La plimbare prin Provence I — Bonnieux, Lacoste

TIPĂREȘTE

Cum vizitam des regiunea Provence, am plecat la plimbare pentru a descoperi câteva sate frumoase din regiunea Provence, Bonnieux si Lacoste cu vestigiile castelului marchizului De Sade si superbul orasel Gordes. Acum în prima parte a acestui serial, sper eu, va voi povesti despre Bonnieux si Lacoste, despre Gordes data viitoare ca iese articolul prea lung…

Bonnieux

Numele galo-roman este Bitrona si forma provensala Bonieus, varatiuni diverse de-a lungul timpului si azi este cunoscuta ca Bonnieux.

Prima data acest satuc l-am vazut în aprilie 2023 si mi-a placut mult asezarea în etaje pe versantii dealului, ne-am oprit într-o curba a drumului pentru a face fotografii cu vederea generala a satului care pare sa se reverse pe terasele dealului cu o vedere magnifica asupra vaii ce se întinde la picioarele ei. Revederea cu Bonnieux în ianuarie 2025 a fost la fel de interesanta, am oprit în acelasi loc pentru fotografia cu vederea generala, le postez pe amândoua pentru comparatie.

Casele cu tigle din teracota, cu unele case vechi din secolele XVI, XVII sau XVIII, cedrii înalti cu coroana uriasa alcatuiesc o imagine deosebita ce sporeste farmecul locului. Bonnieux era un village prosper si pe vremea când papii locuiau la Avignon si mai multi episcopi au ales acest sat ca loc de resedinta.

Stada principala pe o portiune este foarte îngusta si permite trecerea unei singure masini si trebuie sa stai la semafor. Ici colo buticuri ale artistilor din Paris ce vin aici în perioada aprilie-octombrie sa-si expuna si sa vânda lucrarile lor, diversi artizani, restaurante, terase.

In aprilie am urcat cele 86 de trepte din piatra spre biserica veche Saint Saveur, Vieille Eglise, sau îi se mai zice si biserica de la înaltime deoarece este amplasata la o altitudine de 429 m. Zidurile vechi romane sunt în partea de est apoi când Bonnieux era enclava pontificala (papii erau la Avignon) biserica s-a marit si noua constructie este în stil gotic provensal. Intrarea în biserica este simpla si situata în partea de sud pentru a proteja credinciosii de mistral (vântul taios si puternic ce vine din nord si care se amplifica când trece prin vaile fluviului Ron si a râului Durance, wikipedia).

Printre crengile cedrilor de pe platou se vede panorama muntilor Vaucluse si Ventoux si din punctul de belvedere cu ajutorul SCAD identificam localitatile pe care le vedem de la departare, Gordes, Roussillon si în partea stânga Lacoste. Relieful e stâncos, mergem cu grija si ne plimbam prin micul parc de lânga biserica, aici în parc este si o mica capela cu statuia Fecioarei Maria ce dateaza din 1865.

În Bonnieux se pot vizita pe lânga buticurile artistilor si :

·    vestigiile turnurilor si meterezelor din sec XIII,

·    biserica veche sec XII-XIV,

·    biserica noua din 1870,

·    hotel de Rouville adica primaria,

·    muzeul de panificatie.

Am urmat/coborât drumul spre biserica noua cu directia spre satul Lacoste.

Lacoste

Ne desprindem din drumul principal si o cotim la stânga spre Lacoste ce se zareste cocotat si el pe înaltimi, urcam pe dtumul principal si în fata ne apare braseria restaurant Le Sade cu profilul cunoscut al marchizului. Pe dreapta e o mica parcare, a restaurantului, a bisericii nu mai conteaza, am parcat si gata ca de acolo se merge doar pe jos pe stradutele înguste si pietruite.

Lacoste îsi datoreaza faima datorita castelului, o parte în ruina, o parte refacuta, a marchizului de Sade, el fiind cel mai cunoscut proprietar al castelului.

Castelul a fost construit prin sec XIII, prin 1348 a bântuit ciuma (pesta) care a decimat populatia satelor, prin sec XV-XVI s-au adaugat noi constructii si s-a marit suprafata castelului. Apoi a bântuit un razboi religios în Provence între 1560-1580 si s-au oprit lucrarile la castel.

Vin vremuri mai bune si Claude de Simiane construieste turnul patrat în 1613.

Cel mai celebru proprietar al castelului este marchizul de Sade ce l-a primit cadou de mariaj, si între anii 1763 si 1778 marchizul a locuit periodic la Lacoste. Donatien Alphonse-François, Marchiz de Sade a fost un aristocrat francez care a devenit celebru prin activitatea sa sexuală libertină, perversă și excepțional de violentă precum și prin scrierile sale apologetice despre acest subiect. (Wikipedia)

Vine tavalugul revolutiei franceze în 1789 si din 1792 începe jaful castelului ce ajunge o ruina, apoi a fost vândut, demolat si materialele, blocurile de piatra din ziduri, au fost refolosite la constructia altor case de pe drumul ce urca la castel.

În secolul XX castelul a fost restaurant de mai multi proprietari, dintre ei s-a remarcat profesorul Andre Bouer ce si-a consacrat viata restaurarii castelului.

În 2001 creatorul de moda Pierre Cardin a cumparat castelul si a început munca de consolidare si restaurare a ce se mai putea repara din vechiul castel. Creatorul de moda a murit în 2020 si nu am mai gasit nici o informatie despre actualul proprietar, poate urmasii creatorului de moda l-au pastrat, poate l-au vândut.

În fata castelului este un platou mare neasfaltat unde se tine anual un festival de muzica si teatru. În castel se intra pe un pod cu structura din fier si lemn. Usa de intrare este închisa si încadrata de profilul marchizului. Pe platou se afla bustul marchizului asezat pe un pilon si pe care se sprijina doua brate încrucisate. Capul marchizului este înconjurat de un grilaj metalic probabil cu rol de protectie contra vandalismului ca nu pot gândi ca asa a fost viziunea artistului.

Putin mai departe este o alta opera de arta ce reprezinta un brat lung ce se termina la capete cu doua palme deschise, ar fi reprezentarea a doua brate larg deschise. Din pacate placuta de identificare a fost vandalizata si acoperita cu o alta placuta asa ca nu se stie autorul si denumirea acestei opere.

Exista si un drum de acces asfaltat, se poate veni cu masina dar nu stiu de unde începe pentru ca am preferat la întoarcere sa mergem pe aceleasi stradute pe unde am urcat.

Înainte de a pleca am admirat de la distanta aripa renovata si turnul patrat renovat, se poate locui în conditii foarte bune dupa cum arata zidurile si ferestrele noi. Curtea interioara este protejata de un zid de piatra si drumul de acces este flancat de doua ziduri din piatra înalte, drumul este si el pietruit.

Toate stradutele înguste sunt pietruite si au ziduri de protectie, se vede ca zidurile si gardurile sunt facute din piatra luata de la castel si protejeaza proprietatile private din spatele zidurilor.

Din loc în loc treci pe sub portaluri ce au fost integrate în constructiile actuale si dau un farmec de burg medieval zonei. La coborâre e mai dificil, poti aluneca pe pietre, ma mai tin de ziduri sau de mâneca lui JC.

O poarta de intrare este lânga turnul de garda ce are în partea superioara un ceas si un clopot sustinut de niste bare metalice, totodata era si un loc de veghe în alte timpuri. La ora fixa se aude un sunet de clopot, este un sunet înregistrat ca nu mai bate nimeni clopotele… nici de primejdie nici de voie buna ca vine stapânul la castel.  De-a lungul drumului sunt multe proprietati îngrijite cu usi si ferestre noi dar toate respecta forma si culorile impuse dar nimeni pe drum, e duminica, nu sunt la biserica ca am verificat-o noi, era goala,  doar câtiva turisti se plimbau pe stradutele pietruite si se opresc din loc în loc sa admire peisajul. De sus de la castel se vede toata valea catre Bonnieux si catre Gordes si catre albastrul infinit, padurea de cedrii, muntii Luberon mari si mici, catre satele Roussillon, St Saturnin les Apt, muntii Vaucluse, satele Gargas, Apt si Caseneuve. Toate acestea erau trecute pe SCAD-ul aflat pe o mica terasa ce ofera punct de belvedere si indica directia unde trebuie sa privesti.

Drumul catre cetate a fost cam asa: Place de la Poste- parcarea de lânga biserica Saint-Trophime, am trecut pe lânga Cafe de Sade apoi pe sub porticul De la Garde, strada Saint- Trophime tot urcus, tot urcus, pe stânga porticul ca sa intri pe terasa cu SCAD-ul de belvedere, nu il ratati ca este vis-à-vis de SCAD Library din pacate închis azi ca e duminica, tot înainte, tot înainte ca nu e alt drum si o cotiti la dreapta la turnul cu ceas si clopotnita. De aici urcati, urcati ca nu va rataciti, drumul e flancat de ziduri de piatra pâna la castel.

A fost o întâlnire interesanta cu un burg medieval pastrat în conditii excelente, cât despre locuitorii pe care nu-i vedem JC spune ca este un fenomen general ca nativii sa fuga la oras si proprietatile sa fie cumparate de parisienii bogati sau de straini (englezii în special).

Calatorii frumoase sa aveti, oriunde si oricând!

---

VIZUALIZĂRI: 157 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI