Sozopol, orașul care ne-a fermecat

TIPĂREȘTE

Nu mai văzuserăm marea din 2018, pentru că în 2019, din motive subiective, am ratat-o, iar în 2020 ne-au făcut alții programul, a venit pandemia și ne-a restricționat libertatea. Era deja august, 2021, și noi nu știam dacă vom putea merge undeva, oriunde, la mare. Grecia intrase în scenariul roșu, astfel că am tăiat-o de pe listă. Voiam un loc mai apropiat de noi, nu ne puteam gândi la zone foarte depărtate. A mai rămas marea noastră și vecina, Bulgaria, care ne primea cu brațele deschise.

Nu sunt snoabă, dar spun sincer că la noi, la mare, n-am mai fost de multă vreme. De ce? Din cauza serviciilor oferite care nu se ridică la tariful mare pe care îl plătește fiecare turist. La noi să iasă banul, cât mai mult, în rest, Dumnezeu cu mila! Și e o aglomerație de nedescris!

Nici Bulgaria nu ne atrăgea în mod deosebit: aceeași mare, aceeași culoare, aceleași valuri, nimic mai mult. Am stat, am meditat, iar în final am zis: fie ce-o fi, mergem în Bulgaria!

M-am așezat ca o școlăriță silitoare în fața calculatorului și am început studiul. Știam tot litoralul bulgăresc, de la granița cu noi până la Varna și nu prea ne atrăgea. Am fixat două condiții de căutare: să fie mai în sud (poate apa e mai caldă) și să aibă un țărm mai dantelat, cu golfuri (să nu fie valuri prea mari).

Și m-am uitat mai în sud de Burgas, și, deodată, ochii mi s-au lipit de Sozopol. Mi-am amintit noțiuni vagi despre oraș, din cultura mea generală, pentru că mi-a plăcut și îmi place istoria. Știam că are o existență milenară, că a viețuit sub diverși cuceritori, ale căror amprente se mai pot vedea. Nu intru în amănunte istorice, fiecare le poate găsi pe net. Orașul corespundea celor două condiții pe care le urmăream: era mai în sud, promițând o apă mai caldă, iar țărmul său dantelat, ascundea mici golfuri care linișteau marea și micșorau valurile. Am citit impresii despre oraș și am înțeles că toți cei care l-au vizitat au fost încântați, mai mult, că și-au propus să se întoarcă.

Am stabilit locul, urma și perioada, ceea ce s-a întâmplat foarte repede, astfel că pe 23 august (o zi semnificativă, în trecut) am plecat la drum. Nu era foarte mare distanța, așa că am plecat pe la ora 10,00. A fost o călătorie frumoasă, chiar de plăcere, cu opriri din loc în loc, iar pe la 17,00 am ajuns.

Ne-am cazat, am cărat bagajele, le-am și ordonat (nu ne place să ne împiedicăm de ele), am mâncat ceva ușor și am plecat în cercetare. Am urmărit două obiective: să stabilim câte minute ne trebuie să ajungem la plajă (hotelul era cam departe de centru, într-o zonă în care se construia la greu) și să vedem marea, de care ne era dor. Nu am mers în viteză, ci relaxați, ca la plimbare și ne-au trebuit 8-9 minute, deci nu era un efort deosebit.

Zona este în construcție, cum ziceam, iar până la mare mergeam pe un drum de pietriș și pământ, dar norocul nostru a fost că nu prea treceau multe mașini, că altfel puneau pe noi tot praful; cât l-am folosit noi, o singură mașină a trecut (vorbesc de toate zilele).

Am ajuns pe malul mării, era minunată, am trecut ușor cu mâinile prin apă, era caldă, apoi i-am șoptit că ne vom vedea a doua zi și ne vom povesti câte-n lună și în stele. După întâlnirea cu marea, am pornit pe faleză, dornici să vedem cât mai mult.

Era un oraș foarte animat, cu multe magazine, cu forfota obișnuită a unei stațiuni, pline de turiști. Nu a fost loc niciun moment de urmă de plictis, mai mult, cred că ne-ar fi trebuit mult mai multe zile pentru a vedea toate minunile orașului.

Ziua era destinată plajei, înotului, bronzatului, iar seara mergeam în altă parte: orașul nou (partea stângă), orașul nou (partea dreaptă), orașul vechi, portul turistic, etc.

Surpriza cea mare pentru noi a fost în prima zi, pentru că am descoperit o plajă și o mare mult peste așteptări. Plaja era foarte întinsă, cu nisip fin, curată, nu vedeai resturi care să-ți amintească de prezența omului. Era loc, mai mult decât suficient, pentru șezlonguri, pentru cearceafuri, prosoape, iar oamenii nu se înghesuiau unii în alții, în plus, apa avea o culoare minunată, clară, ne amintea de cea din Grecia și era caldă, caldă... Și era tot Marea Neagră, dar mai limpede și mai prietenoasă. Intrarea este lină, nu sunt pietre, ne puteam duce până departe și aveam mult spațiu, unde înotam în voie.

Zilele au fost însorite, nouă ne era foarte bine și ne gândeam să mai prelungim șederea. Bine că ne-am informat, pentru că exact când ni se termina sejurul, Bulgaria intra în scenariul galben.

După cum spuneam ceva mai sus, în fiecare seară vedeam alte locuri. Astfel, am descoperit frumusețea caselor, în construire respectându-se tradiția, adică parterul din piatră, iar etajul din lemn, străduțele înguste, cu magazine multe, tradiționale, cu niște culori încântătoare. Nu aveam un plan foarte riguros, dar știam ce trebuie să căutăm.

Așa am văzut vestigiile istorice ale orașului: Turnul nordic și intrarea în fortăreața Sozopol, ruinele unei Mănăstiri medievale, plasate chiar pe malul mării, ale fortăreței din interiorul orașului, ale Bisericii Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni.

Sunt multe biserici, dar noi am reușit să vedem doar două: cea cu hramul Sfinților Kiril și Metodiu și o bijuterie de care am fost fascinați, Biserica Sfântului Zosima, așezată pe o stâncă înaltă, loc din care se deschidea o perspectivă nemărginită.

Într-o altă seară, am ajuns în portul turistic Marina Sozopol și am admirat diversele ambarcațiuni, bărci mai mici, mai mari, iahturi luxoase, semn că oamenii se mai bucurau de o viață plăcută. De aici, ne-am întors spre orașul nou, unde locuiam temporar, pe faleză, care se întrerupea din când în când, trebuind să urcăm și să coborâm scări, să trecem printre mesele unor terase, amplasate până în buza apei. Astfel, am văzut plajele din orașul vechi, două la număr.

Orașul se află pe un sol destul de aspru, are, mai ales, țărmul stâncos, înalt care coboară brusc în mare. Cu toate acestea, am constatat că are plaje frumoase, bine întreținute, prin care își onorează denumirea de stațiune, satisfăcând și cele mai cârcotașe voci. În orașul vechi, sunt două: prima, într-un golf cochet, micuță, dar curată, cu șezlonguri așezate la milimetru (nu știu cum se numește, dar în partea dreaptă, cocoțat pe stânci este hotelul Koral), a doua - Plaja Centrală, mai mare, amplă ca lungime și lățime, cu multe șezlonguri, dar și spațiu mare pentru cearceafuri și prosoape.

Partea nouă a Sozopolului cuprinde un golf larg, în el aflându-se Plaja Harmanite (nu am găsit nicio explicație despre nume), mare, curată, cu nisip fin și apă limpede, și Plaja Bamboo, mai micuță, dar cochetă, al cărei farmec este amplificat de umbrelele ca niște pălării de bambus. Noi am făcut plajă și am înotat pe prima dintre ele, pe a doua am vizitat-o.

Nu sunt numai acestea, pentru că în continuare descoperi mici zone de nisip, plaje în miniatură, cu apă curată, cu oameni puțini care apreciază sălbăticia. Pe una dintre ele am fost și noi, ne-a plăcut foarte mult, erai tu cu tine, fără să simți o altă prezență.

Dincolo de oraș, la o oarecare distanță, este un complex de hoteluri, vile, restaurante, amplasate în lungul Plajei Kavanitse (o traducere aproximativă:” ... în afară de...” ) Este cea mai întinsă zonă, cu diverse dotări, cu apă caldă și limpede, singurul dezavantaj fiind distanța față de oraș.

Trag o concluzie și spun că au fost niște zile minunate, dar tot ce e frumos trece repede, ca un vis. Trebuia să ne pregătim de plecare, era sâmbătă, iar de la miezul nopții, Bulgaria intra în scenariul galben.

Am plecat fără grabă, în drum am trecut să vedem Castelul de la Ravadinovo, care nu prea ne-a încântat, mai mult, mie mi s-a părut o construcție forțată, cu o abundență de ornamente care mai mult oboseau ochiul. Era construit prin compilarea mai multor stiluri, însă am văzut că era o încântare pentru cei mici.

L-am lăsat în urmă și ne-am îndreptat spre graniță, cu gândul că este destul de devreme, încât nu e multă lume acolo. Surprinzător, aceleași gânduri le-au avut cei mai mulți români de pe litoralul bulgăresc și ne-am întâlnit toți la frontieră. Era o coadă de mulți km., dar am rezistat cu brio, am știut să ne ocupăm timpul de așteptare cu diverse îndeletniciri și am trecut vama la timp.

A fost o alegere inspirată, ne-a plăcut unde am fost și ce am văzut, astfel că nu vom ezita să repetăm experiența.

---

VIZUALIZĂRI: 4591 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI