Manastirea Comanca - Baile Olanesti

TIPĂREȘTE

După ce am petrecut un concediu de apoape două săptămâni în Moldova noastră şi în ceea de peste Prut, am revenit acasă. Cum weekendul de început al lunii octombrie a fost călduros şi nu aveam chef să mai plecăm undeva departe de casă, ne-am hotărât să facem o ieşire la Băile Olăneşti.

Am pornit la drum şi după 20-25 de minute am ajuns în staţiune, am parcat maşina şi am pornit la pas prin Olăneşti. Mi-am adus aminte că a fost recent în staţiune şi colegul @tata123 și a scris despre Mănăstirea Comanca. Am trecut de multe ori pe lângă această mănăstire, dar nu am vizitat-o niciodată, aşa că am hotărât să-i trecem pragul. Din staţiune până la mănăstire sunt aproximativ 2 kilometri, primul kilometru printre izvoarele făcătoare de sănătate (dacă ai cartelă), până la Complexul Cotmanca, iar cel de-al doilea kilometru de la Complex, pe malul râului Olăneşti, pe un drum forestier, umbrit de copacii pădurii până lângă mănăstire. Înainte de a urca la mănăstire este un izvor cu apă rece unde ne-am potolit setea, fiind încălziţi de la drum. Apoi se urcă o pantă de vreo 200 de metri până la poarta mănăstirii. Pe poartă este o tăbliţă care ne informează că mănăstirea este Monument Istoric şi că datează din secolul XVIII.

Poarta era închisă, fiind după amiază am crezut că s-a terminat programul de vizită, am apăsat totuşi pe clanţa şi s-a deschis. Am pătruns în curtea mănăstirii sau în cimitir pentru că, curtea este plină de morminte. Chiar după poartă, în stânga şi dreapta ei se află trapezele, locul unde se poate lua masa. Pe acestea sunt puse câte o tăbliţă pe care este scris cum să ne purtăm într-un lăcaş de cult. După ce am citit tăbliţele ne-am îndreptat spre biserică. In faţa bisericii am aflat motivul pentru care poarta de la intrare se ţine închisă, călugării de la mănăstire au un câine frumos, cred ca din rasa Husky, foarte jucăuş şi bland, şi ţin poarta închisă ca să nu iasă câinele afară.

Inainte se a pătrunde în interiorul bisericii să vă povestesc puţin despre istoria sa. Acestă istorie este scrisă la intrarea în curtea mănăstirii şi zice aşa “ Aceasta sfântă şi dumnezeiască biserică a fostului schit Comanca, ascunsă odinioară în desişul codrilor de sub muchia de răsărit a satului Petriş, aproape de izvoarele minerale ale Băilor Olăneşti, a fost ctitorită în anul 1736 din îndemnul şi cu cheltuiala vornicului Preda Bujoreanu şi preotul Teodor din Olăneşti, care mai apoi s-au călugărit sub numele de Pahomie ieromonahul şi Teodosie ieromonahul. ”

Biserica a fost construită cu bolovani aduşi din râu şi cărămidă pe tencuială din var, în formă de corabie, fără turlă, având absida altarului de formă pentagonală. Bolţile bisericii sunt făcute din cărămizi subţiri. Acoperişul bisericii este din şindrilă.

O legendă vie de la Mănăstirea Comanca a fost se pare prezentată pe zidul pronaosului însă inscripţia a dispărut în timp. Bătrânii satului încă îşi mai aduc aminte că schitul a fost întemeiat după ce copii vornicului Preda Bujoreanu au murit din cauza unei boli nemiloase. Astfel că, el s-a gândit că dacă Dumnezeu i-a dat această cruce de purtat să se călugărească. Ctitorul Preda Bujoreanu era pictat pe peretele pronaosului stand cu mâinile în sus de durere, îmbrăcat în haine de mirean, şi era oprit de două femei, probabil soţia şi una dintre fiice, să meargă la mănăstire.

Am pătruns în biserică, aceasta este format din pronaos, naos şi altar. Este de dimensiuni mici, spaţiul din interiorul este mic. Pictura interioară datează din secolul XVIII, şi înfăţişează mai mulţi sfinţi, de altfel hramul bisericii este “Tuturor Sfinţilor”. Cum v-am spus afară era o zi însorită de toamnă dar în interiorul bisericii se simţea răcoarea, asta şi din cauza grosimii zidurilor şi a materialului (piatră) din care este construit. In momentul vizitei noastre a venit cineva să discute cu călugării o metodă pentru a încălzii biserica în sezonul rece. Din start a căzut idea construirii unei sobe în interior din cauza spaţiului mic, a căzut şi ideea construirii unei centrale în exterior iar în biserică să fie puse calorifere, deoarece în biserică nu au ce căuta calorifere pentru că aceasta este un monument istoric. Până la urmă s-a hotărât aducerea unor aeroterme care să funcţioneze în timpul slujbelor.

Acest loc nu a fost tot timpul doar un loc de rugăciune ci şi un loc unde se învăţa carte după cum scrie tot pe pancarta de la intrare “Cu ani în urmă se vedeau în jurul bisericii urmele fostului schit Comanca şi a casei de învăţătură-şcoală frecventată de grămătici începători de cântare, scriere şi citire de prin satele vecine până în perioada interbelică. La apus se aflau ţarina, iazul, roata, zăgazul şi vadul morii”.

După ce am ieşit din biserică am mai umblat prin curtea lăcaşului, am admirat sera de legume în care se mai găseau roşii, via a fost culeasă, lemnele de foc pregătite pentru iarnă. Am umblat şi printer morminte şi am văzut că majoritatea crucilor din lemn au deasupra un fel de acoperiş curbat iar în faţă au sculptat chipul lui Isus.

Intre 1997 şi 2007 schitul a fost renovat, prilej cu care s-a construit şi clopotniţa aflată în faţa bisericii şi în care locuiesc cei doi călugări ai mănăstirii. O dată cu renovarea, biserica a fost resfinţită iar schitul a fost ridicat la rangul de mănăstire.

După aproximativ o oră petrecută aici, timp în care ne-am jucat şi noi cu câinele mănăstirii, am pornit înapoi spre staţiune fiind încântaţi de ce am văzut.

Dacă ajungeţi prin Băile Olăneşti vizitaţi şi această mănăstire.

Web master dacă se poate următorul clip video : https://www.youtube.com/watch?v=XJUQqRiNXK4

---

VIZUALIZĂRI: 8911 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI