste care prin unele locuri nu sunt decât simple pasaje de trecere pietonală. De mașini nici nu poate fi vorba, accesul acestora fiind interzis în multe părți ale orașului vechi. Casele - ghidurile turistice spun că în Sozopol se mai păstrează 45 de case originale - datează din perioada Renașterii bulgare. Parterul este construit din piatră, iar etajele (unele au două etaje, altele - majoritatea - au doar unul) sunt din lemn. Bovindoul, cel care dă nota caracteristică așezărilor vechi de pe litoralul bulgăresc al Mării Negre, ieșit în afară, deasupra străzilor, sporește suprafața locuibilă în interior. Multe dintre aceste case vechi au fost renovate și găzduiesc la parter magazine, anticariate sau restaurante cu terasă acolo unde spațiul exterior permite. Sunt și câteva case vechi transformate în mici hoteluri. La Sozopol mai putem vedea biserici - unele foarte vechi, altele ceva mai noi - porțiuni ale zidurilor de fortificație, un parc, țărmuri stâncoase de mare…

Bineînțeles, prima noastră oprire a fost la "Bulgarian Rose Karlovo" care din 1948 ademenește necontenit cu cosmerice produse pe bază de uleiuri de trandafir. Se știe că Bulgaria are o îndelungă tradiție în acest domeniu, că faima i s-a dus de mult în lume, așadar și pentru noi, trecând prin fața magazinelor specializate în comercializarea acestor produse, tentația a fost foarte mare. Suvenirurile sau micile cadouri pentru cei rămași acasă nu se mărginesc doar la acestea. Dulciuri pe bază de esențe de trandafir, magneți, farfurioare decorative din ceramică, obiecte de vestimentație, încălțăminte, ilustrate, albume, precum și minusculele tablouri florale din ceramică vopsită care m-au încântat pe mine… Nu cred că poate pleca cineva de acolo fără un cât de mic obiect cumpărat drept amintire.

Dar, ce am vizitat noi?

Biserica Sfinții Chiril și Metodiu a fost primul obiectiv la care ne-am oprit. Construită în sec. XIX, biserica amplasată într-un loc deschis, aproape de parc, este mare. Intrarea este dominată de turnul clopotniță, alb, care are pictate în partea superioară chipurile celor doi sfinți - Chiril și Metodiu. N-am făcut poze în interior. Pot spune însă că biserica este păstrătoarea moaștelor Sf. Ioan Botezatorul descoperite în anul 2010 pe Insula Sf. Ioan (cea mai mare insulă de lângă Sozopol), pe locul ruinelor Mănăstirii Sf. Ioan Botezatorul care a funcționat acolo până în sec. XV.

În stânga Bisericii Sfinții Chiril și Metodiu, într-un spațiu larg, îngrădit, se pot vedea porțiuni din zidul sudic de apărare al vechiului oraș, rămășițele bisericii medievale închinată Sfântului Nicolae, precum și ruine ale unor clădiri străvechi. Terasa unui restaurant "atârnă" deasupra tuturor acestor vestigii oferind o bună priveliște nu numai asupra lor, ci și asupra mării.

De cealaltă parte a clădirii sfântului lăcaș, tot într-un spațiu larg, dar verde și umbrit de pomi, privirile mi-au fost atrase de "Apolonia", o barcă frumoasă, nouă, protejată de o copertină. Este o copie a unei bărci tipice de pescari despre care panoul existent acolo informează că putea fi văzută frecvent pe coastele Mării Negre în sec. XVIII - XX. Având o lungime de 12 m și o lățime de 2 m, barca avea un echipaj format din căpitan, timonier și opt vâslași.

Continuând pe Str. Apolonia, mai înainte de a o lua spre stânga pe Str. Mayak pentru a ajunge la Restaurant "Moara de vânt" unde aveam rezervare pentru masa de prânz, am poposit la "Boutique Wine Shop" - "Magic of Wine" pentru o degustare de vinuri. Nu a fost o degustare în toată regula, așa cum am văzut că se fac la Murfatlar, la Cricova sau la Porto. În fața intrării, pe butoaie vopsite în alb sau în interior, lângă rafturi și tejghele încărcate cu sticle cu felurite vinuri - zice-se locale - am fost serviți cu câte trei mostre de vinuri. Mai întâi a fost un vin alb, demisec, pe care eu l-am refuzat din start, apoi două vinuri Mavrud care mi-au stârnit curiozitatea și pe care le-am și degustat. Foarte apreciate de cunoscători, vinurile Mavrud se obțin din struguri roșii, cu boabe mici și cu maturizare târzie, fără o prea bună productivitate, dar cu o aromă puternică. De aceea acest soi este folosit și în combinație cu altele sau chiar cu diverse fructe. Ultimul vin oferit spre degustare a fost un vin de smochine, dulce, aromarizat și foarte plăcut ca vin de desert.

O legendă pe care producătorii și vânzătorii de vinuri Mavrud au grijă să o perpetueze, spune că în timpul domniei lui Han Krum toate podgoriile au fost distruse. Mai târziu, când așezarea era terorizată de un monstru, un tânăr curajos pe nume Mavrud a cutezat să înfrunte și apoi a doborât acel monstru. Întrebată de rege cum se face că fiul său are atâta curaj, mama lui Mavrud a mărturisit că tânărul a salvat o mlădiță de viță de vie și a îngrijit-o în secret. Vinul obținut din strugurii acestei vițe, din care se înfruptase tânărul înainte de confruntarea cu monstrul, a fost marea taină a curajului său nemărginit. Finalul poveștii este că Han Krum a dispus replantarea viilor cu acest soi pe care l-a denumit - bineînțeles - Mavrud, după numele curajosului tânăr.

Dar, gata cu poveștile! Masa servită la Restaurant "Moara de vânt" a încheiat programul de grup în vechiul oraș, după masă, până la ora întâlnirii în port, la autocar, fiecare folosind timpul după dorință.

Biserica Fecioara Maria mi-a atras atenția încă de la început, când doar am trecut pe lângă ea. Datând din sec. XVII, această biserică este cel mai vechi lăcaș de cult din oraș care a reușit să înfrunte timpurile. Biserica este parțial construită sub nivelul solului și nu are turlă. Doar o cruce de fier pe un acoperiș foarte asemănător celor de la casele învecinate sugerează că te afli lângă un lăcaș de cult. Pentru a trece dincolo de poartă trebuie să te apleci mult. În mica grădină, alături de cișmea și de lăcașul în care ard lumânările pentru cei vii și pentru cei morți, sunt bănci pentru odihnă la umbră de arbori bătrâni. Bisericuța - monument cultural aflat astăzi în administrația muzeului - adăpostește valoroase icoane, precum și un prețios scaun episcopal sculptat în lemn.

Alte lăcașuri de cult pe care le pot menționa sunt Biserica Sf. Gheorghe - construită în 1895, cu trei altare, care adăpostește moaștele Sf. Andrei și o parte din Sfânta Cruce, precum și Capela Iisus Hristos pe lângă care doar am trecut. Dându-i ocol, am găsit intrarea încuiată cu lacăt și deci nu am putut vedea și interiorul.

Unul dintre cele mai interesante locuri din orașul vechi se află în centru. Acolo pot fi văzute Ruinele unei biserici medievale și ale unei basilici. Panoul plasat în imediata apropiere informează că începând de la mijlocul sec. X și până în sec. XVII, acolo a fost Episcopia din Sozopol. Biserica a fost construită peste ruinele unor clădiri rezidențiale datând din perioada greacă, atunci când orașul se numea Apollonia (sec. V - II î. H). Se spune că templul vechii Apollonii era bogat ornamentat și avea podele cu mozaicuri care au fost distruse în sec. IX, într-un incendiu. Două secole mai târziu a fost înălțată biserica episcopiei ornamentată cu picturi, iar pentru călugări a fost construit un complex mănăstiresc cu osuar. După sec. XVII viața monahală a încetat, iar complexul a devenit în timp ruina pe care o vedem și noi astăzi.

Concluzii

Unii compară vechile orașe Sozopol și Nessebar încercând să descopere asemănări, deosebiri… Chiar și cel de la agenția organizatoare a excursiei spunea că "Sozopol este și mai și decât Nessebar". Eu nu fac astfel de analize. Spun doar că o vizită la Sozopol, în orașul vechi, este o veritabilă întoarcere în timp. Străduțele înguste, pietruite, casele cu bovindouri, unele cu câte două etaje, smochinii care parcă se hrănesc din piatră seacă, florile, marea cu țărmul ei zdrențuit de stânci, toate fac din Sozopol un loc unic.

O plimbare pietonală de numai câteva ore, printre ruine și obiective cu o istorie străveche nu trebuie să lipsească din programul unei zile turistice petrecută aici, iar o plimbare pe mare, cu vaporașul, cu siguranță va întregi imaginea vechiului oraș Sozopol. Așadar, dacă aveți ocazia, nu ezitați!

---

VIZUALIZĂRI: 7594 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI