Herculane – Statiunea mea de suflet

TIPĂREȘTE

Statiunea a fost infiintata aproximativ in anul 102 IEN, de catre imparatul Traian, si a fost numita dupa Hercules, fiul lui Zeus și al frumoasei Elena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală

Am umblat mult prin Herculane. In timpul studentiei ajungeam de doua ori pe an acolo, in tabara studenteasca. Vara distractia era pe culmi maxime, bateam muntii piatra cu piatra, cascada dupa cascada, pestera dupa pestera, varf dupa varf, izvor dupa izvor. Iarna petreceam si Craciunul si Revelionul rascolind zapezile de pe varfuri admirand cascadele inghetate, alunecand pe maluri inghetate si aruncandu-ne noaptea, pe ninsoare apriga, dezbracati, in cloacele fierbinti de pe marginea drumului. Valea Cernei rasuna de rasetele si chicotele noastre. Anii studentiei au trecut iar eu nu am mai ajuns la Herculane pret de 15 ani. Intr-o buna zi, am hotarat sa ii calc meleagurile inca o data. Am gasit cazare la o pensiune despre care voi scrie si am incalecat bidiviul cu roti in cautarea aventurilor si a amintirilor atat de dragi mie.

Drumul pana la Herculane e lung dar strazile sunt bune asa ca imediat ce am ajuns, pe seara, am si dorit sa revad statiunea mea de suflet. Am ramas pur si simplu stupefiata! In 15 ani schimbarile sunt majore, fata statiunii fiind cu totul alta decat imi aminteam eu. Marile hoteluri de la intrare sunt cam la fel, stelele aceleasi, cred ca interioarele au fost totusi renovate, dar ceea ce m-a frapat a fost multimea de pensiuni si hoteluri noi deschise intre timp. Pe langa noile pensiuni se intind si restaurante din care urla cate un cantaret local, cat il tin bojocii, sperand sa acopere urletele cantaretului din restaurantul de vis-a-vis. Tarabe colorate cu marfa chinezeasca impanzesc soseaua de ambele parti. Continuand plimbarea mi s-a facut sete. Imi aminteam de un foisor frumos pe partea dreapta, in padure, unde exista un izvor cu apa potabila. Abia asteptam sa il gasesc si tare am ramas dezamagita sa descopar ca foisorul nu mai exista ci in locul lui sunt niste izvoare pe care scrie APA NEPOTABILA. Am continuat drumul si am ajuns la vechiul cazinou. Aici am fost bucuroasa sa vad ca cineva, dupa 26 de ani de la caderea comunismului, a inceput sa il renoveze. Nu l-a terminat! Am privit prin ferestre si am constatat ca interiorul arata binisor dar este nefinisat. Partea exterioara este inca in lucru, dar nu am vazut pe nimeni lucrand. S-or fi terminat fondurile. Se fura prea mult. De fiecare data cand ajung la Herculane inima imi plange. Cladirile vechi, candva minuni arhitectonice, hotelurile care candva erau atat de luxoase incat erau demne de a gazdui o regina precum Sissi si insotitorii sai, cazinoul unde pe vremuri bogatii pierdeau averi impresionante, baile atat de frumos amenajate incat atrageau bogatii vremii si doamnele simandicoase din toata batrana Europa, zac acum in uitare, praf si pulbere de ti-e frica sa intri in ele ca sa nu te accidentezi. Asa erau si pe vremea studentiei mele, asa sunt si acum, praf si pulbere. Pardon, acum cineva s-a straduit din plin si le-a pus geamuri de termopan nou noute. Da, ati citit bine, pe toate aceste ruine care stau sa cada exista geamuri de termopan nou noute. Va rog vizionat filmul meu si veti vedea ca nu sunt eu nebuna. Peretii plini de igrasie, cu caramizi lipsa, acoperisul prin care se vede cerul, podele acoperite cu mazga vremii, toatea astea beneficiaza de termopane. Felicitari primariei locale pentru afacere! Ca sa puna capac sau gaz peste aragaz, hotelul imens pe nume HERCULES, care este abandonat de multi ani iar acum e si el aproape o ruina, beneficiaza de... ghiciti... geamuri termopan noi. De sus pana jos in ambele corpuri! Ma intreb daca intr-o zi vom reusi sa ne scuturam de capuse si paraziti. Sunt optimista, sper ca vorbele mele sa ajunga la persoanele care pot lua masuri! Un lucru stiu sigur, ca vorbele mele vor ajunge la multi turisti si la multi oameni cu suflet din tara asta.

Continuam drumul spre statuia lui Hercule. Statuia, draga de ea, este inca in picioare si este la fel de rezistenta si puternica precum personajul pe care il reprezinta cu mandrie. Alaturi de ea, ma loveste jalea totala. Priviti ce cladiri majestuoase, priviti ce minuni ale arhitecturii, priviti ce culori, ce splendoare. Ruine! Parasite! Abandonate! Aruncate! Uitate!

Va recomand sa va asezati pe marginea statuii si sa inchideti ochii. In prezent, acest loc nu poate fi vizitat decat cu ochii mintii.

Pe langa dumneavoastra trec doamne elegante in rochii lungi de epoca, bine incorsetate pe trup, tinand cu eleganta umbrele vaporoase. Domni imbracati dupa moda de la Viena, isi aranjeaza monoclul pe nas si savureaza discret parfumul frantuzesc al doamnelor purtatoare de umbrele. De la balconul elegant impodobit cu sculpturi al hotelului de lux, doua domnisoare guralive se pregatesc sa iasa la plimbare si isi flutura manusile albe catre un domn ofiter care le asteapta in fata Bailor Apollo. O doamna mai invarsta, cu mari dureri la picioare, isi zoreste camerista spre bai. Aici o asteapta masajul, relaxarea si momentele de barfa cu alte doamne de varsta ei, in timp ce fac bai tamaduitoare. Parfumul acelor vremuri infloritoare a ramas adanc intiparit in peretii cladirilor iar noaptea, cate o fantoma melancolica, inca mai danseaza in marea sala de bal. La cazinou e zarva mare. Calesti elegante opresc chiar in fata marelui si batranului Sequoia, iar di ele coboara domni si doamne care in aceasta seara vor perde o mica avere sau vor castiga... ceva experienta. Fanfara militara canta in pavilionul din parculet iar un grup de copii alearga dupa o minge, atent supravegheati de doici. Alaiul printesei Sissi aduna pe langa el cativa gura-casca uimiti de frumusetea ei. Tocmai se intoarce de la o plimbare prin padure, pe la foisoarele special amenajate de unde se poate privi asupra vaii. E fericita, azi a botezat fetita unui cioban local si i-a daruit un splendid inel cu rubin. Se simte vie si fericita si s-a indragostit de acest loc fermecat din munti. Apele izvoarelor tamaduitoare au reusit sa o vindece iar acum poate fugi acasa la copiii si sotul ei mult iubit.

Gata! Acum deschideti ochii! Priviti in jurul dumneavoastra, nu va vine sa plangeti?!

Am sa va scot putin din starea de melancolie povestindu-va putin despre apele minerale care exista aici si proprietatile lor. Citez de pe situl baile-herculane. info

“Cu ape minerale termale clorurosodice, bicarbonatate, uşor sulfuroase cu o mineralizare între 0,5-2,6 gil şi o temperatură între 38,5-53,5°C; cu ape minerale termale clorurosodice, bicarbonatate, calcice cu o mineralizare între 0,6-3,5 gil şi o temperatură între 46-56°C; ape minerale termale clorurosodice, bromurate, iodate şi sulfuroase cu o temperatură ce atinge 62°C şi o mineralizare între 3,87-7,93 gil. Principala caracteristică a apelor zonei este marea concentraţie de hidrogen sulfurat, ce ajunge la 60 mgil. Acum, în împrejurimile staţiunii Băile Herculane sunt cunoscute 16 izvoare cu apă termominerală, înşirate de-a lungul Cernei pe o lungime de aproape patru km. Au fost executate mai multe foraje hidrogeologice, astfel obţinându-se sporuri importante de debite (peste 4.000 mc în 24 de ore). N-ar trebui uitat nici faptul că izvoarele de la Băile Herculane sunt comparabile prin valoare cu cele de la Vichy şi Mont Dore. Dintre izvoarele principale, cele mai cunoscute sunt: Izvorul artezian Maria (azi Neptun) - 54°C; Elisabeta (azi Diana) - 55°C; Hebe - 41°C; Ileana (azi Apollo 1) - 46°C; Iosif - 54°C; Hercules - 67°C; Hygeea - 48°C. O altă variantă de tratament o reprezintă aeroionizarea naturală. Aeroionii pot acţiona asupra organismului în două moduri, fie pătrunzând în plămâni odată cu aerul inspirat, fie prin acţiunea directă asupra pielii. În toate cazu¬rile de tratament cu ioni s-a constatat o ameliorare a stării generale a organismului. Se reglează hipertensiunea, tulburările endocrine, iar durerile de cap şi insomniile sunt pozitiv influenţate de aeroionizare. Prin hidroterapie, electroterapie, masaj şi acupunctură se încearcă şi se reuşeşte recuperarea funcţională, printr-o cultură fizico-medicală desăvârşită. Astfel, reumatismul cronic inflamator şi degenerativ, bolile aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic, afecţiunile ginecologice, diabetul zaharat, bolile digestive sau afecţiunile ochilor pot fi tratate aici, la Băile Herculane. ”

In zona numita 7 IZVOARE, pe malul Cernei, se afla bazine din ciment cu ape termale foarte fierbinti unde se poate face baie si iarna. De asemenea exista un strand termal. Problema cu aceasta zona, vara, este afluxul mare de masini pline cu turisti care parcheaza si dorm pe marginea drumului in locuri neamenejate si blocheaza traficul. Este o nebunie totala. Persoanele care nu au prea multi bani si petrec gratuit tot sezonul estival pe marginea soselei au toata compasiunea mea dar cred ca totusi ar trebui amenajate niste locuri de campare unde sa exista niste toalete si macar un dus. Nu vreau sa stiu pe unde isi fac oamenii astia nevoile. Valea este plina cu fum de la sute de gratare si nu se poate respira. De asemenea zgomotul manelelor si al vanzatorilor de nimicuri, al celor care ofera masaj fix pe marginea soselei in paturi mobile puse la 5 cm de carosabil reprezinta o serioasa poluare fonica. Iarna este foarte liber si chiar se poate respira aici dar vara ar fi bine sa evitati aceasta zona.

Ei bine, daca credeti ca numai persoanele in cautare de tratament sunt binevenite aici, va inselati amarnic. Aici se vor simti bine si aventurierii, iubitorii muntelui si a plimbarilor pe jos si cei care cauta vestigii antice.

In zona se afla diverse trasee bine marcate care duc la pesteri, grote, cascade, varfuri si foisoare de unde poti admira intreaga vale. De data asta noi am vizitat urmatoarele:

-GROTA HAIDUCILOR – se ajunge la ea pe un drum ce pleaca din spatele hotelului Roman, drumul dureaza 5 minute iar pestera ofera putina racoare si o incursiune in trecutul zbuciumat la haiducilor locali. Am vazut chiar si un indicator spre niste ruine romane. Pentru a ajunge la Grota trebuie sa va opriti pe la o tanti care vinde bilete. Un bilet costa 5 lei si e valabil pentru toate obiectivele din zona pret de o luna. Am intrebat-o pe tanti cum ajungem la ruinele cu pricina (necunoscute mie) si mi-a spus ca primaria le-a INGROPAT la loc!!! Ele nu mai exista!!! Multumim primariei locale inca o data!

- CASCADA VANTURATOAREA – dupa mine este cea mai frumoasa cascada din Romania. Se ajunge la ea cu masina pe drumul din valea Cernei, trecand pe langa 7 Izvoare si pe langa marele baraj. Putin dupa marele baraj se parcheaza masinile si incepe traseul. Este un traseu de dificultate medie, va recomand sa aveti pantofi inchisi, de munte, care nu aluneca. Pantele sunt destul de abrupte si pietroase. Am vazut o familie cu copil mic incaltati toti trei in sandale... mi-a fost mila de bietul copil. Traseul dureaza aproximativ o ora si jumatate dar odata ajunsi, veti ramane fermecati de aceasta minune a naturii. Traseul trece pe sub valul cascadei si in acest fel va puteti ioniza puternic.

- in alta zi am decis sa mergem cu masina la CASCADA BIGAR si la EFTIMIE MURGU- MORILE DE APA DE LA RUDARIA. De la Herculane sunt cam 100 km pana la obiective. Cascada este micuta dar are un farmec aparte, farmec dat de verdeata pe care se scurge apa. Morile de apa sunt ceva mai interesante.

Desi am stat numai 2 zile, un weekend, m-am intors plina de energie si relaxata la maxim chiar daca am umblat teleleu tot timpul.

PIRAMIDA

La plecare, pe drumul care leaga Herculane de Orsova ma uitam aiurea pe fereastra. Pe malul opus al Dunarii, la sarbi, mi-a atras atentia un deal perfect piramidal. Anul asta sunt pur si simplu atrasa de asa ceva. Aparatul foto era in spate, in portbagaj si nu am reusit sa o fotografiez. Mi-a ramas in gand. Odata ajunsi acasa, sotul meu se uita in biblioteca, pune mana la intamplare pe un album de fotografii (am vreo 40 de albume vechi facute in tinerete), rasfoieste paginile si zice:

-Ia uite piramida noastra!

Era acolo! Fotografiata acum 15 ani pe timp de iarna! Pe vremea respectiva foloseam un aparat cu film iar filmul avea 24 de pozitii. Toate pozele erau atent dramuite. Trebuia sa fie ceva important in ele. Nu imi amintesc, dar cred ca aceasta poza am facut-o pur si simplu din greseala, apasand pe buton ca sa vad daca nu era vreo poza in plus de facut. Eram in tren la plecare din tabara. Nu tineam minte sa fi vazut o piramida in zona, cred ca aparatul s-a declansat din intamplare. Habar nu am cum de sotul meu, care nu se uita niciodata la pozele mele vechi (unde el nu apare pentru ca nu ne cunosteam), a ales acel album, in acea zi... mister!

Rog webmasterul sa ataseze urmatorul film youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4803 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI