GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Cheile Oltețului - farmec, mister, frumusețe
Oare visez? Pare a fi multă lumină! Nu, nu visez, sunt încă în pat, și după câteva minute realizez că ziua și-a făcut simțită prezența, ceasul arată 30 de minute peste ora opt, sejurul nostru continuă la pensiunea Căsuța din Luncă. Mă uit la soțioara mea, care dormea ca un prunc, nu vreau să o deranjez și ies din cameră ca un balerin care știe că trebuie să dea totul pentru o reprezentație de gală. Priveliștea din pridvorul pensiunii este minunată, combinația de verde, flori și lumină mă liniștește, dar liniștea mea este tulburată de unul din cei doi câini ai pensiunii, care nu are astâmpăr și aleargă nestingherit câteva mâțe. Mă rup de această scenă idilică și mă îndrept alene către bucătărie, pentru a pregăti cafeaua, lucru pe care îl fac de ani și ani de zile, măcar atât să fac și eu pentru jumătatea mea! Sorbind încet din cafeaua aromată, cu privirea pierdută în zare, fără nicio țintă, Ninoașca mă întreabă:
- Răducane, ce program avem astăzi?
Ca un elev silitor, cu temele făcute, dau răspunsul aproape instantaneu:
- Mergem la Mănăstirea Polovragi, apoi ne relaxăm pe Cheile Oltețului, iar la final căutăm un restaurant pentru masa de prânz. Ce zici?
- Da, e foarte bine așa, dacă ai terminat cafeaua hai să ne pregătim de plecare!
Ne luăm rămas bun de la gazde, urcăm pe bidiviul nostru și purcedem către reîntâlnirea cu Dumnezeu, cu bucurie în suflet, așa cum facem de fiecare dată când ajungem la minunatele mănăstiri ale Olteniei de Sub Munte. Traversăm Polovragiul cu viteză redusă, și salutăm câțiva elevi din clasele primare, care ne făceau voioși cu mâna... Off, ce n-aș da să mai fiu din nou copil!
Sfântul lăcaș ne primește în liniște, acea liniște pe care numai în asemenea locuri o întâlnești, iar noi intrăm încet, cu smerenie, pregătiți să primim binecuvântarea Lui. Nu realizăm că timpul trece prea repede, discutăm preț de câteva minute cu o măicuță, cumpărăm câteva lumânări și mergem la locurile special amenajate pentru aprinderea lor, rugându-ne pentru sănătatea celor în viață și pentru liniștea celor adormiți... însă de data asta fără 6/49, că mereu m-am rugat și n-a ieșit nimic! :)
Plecăm de la mănăstire, încărcați cu energie și pace sufletească, îndreptându-ne cu nerăbdare către una din frumusețile naturii, special creată de Dumnezeu pentru oameni: Cheile Oltețului. Mergem încet pe porțiunea de drum asfaltat, apoi intrăm, mai încet, pe drumul forestier, imaginându-ne că în fața noastră sunt ființe din vremuri demult apuse, cărora ar fi mare păcat să le tulburi liniștea... Lăsăm mașina în a doua parcare, și o luăm la pas, să ne bucurăm de acest loc ce pare desprins din mituri și legende. Parcurgem circa 100 de metri și... se rupe filmul, pe lângă noi trece cu viteză o mașină condusă de un „bizon”, iar colbul se ridică parcă până la cer, dându-ne impresia că suntem la marginea unui deșert, așteptând să pornească tăvălugul unei furtuni de nisip! Le spun bizoni celor care nu știu să respecte oamenii și natura, deși cred că fac o mare nedreptate adevăraților bizoni, animale nobile, care cutreierau odinioară preeriile nord-americane, și venerate de triburile de amerindieni. Prăfuiți, și închinând adevărate ode arborelui genealogic al bizonului în cauză, ne-am continuat plimbarea, dornici să admirăm peisajul uluitor care ni se așternea în față. În acest review n-am să menționez ce lungime au Cheile Oltețului, ce lățime au, care este suprafața ariei protejate, sau alte date, pot fi găsite pe saiturile de specialitate, oricum au făcut-o foarte bine alți useri AFA în review-urile lor, pentru mine a contat doar faptul că am fost acolo, că m-am bucurat de aceste peisaje de poveste. Însoțiți de zgomotul Oltețului, râul condamnat de-a pururea de zei să-și croiască drum printre stânci, am ajuns în dreptul intrării în Peștera Polovragi, pe care am vizitat-o cu câțiva ani în urmă. Liniștea și peisajele ne transpun în trecut, visăm cu ochii deschiși, vedem alaiul de preoți daci mișcându-se agale pe drumul către peșteră, pentru a aduce ofrande lui Zamolxis, zeul suprem al nobililor noștri strămoși, zeul tarâmului de dincolo.
Marele istoric grec Herodot menționa în urmă cu două milenii și jumătate, în opera sa „Istorii” , ca dacii se credeau nemuritori datorită zeului lor, Zamolxis:
„Îi învăța că nici el, nici oaspeții lui, și nici urmașii acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururi, vor avea parte de toate bunătățile” .
Ne-am continuat plimbarea, însoțiți de paznicul de nădejde al peșterii, o cățelușă simpatică, chiar ne-a părut rău că nu am avut nimic de mâncare să-i dăm. Mergând pe acest drum cioplit în munte, ne-am lăsat copleșiți de frumusețea peisajelor, stâncile Parângului, de o parte și cele ale Munților Căpățânii de cealaltă parte părând niște uriași împietriți, dar gata oricând pentru a reveni la viață și a se reîntâlni.
Vrăjiți de magia locurilor, nu ne-am dat seama că se făcuse ora prânzului, ne-am întors la mașină, ne-am curățat încălțările și hainele, plecând apoi către restaurantul unei pensiuni din Baia de Fier, pentru a lua masa.
Vă invit să veniți să vedeți acest colț de Românie frumoasă, această bijuterie a naturii numită Cheile Oltețului, cel mai îngust canion din Europa, cu peisaje de o frumusețe rară, parcă nelumești.
Vacanțe frumoase vă doresc!
Trimis de Safta Radu in 18.04.24 15:22:25
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Safta Radu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.20490000 N, 23.77857600 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Safta Radu: Ce locuri minunate! Și ce poveste frumoasă ne-ai spus - m-am lăsat atât de vrăjită, încât i-am iertat până și pe” bizoni” ... Sper că și tu!
@Safta Radu:
Superb şi surprinzător totodată!
Nu am fost acolo niciodată, însă articolul tău m-a convins şi-mi doresc să ajung cât mai curând în acele locuri.
”Mă uit la soțioara mea, care dormea ca un prunc, nu vreau să o deranjez și ies din cameră ca un balerin care știe că trebuie să dea totul pentru o reprezentație de gală.
Mi te-am şi imaginat pe "poante" , deşi o imagine mai potrivită pentru ieşirea din cameră ar fi poate mersul Panterei Roz
”Mă rup de această scenă idilică și mă îndrept alene către bucătărie, pentru a pregăti cafeaua, lucru pe care îl fac de ani și ani de zile, măcar atât să fac și eu pentru jumătatea mea!
Frumos! Cred că ţi-am mai zis că apreciez mult această dovadă de iubire pe care i-o arăţi Ninei în fiecare zi, dar şi ea merită cu prisosinţă, nu-i aşa?
”... mergem la locurile special amenajate pentru aprinderea lor, rugându-ne pentru sănătatea celor în viață și pentru liniștea celor adormiți... însă de data asta fără 6/49, că mereu m-am rugat și n-a ieșit nimic!
Degeaba te-ai rugat pentru asta, că oricum nu ajută Dacă ai fi cumpărat bilet, măcar aveai o şansă
”Lăsăm mașina în a doua parcare, și o luăm la pas, să ne bucurăm de acest loc ce pare desprins din mituri și legende. Parcurgem circa 100 de metri și... se rupe filmul, pe lângă noi trece cu viteză o mașină condusă de un bizon, iar colbul se ridică parcă până la cer, dându-ne impresia că suntem la marginea unui deșert, așteptând să pornească tăvălugul unei furtuni de nisip!
Oare unde se grăbea individul? Mergând cu viteză nici nu cred să mai ai timp să admiri peisajul şi să apreciezi frumuseţea locurilor. Şi te alegi doar cu aprovizionarea frigiderului înainte de sărbători.
Poate că interzicerea accesului cu maşina în chei de la un anumit punct încolo ar fi o soluţie mai eficientă decât "autoeducarea" unde nu am speranţe . Şi asta o spun eu care, din comoditate, aş merge cu maşina cât mai aproape, dar tot nu mi-ar plăcea să mă sufoc de praful ridicat de alţii.
@Carmen Ion: Multe locuri minunate are țărișoara noastră! Trebuie doar să le descoperim, și să le aducem în atenția iubitorilor de natură. Cât privește povestea mea, aici e de discutat, nu prea am eu talent de povestitor, sunteți prea drăguță cu mine.
Iar „bizonii” ... degeaba îi iertăm noi, că ei tot „bizoni” rămân!
Mulțumesc mult pentru ecou și pentru aprecieri.
@Safta Radu:
”Vrăjiți de magia locurilor, nu ne-am dat seama că se făcuse ora prânzului, ne-am întors la mașină, ne-am curățat încălțările și hainele, plecând apoi către restaurantul unei pensiuni din Baia de Fier, pentru a lua masa.
După o cazare într-un peisaj de vis şi o plimbare prin locuri atât de pitoreşti, urmarea firească ar fi o mâncătorie la fel de inspirat aleasă, măcar pentru a vedea cum au mai evoluat preţurile în zonă, dacă nu pentru a râvni la bunătăţile cu care v-aţi răsfăţat voi. Ce zici?
”Vă invit să veniți să vedeți acest colț de Românie frumoasă, această bijuterie a naturii numită Cheile Oltețului, cel mai îngust canion din Europa, cu peisaje de o frumusețe rară, parcă nelumești.
Eu m-am declarat deja convinsă de frumuseţea acestor chei şi gata să onorez invitaţia de a vizita zona.
=
Altceva voiam să îţi mai scriu în primul ecou, dar m-am luat cu vorba.
Citirea articolului tău m-a surprins şi chiar m-a derutat puţin. Am simţit nevoia să mai verific o dată dacă am intrat pe review-ul tău sau am dat click altundeva. Îmi plăcea ce citeam, dar nu prea recunoşteam stilul cu care mă obişnuise autorul. Mai mult, fără să vreau, gândul mi-a zburat la poveştile unei prietene comune, cu o imaginaţie la fel de bogată când vine vorba de mistere, legende, personaje din trecut şi altele asemenea.
Felicitări pentru minisejur şi pentru articole! Am descoperit o altă latură, nebănuită, a lui Radu
@Safta Radu:
”Mă uit la soțioara mea, care dormea ca un prunc, nu vreau să o deranjez și ies din cameră ca un balerin care știe că trebuie să dea totul pentru o reprezentație de gală. Priveliștea din pridvorul pensiunii este minunată, combinația de verde, flori și lumină mă liniștește
Mi te și imaginez cu poante, tutu roz și bentiță cu trandafiri pe cap. 🤣
Într-adevăr, din pozele tale răzbate liniștea, puritatea și explozia la viață a naturii.
” Mergem încet pe porțiunea de drum asfaltat, apoi intrăm, mai încet, pe drumul forestier, imaginându-ne că în fața noastră sunt ființe din vremuri demult apuse, cărora ar fi mare păcat să le tulburi liniștea... Lăsăm mașina în a doua parcare, și o luăm la pas, să ne bucurăm de acest loc ce pare desprins din mituri și legende.
Ca și în Cheile Sohodolului, și aici parcă este un tărâm magic. De pretutindeni parca aștepți să apară ființe din basme, legende, povesti. Și poate chiar este un tărâm magic, vegheat de Lupul Alb și de Zamolxis.
Păcat că-l pângăresc unii "bizoni"!
Mi-am amintit cu drag vizita in Cheile Sohodolului
@nicole33: Surprinzător a fost și pentru mine, crede-mă! M-am gândit că puteam să dau o notă umoristică review-ului, dar cred că s-ar fi potrivit ca nuca-n perete.
Mama lor de bilete la 6/49! Dacă le-aș fi păstrat pe toate cele jucate, o săptămână aș fi făcut focul cu ele la sobă când vine frigul!
Individul se grăbea pentru că așa îi plăcea lui, omul avea mașină de forță, cu mulți cai, unde găsea un loc mai bun să o testeze? Am uitat să scriu de muzica dată la maxim, de ziceai că sar geamurile! Poate că e mai bine ca drumul să rămână forestier, imaginează-ți cum ar fi un drum asfaltat prin acele locuri superbe, te ia unul pe capotă de numa-numa, direct în Olteț aterizezi!
Legat de soțioara mea, ti-am spus principiul după care mă ghidez în căsnicia noastră, îl urmez cu sfințenie!
Mulțumesc mult pentru aprecieri și pentru ecou.
@nicole33: În 2016 am scris despre pensiunea în restaurantul căreia am luat masa zilele trecute, atunci am menționat câte ceva și despre restaurant, nu cred că mai are rost să scriu un alt review, meniul era destul de restrâns, turiști nu prea erau, n-a început sezonul, parcă nici gazdele nu aveau chef...
Despre acest loc de vis numit Cheile Oltețului nu puteam să scriu altfel, dar nu uita un alt aspect important: am mintea odihnită!
Ai dreptate, prietena noastră are imaginație bogată, cum s-ar zice „știe cu ele” .
Din nou, cu mulțumiri pentru aprecieri și pentru ecou.
@Safta Radu:
”Surprinzător a fost și pentru mine, crede-mă!
Deci recunoşti că ai avut o abordare diferită! Nu a fost doar o părere a mea. Şi ţi-a reuşit foarte bine. Super!
”M-am gândit că puteam să dau o notă umoristică review-ului, dar cred că s-ar fi potrivit ca nuca-n perete.
Poţi încerca la următorul articol şi vedem ce iese Ăsta a ieşit foarte bine aşa.
Nu ai idee de câte ori nu mi-am propus să încerc să scriu în alt fel, cu gând să nu plictisesc cititorii, dar în zadar... Simţeam că nu mă reprezintă, scriam şi ştergeam, nici măcar mie nu-mi plăcea
”Mama lor de bilete la 6/49! Dacă le-aș fi păstrat pe toate cele jucate, o săptămână aș fi făcut focul cu ele la sobă când vine frigul!
Ups! Nu am crezut că ai fost totuşi atât de perseverent. Poţi să te iei de mână cu soţul meu, care, împreună cu un prieten, au conceput un program, un algoritm pentru asta, dar fără succes.
Târziu am reuşit să-l conving să renunţe explicându-i că aruncă banii aiurea şi că norocul lui sunt EU!
Şi în cazul tău, îndrăznesc să-ţi spun că deja ai câştigat premiul cel mare, nu acum, ci prin 94-96 , şi trebuie doar să-l păstrezi.
”Individul se grăbea pentru că așa îi plăcea lui, omul avea mașină de forță, cu mulți cai, unde găsea un loc mai bun să o testeze? Am uitat să scriu de muzica dată la maxim, de ziceai că sar geamurile!
Revoltător, dar, din păcate, foarte previzibil. Mi-e şi frică să întreb ce muzică asculta, intuind răspunsul
”Legat de soțioara mea, ti-am spus principiul după care mă ghidez în căsnicia noastră, îl urmez cu sfințenie!
Ştiu, nu am uitat şi ai tot respectul meu. Ţine-o tot aşa!
@Zoazore:
”Ca și în Cheile Sohodolului, și aici parcă este un tărâm magic. De pretutindeni parca aștepți să apară ființe din basme, legende, povesti. Și poate chiar este un tărâm magic, vegheat de Lupul Alb și de Zamolxis.
Ţi-am recitit articolul pe care l-ai scris în urmă cu 6-7 ani, am revăzut şi pozele ataşate.
Hmmm... nu ştiu ce să zic. Amândoi aţi povestit despre două zone absolut încântătoare şi relativ apropiate. Nici nu ştiu ce mi-a plăcut mai mult: verdele crud al primăverii sau ruginiul toamnei, fiecare având farmecul lui, altfel cheile părându-mi destul de asemănătoare pe anumite porţiuni.
Îmi doresc să vă calc pe urme amândurora, chiar dacă eu voi admira strict ceea ce voi vedea, iar pentru mine va fi suficient de memorabil şi atât. Timp să fie...
@Safta Radu: Ai descris foarte bine această microzonă bine definită din Oltenia de sub Munte, așa cum ați perceput-o voi din punct de vedere sufletește - o vizită relaxantă, eliberatoare de energii pozitive și admirație față de creația Naturii.
Întreaga zonă de sub munți - din județele Vâlcea și Gorj - era mult iubită de Regina Maria care venea destul de des în vizită pe aceste meleaguri. Iată o relatare din presa anului 1915, știre care descrie vizita Reginei Maria la o serie de schituri gorjene:
M. S. Regina Maria însoțită de d-nele Victor Antonescu, Ioan Duca, Procopia și Chrisoveloni și adjutantul regal d. colonel Balif, au sosit Duminică 26 Iulie curent în județul Gorj pentru a vizita schiturile Polovragi, Crasna și Lainici.
Majestatea Sa a fost întâmpinată de către d. Numa Frumușanu, prefectul județului însoțit de d. căpitan Ciulley comandantul companiei de jandarmi, la marginea județului dinspre Vîlcea, de unde în urmă a însoțit pe Majestatea Sa și Suita în escursiunea, ce au făcut în județ.
În trecerea prin Polovragi Majestatea Sa a împărțit ajutoare bănești unei femei cu trei gemeni și alteia bolnavă, care tocmai fusese adusă la bserică pentru maslu.
De la Polovragi Majestatea Sa s-a oprit la Baia de Fer, unde era adunat tot satul și unde a vizitat biserica veche și cimitirul, rămînînd mult impresionată de originalele cruci de morminte ale căror forme și picturi, cu cari sunt împodobite, constituesc tradiționala factură moștenită din zugrav în zugrav de mai bine de 200 ani.
La schitul Crasna apoi primirea înaltei vizite s-a făcut în sunetul clopotelor Schitului, unde părintele Lianu a oficiat slujba religioasă, după care a ținut o caldă cuvîntare, care a făcut o bună impresie.
Dejunul a fost oferit de Casa Majestăței Sale la schitul Lainici, într-un pavilion foarte cu gust amenajat de d. Damian Ștefănescu de la Serviciul tehnic local. (Românul, august 1915)
Cam tarziu, dar ma bag si eu in vorba! Mai bine mai tarziu decat niciodata!
Cheile Oltetului si zona Polovragi - Baia de Fier sunt printre cele mai vizitate de mine in ultimii ani. Fie ca ne-am intors din Maramures, fie ca ne-am intors din Cheile Nerei, fie ca ne-am intors din Apuseni, am poposit mereu la Polovragi. Si desi, mai totdeauna, timpul ne presa, fiind la intoarcerea spre casa, nu am ezitat sa vizitam manastirea, pestera, iar daca timpul ne-a permis am fost si in chei. Pentru mine, ca si pentru multi iubitori de natura parcurgerea cheilor Oltetului, inseamna parcurgerea acestora la firul apei si nu pe sus, pe drumul forestier. De la pestera, se urca mai putin de un kilometru si se poate cobori la albia raului, iar de acolo se coboara prin apa, sau pe langa ea. Pana sa ajungi la locul de belvedere de vizavi de pestera este un loc unde te strecori cu greutate sa nu zgarie stancile. La sfarsitul lui august 2012 am intrat pe firul apei, care aproape nu era de loc si am reusit sa gasesc un loc unde distanta intre peretii de stanca era mai mica de 2 metri. Am intins mainile si am atins peretii. E adevarat ca masor mai mult de doi metri, dar asta cu mainile intinse in sus. Cu ele intinse lateral aveam 1,70 metri.
Daca ajungeti la pestera Polovragi, mai urcati pe drumul forestier si coborati prin albia raului. Aceasi recomandare o fac si celor care ajung la Pestera Muierilor. Mai mergeti dupa pestera cativa kilometri si veti da de Cheile Galbenului. Si daca nu va va place ce veti vedea sa nu dati niciun ban!
Sau daca ajungeti in Cheile Bicazului, coborati din masina si macar 4-5 kilometri din chei faceti-le per pedes. Din masina nu veti vedea niciodata, nici macar a zecea parte din ce se poate vedea mergand pe jos.
Dar v-am certat destul cat sa ma boscoroditi!
Numai bine si calatorii placute!
@tata123 🔱: Zona de sub munți a județelor Vâlcea și Gorj a fost în atenția Casei Regale a României încă din sec. XIX, când Regele Carol I a vizitat comuna Costești de Vâlcea, în anul 1896. I-au plăcut atât de mult locurile încât și-a prelungit șederea cu 2-3 zile față de cât era prevăzut să stea acolo. Se spune că Schitul 44 de Izvoare a primit acest nume chiar de la Majestatea Sa, după ce a numărat izvoarele care curgeau în zona respectivă.
Mulțumesc mult pentru informații, pentru aprecieri și pentru ecou.
@liviu49: Nu m-ați certat, și nu vă boscorodesc, nu am motive să fac așa ceva, ați făcut unele recomandări utile cititorilor AFA.
În ceea ce mă privește, cunosc destul de bine zona Baia de Fier - Polovragi, din 2009 tot vizitez aceste locuri, am stat la mai multe pensiuni, despre care am și scris, am vizitat cele două peșteri, și m-am relaxat de multe ori pe Cheile Oltețului. Să cobor însă în apa Oltețului, sau pe lângă ea, și să parcurg cheile pe acolo, pe jos, niciodată. În primul rând că e periculos doar să încerci să cobori, și din dreptul peșterii e dificilă coborârea, chiar dacă e un loc cât de cât amenajat. Prefer să mă plimb pe drumul forestier, cu riscul de a fi prăfuit de mașinile care circulă pe-acolo.
Mulțumesc pentru ecou și pentru vot.
@Safta Radu: Și mie îmi place foarte mult această zonă, au fost ani la rând când ajungeam și de două-trei ori în Oltenia de sub Munte. La nici un an de la sosire în Principatele Unite domnitorul Carol I pornește prin Muntenia și Moldova pentru a-și vizita țara pe tronul căreia urcase.
Astfel, prima vizită în Vâlcea are loc între 25-27 aprilie 1867, moment în care ajunge la Râmnicu Vâlcea, Băile Olănești, mănăstirile Cozia, Bistrița și Hurezi, Cheile Bistriței etc. (articol al istoricului Florin Epure, reputat cercetător al istoriei vâlcene și nu numai: semnalulora.wordpress.com ... rol-i-la-valcea). Cu această ocazie a ajuns și la Schitul de sub Piatră, bisericuță numită ulterior „44 izvoare” (vezi impresii).
Dar istoria cu ale sale evenimente și linie de timp pică pe locul doi în fața frumuseții naturii. Numai bine!
@liviu49: Mă bag și eu în vorbă, sper să nu vă supărați.
Cheile Galbenului se întind pe o lungime de circa 1,2 km - de unde se termină ultimele case ale așezării (în dreptul ieșirii din Peștera Muierilor) până în dreptul cuptoarelor de var (vezi aici lungimea cheilor: google.com/maps/dir/45.19 ... 1!3e0?entry=ttu). Versantul vestic este cel mai spectaculos și mai înalt fiind străbătut de Peștera Muierilor. Într-adevăr în amonte de chei râul Galbenu oferă un peisaj foarte frumos de-a lungul a ceea ce se numește Valea Galbenului: multe cascade, praguri, săritoare.
În ceea ce privește Cheile Oltețului, aici am coborât în albia râului undeva la vreo 700 m distanță de Peștera Polovragi, lângă un pod, unde era amenajată o scară (google.com/maps/@45.20492 ... i6656?entry=ttu). Acolo era o mică cascadă și un ochi de apă de până la 1 m adâncime unde mai multe persoane se hârjoneau în apă. Am intrat și eu puțin: rece ca gheața! Albia se vedea spectaculoasă în aval, cu multe stânci.
Natura e frumoasă!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2017 Cheile Oltețului, spectaculoase, abrupte și cele mai înguste din Europa... wow! — scris în 18.11.17 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Apr.2017 La plimbare prin Cheile Oltețului și la Peștera Polovragi — scris în 06.05.17 de ANILU din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2011 Cheile Oltetului — scris în 02.12.15 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Nov.2010 Cheile Oltetului – cel mai ingust canion din Romania si din Europa — scris în 05.12.10 de magdalena din BUCUREșTI - RECOMANDĂ