De prin Rupea... adunate

TIPĂREȘTE

Unde mergem azi? Hai la Rupea! Nu, nu am mai fost pe aici, doar ne-am tot pregătit, așa că acum a venit momentul. Se poate ajunge ușor cu mașina din Brașov, se poate și cu trenul, dar gara este foarte departe de orașul în sine, la cca 7km. După aproximativ o oră, venind din Brașov, am ajuns în orașul Rupea despre care urmează să vă povestesc.

Rupea este situat în județul Brașov, la intersecția dintre Valea Oltului și Valea Târnavelor, în zona de contact dintre Podișul Transilvaniei și Carpații Orientali, la 65 km de Brașov. Prezența omului pe aceste meleaguri să tot fie cam de 2000 de ani, o piatră militară romană fiind găsită în urma săpăturilor, în partea de jos a orașului.

Denumirea localității vine de la cuvântul latin rupes care înseamnă con de stâncă, stâncă pe care este ridicată și cetatea. De aici denumirea de Cohalm , a orașului, în limba maghiară Kőhalom .

Ca și reședință de târg, Rupea este pomenită de prin 1433, fiind un centru comercial dezvoltat cu multe bresle meșteșugărești, cam 12, pe timpul lui Matei Corvin. În vestul orașului, pe o stâncă impunătoare de bazalt se ridică cetatea Rupea, consemnată documentar încă din 1324, ea ste una din cele mai puternice cetăți din Transilvania și una din cele mai frumoase după părerea mea. La jumătatea sec. XII -lea, sașii populează localitatea, ocupația lor principală fiind agricultura și creșterea animalelor. Trebuie remarcat că înainte de marea unire din 1918, Rupea avea deja 4 bănci, (Banca Cetatea fiind cea mai importantă) iar în 1920 se înființează prima școală gimnazială.

Singurul muzeu din oraș, Muzeul Etnografic Gheorghe Cernea , poartă numele uneia din cele mai importante personalități ale zonei Rupea, folclorist, etnograf al acestei zone. Situat pe strada Republicii imediat lângă parcul din centrul orașului, este deschis doar în perioada verii, tarif de vizitare 5 ron pt adulți, 3 ron pentru pensionari, 2 ron copii și elevi.

Biserica Evanghelică și incinta fortificată nu se poate rata când ajungi în centrul orașului, clopotnița dominând restul clădirilor. În perioada catolică avea hramul Sf. Iacob. Se pare conform documentelor existente că s-a construit undeva prin sec. al XIV-lea, cu o arhitectură gotică. Altarul bisericii este baroc, din 1709, iar orga din 1726. Mobilierul bisericii este decorat cu motive populare săsești. Se spune că aici este adăpostit și un frumos potir de argint, bogat decorat ornamental.

Biserica Sf. Nicolae , construit în sec. XVIII, a fost o vreme trecută la greco-catolici, apoi, lăsată în paragină, iar în cele din urmă lăcașul de cult a fost reabilitat și a redevenit un centru spiritual, astăzi o bijuterie arhitectonică.

Dar fără îndoială că cel mai important obiectiv din Rupea este cetatea. Puteți ajunge ușor la ea cu mașina, drumul este amenajat, frumos, noi am mers pe jos din centrul orașului, de la biserica evanghelică, pe strada Republicii, am cotit la dreapta pe lângă muzeu, pe lângă frumosul parc, am urcat alene pe strada Cetății , admirând casele vechi, frumos renovate, marea majoritate păstrând stilul tradițional. Multe case frumoase, în culori pastelate, cu flori la ferestre sau... pisici. :) Și nu glumesc... Uitându-te în stânga, restul orașului se așterne ușor la vale, noi începând deja urcușul pe dealul Cohalmului , unde este situată cetatea.

Un lucru foarte interesant mi s-a părut că privită din localitate, cetatea vizibilă dealtfel de oriunde, pare atât de aproape, incât zici că uite, e acolo, după case, dar tot mergând și încercând să ne apropiem, distanța pare a se mări. După ce părăsim ultimele case din localitate, drumul se întoarce spre dreapta, drum pavat cu piatră cubică pe străduțe, iar de aici avem parte de drumul nou, frumos făcut, cu rigole de o parte și alta, floricele sălbatice, pe margine și... cetatea se desprinde parcă din povești, stând semeață în vârful dealului, părând a fi de necucerit.

Două mari parcări stau la dispoziție celor care vin cu mașina până acolo, una mai jos, alta chiar sus în fața intrării. În stânga sunt câteva tarabe cu produse tradiționale, magneți, souveniruri, casa de bilete, cu broșuri, ghiduri utile, celor dornici de cunoaștere.

Intrarea costă 10 ron pentru adulți, 5 pentru copii, iar la grupuri, sunt ceva reduceri, 8 pentru adulți, 4 pentru copii. Acum în această perioadă, până la 31 octombrie orarul de vizitare este 9-19, pe timp de vară, 9-20.

Noi am ajuns în jur de 9.15, deja era deschis și erau și vizitatori mai harnici decât noi. Am luat biletele și am intrat pe poarta istoriei.

Pe vremea dacilor, pe o stâncă de bazalt se înălța o cetate, Ramidava sau Rumidava , pe vremea romanilor, mai târziu primește numele de Rupes, ceea ce cu timpul duce la numele Cohalm, în limba maghiară, Kőhalom și care înseamnă munte -morman de pietre. Se spune că în sec. XVI, sașii au găsit aici o cetate în ruine, iar pe rămășițele ei în mai multe etape au construit cetatea țărănească de azi. Cetatea se află la 121 metri înălțime față de restul orașului. Pentru prima dată într-un document este pomenită din anul 1324. Cetatea s-a reabilitat de curând cu fonduri europene, multe, dar foarte bine. :)

Particularitățile Cetății Rupea sunt date de forma de melc a fortificațiilor și de Turnul Pentagonal . Veacuri de-a lungul, cetatea a fost refugiu și adăpost pentru locuitorii satelor din împrejurimi, iar în 1719, devine loc de izolare împotriva epidemiei de ciumă. Străvechea cetate prezintă trei incinte dispuse concentric, cetatea de jos, de mijloc și cea de sus. Trecerile se fac prin porți, iar ziduri groase, înconjoară spațiile, incintele cetăților. Turnul Porții este chiar la intrarea în cetate. Este prevăzută cu guri de scurgere și creneluri.

Se poate urca în turn, scările masive din lemn, sunt frumos refăcute iar prin gemulețele mici sau altele mai mari, se vede frumos orașul sau... un alt turn. În stânga cum intri este Magazia Militară , acum pare a fi o sală de mese, cu o expoziție temporară de picturi ale copiilor probabil din localitate, picturi foarte frumoase. Lângă magazie, la vest, Turnul Slăninii , prevăzut pe laturi cu crenele de tragere, pe lângă rolul de apărare a avut și rol de a păstra alimentele localnicilor, de aici și denumirea. În dreapta pornind de la poarta de intrare este Turnul Slujitorilor , construit prin sec. XVII, cu trei nivele, prevăzut și acesta cu crenele pe laturile exterioare.

Foarte aproape de poartă, este Fântâna , terminată în jurul anului 1613 și se spune că are o adâncime de 41 metri. În jurul ei băncuțe te invită la un popas, de unde poți admira cetatea și curtea frumos amenajată, cu flori, trandafiri, copăcei mici, plantați cred, de curând.

Pornim apoi spre cetatea de mijloc, trecând prin poartă, cea de-a doua, aici au mai fost și alte construcții, dar s-au ruinat de-a lungul timpului, ca și Turnul Ungrei , din care mai sunt doar fragmente. Mai departe este Turnul Cercetașilor , cel mai puternic turn, principalul fort al cetății. Înaintăm și tot pe latura de vest găsim Capela , un turn tot cu rol de apărare, doar inscripțiile religioase ce au fost găsite au condus la ideea unei capele în acel loc. Mergem mai departe și întâlnim niște băncuțe numai bune pentru o clipă de odihnă, iar zidul cu creneluri, nu prea înalt, invită la o vedere superbă asupra câmpiei din spatele cetății. Aici o tăbliță explicativă ne arată că suntem pe locul Rondelei , o instalație militară ce a deservit cetatea, ulterior fiind dezafectată, conturul ei este mai bine văzută din exterior. După câteva clipe de odihnă, alegem să o luăm pe lângă stâncile impunătoare, tot spre cetatea de mijloc, latura de nord, aici este Turnul Căpos , conservat aproape de nivelul fundațiilor.

După ce ocolim stânca, la stânga este Turnul Pentagonal , construit în sec. XV, cel mai important și bine conservat dintre turnuri. A fost ridicat în locul altui turn mai vechi, cu rol de apărare pentru latura de nord a cetății de mijloc, apoi a fost folosit ca spațiu de locuit și de depozitare, are și el trei niveluri. Ce mi-a plăcut foarte mult la acest turn, interiorul este mare, mai înalt ca celelalte, iar geamurile sunt oarecum grupate, două mai mici, care încadrează unul mai mare, cu formă trazoidală. Pe aceste mici geamuri am surprins unele din cele mai frumoase imagini dinspre orașul Rupea, cu turlele bisericii evanghelice sau cea ortodoxă. În multe locuri pe ziduri în afară, se vede coșul.

Mai departe urmează Turnul Scribilor , care adăpostea vehea poartă a cetății de mijloc. Am urcat și aici în turn, aici este conservat singurul ancadrament gotic din lemn din sec. XV-XVI, din toată cetatea. Și aici vedem hornuri de la sobe, podele de lemn bine îngrijite, lemn rămas în perete de la diverse suporturi. Denumirea turnului vine probabil de la faptul că se crede că aici se depozita și arhiva.

Plimbarea noastră continuă, iar în stânga parcă tot orașul se desfășoară frumos la poalele cetății, încadrat de dealuri și câmpiile verzi din împrejurimi. Ajungem din nou la Rondelă, dar acum mergem mai departe spre poarta cu acces spre cetatea de sus, pe sub Turnul Pulberăriei , construit undeva la sfârșit de sec. XIII. În colțul de sud-est al incintei cetății de sus, este sau mai bine a fost Camera Scaunului , undeva de prin sec. XV, aici se țineau întruniri ale scaunului (regiunii) Rupea, ale administrației, acum existând doar latura de est și sud. De aici iar ne uităm peste ziduri, vedem cât de frumos se vede toată așezarea, cât de multe cadre foto se pot face aici, din toate unghiurile.

O luăm în sus spre căsuțele ce au servit locuințe oamenilor, sigur doar câteva mai există, ele sunt notate b, c, d. Spațiile de jos erau folosite ca ateliere sau depozit, iar la etaj se locuia. Foarte interesant, căsuțele în interior, sunt construite direct pe stâncă, așa că parte din interior, e... stâncă. Nișele din interior au fost folosite ca... dulapuri, hornuri, sau pentru plasarea unor corpuri de iluminat. Se spune, de fapt scrie pe plăcuțele explicative, că au existat cca 100 de căsuțe de locuit aici în această incintă a cetății de sus, dar de departe cea mai frumoasă, este Căsuța din Vârf , sau Camera Nouă și este punctul cel mai de sus al cetății, construit sau mai bine zis consemnat documentar de prin 1664, probabil pe locul unui donjon, după cum apare pe niște hărți din 1735. Aici în interior, o masă de lemn, cu câteva scaune, întregesc imaginea căsuței de pe vremuri. Pe pereți am văzut bucăți, cred, din tencuiala autentică. Aici sus, în locul cel mai înalt, putem admira în voie de jur-împrejur toată zona. Cât este de frumos... Încă o dată spun, avem o țară frumoasă, locuri minunate... :))

Sunt și aici câteva băncuțe pentru cei osteniți, sau pentru a încerca să-ți imaginezi o poveste... o poveste din trecut. Sau poți merge mai departe, coborând pe partea cealaltă a incintei, prin spatele căsuței din vârf, aici sunt câteva trepte cioplite în piatră, în stâncă, mai facem un set de poze cu orașul... Pornim la vale, către ieșire... Dar nu pot pleca până nu miros trandafirii... albi, galbeni, roșii, roz... în dreapta petale albe cad pe iarbă... adie vântul...

Părăsim cetatea, nu fără a lua ceva magneți drept amintire... și atunci văd un drum. Nici nu spun nimic, o iau pe acolo, pe lângă căsuța cu toalete, ocolesc zidurile cetății, aici fiind chiar Turnul Slăninii. Vreau să văd cum e la exterior. În stânga un părculeț, multă verdeață, trepte, o alee superbă, cu stâlpi de iluminat ce încadrează frumos aleea, alee ce duce la porțile ferecate ale cetății, pe aici era legătura cu orașul pe vremuri. Locație de vis, numai bună de poze. Liniște, natură, frumusețe. Mă întorc la soțul meu, care mă aștepta cuminte la intrare, admirăm încă o dată spațiile cu flori, bogăția de culori, de lângă tarabele cu amintiri...

Parcarea e aproape plină, deja e ora prânzului, am stat oare așa de mult? Păi da, nu oare am urcat fiecare scăricică, din fiecare turn? Nu am făcut poze pe fiecare geam cât de mic? Da, nouă ne-a plăcut foarte mult, am prins și o vreme superbă, ne-a plăcut orașul în sine, curat, îngrijit. Ne-am întors pe aceeași stradă, strada Cetății, dar apoi am luat-o prin spate, pe o stradă paralelă cu cea pe care ne-am dus, astfel că am ieșit în mica piațetă din oraș, chiar lângă Judecătoria Rupea, și aproape de Biserica Evanghelică. Ne-am mai plimbat pe străzi, am admirat casele, am văzut cetatea din toate părțile... dominând totul.

Dacă recomand zona, locul, cetatea? O, da! Cu siguranță! Dacă nu ați văzut-o deja! :)

---

VIZUALIZĂRI: 3628 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI