Prin centrul vechi al orasului Constanta

TIPĂREȘTE

Nu este prima oara cand vizitez Constanta, dar este prima oara cand o vizitez singura. Am mai facut acest lucru atunci cand am vrut sa vizitez si alte orase sau un anume obiectiv dintr-un oras. Daca acesta nu se afla prea departe de Bucuresti, daca pot sa ma duc si sa ma intorc in aceeasi zi, de ce n-as beneficia de reducerile la calatoriile cu trenul acordate pensionarilor?

Cum spuneam, la Constanta am ajuns de multe ori. Cu toate acestea nu pot spune ca o cunosc. Sunt atatea si atatea locuri care asteapta sa fie descoperite in orasul de la tarmul marii!!! In centrul istoric, chiar si intr-o simpla plimbare, poti descoperi multe cladiri decorate in stiluri arhitectonice diferite, care mai de care mai frumoasa. Si ceea ce vedem este doar o parte. Multe dintre ele, datand din perioada 1878-1930, au fost demolate sau sunt in paragina. Cazinoul - unul dintre cele mai reprezentative exemple de Art Nouveau din Romania, considerat simbol al orasului, Geamia Hunkiar - cel mai vechi lacas de cult musulman, Sinagoga Mare - ultimul lacas mozaic pastrat dupa ce Templul Sefard distrus la cutremurul din 1977 a fost demolat, Moscheea Mare sau Moscheea Carol I - construita in 1910 in stil maur, activa si in prezent si care se poate vizita, Biserica greaca “Metamorfosis” - cel mai vechi lacas de cult ortodox din oras, Edificiul Roman cu Mozaic - recent redeschis dupa reabilitare sau Farul Genovez la care adaugam monumente de data mai recenta - statui si busturi ale unor personalitati, muzee diverse, Piata Ovidiu, Portul si… Marea cea mare.

Asadar, sa pornesc la drum!

Dupa doua ore si cateva minute de calatorie cu trenul, ajung la Constanta. De la gara, cu autobuzul 101, aveam de numarat cinci statii pana la Piata Ovidiu. Urcand cateva trepte, sunt deja in piata, punctul meu de reper si locul de pornire in explorarile solo prin centrul vechi al Constantei.

Numita mai bine de jumatate de secol Piata Independentei, in memoria razboiului care a adus Dobrogea la patria-mama, din 1947 piata de la malul marii a fost denumita Piata Ovidiu. Statuia poetului latin Publius Ovidius Naso exilat in anul 8 d. Hr. de imparatul Augustus la Tomis, pe tarmul indepartat al Pontului Euxin, lucrare executata in bronz, in 1887, de sculptorul italian Ettore Ferrari, aminteste de perioada traita aici de poetul latin. Pana la moartea sa, survenita la Tomis, in anul 17 sau 18 d. Hr., Ovidius a scris doua dintre cele mai remarcabile opere ale sale: Tristia (Tristele) si Epistulae ex Ponto (Scrisori din Pont), in care reda disperarea exilului si speranta reintoarcerii la Roma - o speranta niciodata implinita.

In Piata Ovidiu m-am oprit in fata statuii poetului privind nostalgic inspre mare si am citit epitaful de pe soclu:

“Sub asta piatra zace Ovidiu, cantaretul

Iubirilor gingase, rapus de-al sau talent.

O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodata,

Te roaga pentru dansul: sa-i fie somnul lin!”

In spatele statuii, Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie domina Piata Ovidiu. Cladirea care a fost initial sediu al Primariei, numita pe atunci Palatul Comunal, a fost proiectata de arhitectul Victor Stefanescu, in stil neoromanesc. Inceputa in 1911 si terminata in 1921, cu intarziere din cauza razboiului, cladirea monumentala, cu 5 niveluri, gazduieste in prezent Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie. Momentan muzeul este inchis pentru renovare. Regret ca nu am putut vedea tezaurele antice expuse aici si in special misterioasa statuie a Sarpelui Glykon, dar obiectivul ramane pe lista mea de optiuni turistice. In schimb am admirat piesele expuse in aer liber, alaturi de zidurile imbracate in schele - sarcofage foarte bine pastrate, iar de-a lungul aleii care duce la Edificiul Roman cu Mozaic, un lapidarium cu fragmente arhitectonice si multe pietre funerare cu inscriptii in greaca veche si latina, toate talmacite in romaneste.

La intrarea in Edificiul Roman cu Mozaic sunt panouri cu explicatii detaliate privind mozaicul policrom si intregul complex arheologic intins pe trei terase. Aceasta comoara situata sub oras, descoperita intamplator in anul 1959, in timpul unor lucrari de constructie, unul dintre cele mai impresionante vestigii antice din oras, include un paviment mozaicat unic, recent restaurat - cel mai intins mozaic romano‑bizantin descoperit in zona balcanica. De asta data, solo, nu am mai vizitat Edificiul Roman cu Mozaic. O facusem cu cateva saptamani in urma, atunci cand am venit la Constanta cu un grup turistic. In articolul Edificiul Roman cu Mozaic - Constanta am relatat despre vizita noastra aici.

Cand am fost ultima oara, la 16 octombrie, piata era animata de localnici sositi acolo sa asiste la ceremonia militara si religioasa cu ocazia depunerii juramantului militar de noul contingent. N-am ramas pentru ca timpul meu era dramuit, in schimb, am intalnit pe strada trupele de tineri militari marsaluind, cu cantec, spre piata.

De la statuia poetului indurerat, din Piata Ovidiu, pana la Marea Moschee - Moscheea Carol I cu minaretul ei inalt de 47 m pe care de asemenea le vazusem si chiar le vizitasem anterior - Marea Moschee, Moscheea “Carol I” - monument national - Piata Ovidiu este un creuzet multicultural, fascinant pentru cel care o priveste cu atentie si vrea sa-i afle povestile.

Cladirile istorice din Piata Ovidiu, multe la numar, par ca te duc in alte vremuri. Voi aminti doar trei - Casa Hrisicos, Casa Damadian si fostul Hotel Mercur.

Casa Hrisicos edificiu reprezentativ al stilului neoclasic cu accente Art Nouveau, a fost inaugurata in 1903. Este opera arhitectului francez Louis Givert. Viata controversata si plina de ilegalitati fiscale a proprietarului Gheorghe Hrisicos a suscitat inca de pe atunci interesul vizitatorilor hotelului cu restaurant luxos la care se spune ca au poposit si Caragiale, Delavrancea, Vlahuta si Take Ionescu. Dupa Primul Razboi Mondial, Casa Hrisicos a fost sediu de banca, iar in ultimii ani, renovata, redandu-i-se stralucirea de altadata, a devenit hotel.

Casa Damadian este una dintre cele mai impresionante cladiri istorice din Piata Ovidiu. Cu arhitectura in stil neoromanesc, cladirea are o poveste aparte. Construit in 1894 de Alice Wegener - o nemtoaica de origine britanica, edificiul a fost cumparat in 1903 de Ion Xantopol, iar in 1925 a intrat in patrimoniul Bancii Chrissoveloni din Bucuresti. Abia in 1930, cand trece in posesia sotilor Armenag si Haigouhy Damadian, armeni, casa devine ceea ce numim astazi Casa Damadian. Arhitectul Victor Stefanescu este cel care a reconfigurat cladirea, pastrand unele elemente initiale, dar integrand numeroase trasaturi specifice stilului neoromanesc. Nationalizata de comunisti, casa devine sediu administrativ si - treptat - se degradeaza ajungand in pragul colapsului. Prin anii ’90, norvegianul Børge Kallesten a cumparat imobilul si l-a reabilitat respectand arhitectura originala.

Tot in Piata Ovidiu merita mentionat fostul Hotel Mercur, in prezent sediu al Bancii Nationale Romane. Pe locul fostului Hotel Gambetta (demolat in 1911 din cauza problemelor legate de fundatie), arhitectul Nicolae Mihaescu a proiectat un nou hotel - Hotel Mercur. Construit in perioada 1913-1916, in preajma razboiului, luxosul hotel cu fatada in stil neoromanesc, cu elemente Art Nouveau si terase-amfiteatru orientate spre mare, a avut viata de numai cateva saptamani. Dupa razboi, reabilitata, din 1927 cladirea a servit ca sediu al unor importante banci si societati financiare. Nationalizat in 1948, fostul Hotel Mercur a devenit sediu BNR.

In cautare de edificii frumoase, as fi ramas mai mult in Piata Ovidiu, dar stiam ca am timpul masurat, iar scopul vizitei mele era de a descoperi celelalte lacasuri de cult care alcatuiesc Octogonul confesional - grupare a celor mai reprezentative lacasuri de cult din orasul vechi. Vazusem trei dintre ele (Catedrala Arhiepiscopala “Sf. Apostoli Petru si Pavel” , Biserica romano-catolica “Sf. Anton de Padova” si Moscheea Carol I - Marea Moschee) cu prilejul vizitei anterioare la Constanta, dar, cum subiectul mi se parea interesant si intentionam sa scriu cateva randuri despre cele opt lacasuri ale diferitelor culte din Constanta, cu harta in mana, am pornit sa le descopar si pe celelalte (Biserica greaca “Metamorfosis” , Biserica armeana “Sf. Maria” , Biserica bulgara “Sf. Nicolae Vechi” , Geamia Hunkiar si Sinagoga Mare). Le-am gasit pe toate si in cele din urma am si publicat pe AFA ” Octogonul confesional - Constanta” .

Dar, ratacind pe stradutele orasului vechi, fara sa le caut in mod special, alte si alte constructii frumoase imi apareau in cale. Una dintre acestea este Casa cu Lei - fosta Casa Emirzian, situata in Str. Dianei, nr. 1. Desi initial nu se cunostea cine a fost arhitectul acestei superbe constructii, datorita celor patru lei plasati pe coloanele de sustinere ale imobilului, acesta a fost identificat in persoana arhitectului Ioan D. Berindey care a executat si la Bucuresti, pe Calea Victoriei, o Casa cu Lei comandata de cel mai bogat roman al acelor vremuri, Gheorghe Grigore Cantacuzino - zis Nababul.

Cladirea din Constanta, monument istoric, ridicata in perioada 1898-1902 pentru negustorul armean Dicran Emirzian, cu doua etaje si mansarda, are un superb stil eclectic, cu tuse ale neorenasterii italiene si cu elemente neoclasice.  Cand proprietarul armean a inchiriat casa lui Lazar Munteanu, un magistrat pasionat de arta, acesta a expus la parter o impresionanta colectie de arta care putea fi admirata si din strada, de orice trecator. Se spune ca intr-o zi, Krikor Zambaccian - pasionatul colectionar de arta, pe atunci de numai 18 ani, a vazut prin ferestrele deschise picturile expuse, a fost placut impresionat si a reusit in cele din urma sa fie introdus in casa si sa admire tablourile. Acesta a fost inceputul marii pasiuni pentru arta a lui Krikor Zambaccian, ilustrul colectionar care a lasat posteritatii o valoroasa colectie.

Dupa Primul Razboi Mondial, pentru scurt timp, in 1921, Casa cu Lei a devenit sediu de banca, apoi, vreo 20 de ani a fost locuita de Bebi Emirzian, fiul prietarului. In cele din urma a devenit restaurant care a functionat pana in anii ’90. Acum, cand am vazut-o eu, Casa cu Lei intampina cu un mare lacat pe usa si cu atentionarea tacita de a pastra distanta pentru a nu fi atins de vreo bucata de tencuiala desprinsa de sus. E pacat ca aceasta casa - frumoasa si plina de legende - de un gust arhitectonic desavarsit, sa nu fie reabilitata.

Mai jos de Piata Ovidiu, Palatul Arhiepiscopal construit dupa planurile arhitectului Ion D. Enescu in perioada 1925-1932, in stil neobizantin, cu patru niveluri si doua fatade impunatoare, cu ancadramente ale ferestrelor in stil neoromanesc, a devenit resedinta a Arhiepiscopiei Tomisului mult mai tarziu. Intre 1957-1977 a gazduit Muzeul de Arheologie, apoi Biblioteca Judeteana. Alaturat se afla Catedrala Arhiepiscopala “Sfintii Apostoli Petru si Pavel” in care am intrat abia acum (randul trecut n-am facut-o pentru ca in interior se oficia o slujba de inmormantare si nu voiam ca starea de spirit sa-mi fie afectata). Dominand faleza din zona peninsulara, Catedrala Arhiepiscopala “Sfintii Apostoli Petru si Pavel” este principalul lacas de cult ortodox din Constanta.

In fata catedralei au fost descoperite fragmente ale cartierului antic al Cetatii Tomis. Perimetrul a fost cercetat in mai multe randuri reiesind ca zona a fost locuita inca din anii 1200-500 i. Hr.

Coborand incet spre mare, ajung la Muzeul de Sculptura “Ion Jalea” gazduit de o frumoasa cladire in stil neoromanesc - Casa Pariano. Construita in 1913-1920 de Constantin Pariano, om de afaceri grec stabilit in Dobrogea, casa a devenit muzeu in 1968. In fata muzeului se afla lucrarea sculptorului Ion Jalea “Arcas odihnindu-se” , considerata reprezentativa, creata in 1926. O copie a acestei lucrari a fost donata de statul roman Curtii de Justitie din Luxemburg.

Am vizitat Muzeul de Sculptura “Ion Jalea” si cred ca atat muzeul, cat si artistul merita cateva randuri speciale. Daca timpul imi va permite, poate ca am s-o fac in viitor.

Nu prea departe, in dreapta Muzeului de Sculptura “Ion Jalea” se afla Statuia lui Anghel Saligny impozanta, realizata in 1957, in bronz, de sculptorul Oscar Han. Statuia are 3 m inaltime si il omagiaza pe marele inginer roman Anghel Saligny (1854-1925) cel care a proiectat si a condus lucrarile de constructie si modernizare a Portului Constanta (1899-1910) prefigurandu-i dezvoltarea viitoare. Statuia a fost instalata aici la 16 octombrie 1996, cu prilejul centenarului Portului Constanta. Constat cu acest prilej ca am ajuns acolo la fix 30 de ani de la inaugurarea monumentului.

Pe langa Statuia Timonierul - in calcar, inalta de 3 m, situata la intersectia a doua artere rutiere, intre Catedrala Arhiepiscopala “Sfintii Petru si Pavel” si Faleza - lucrare realizata de Ada Geo Medrea si dezvelita la 23 august 1959, traversez, apoi cobor spre faleaza admirand inca o data Statuia Carmen Sylva - regina si poeta a Romaniei, realizata in 1937, in bronz, de Ion Jalea. Statuia a fost inlaturata de comunisti in 1948 cand toate insemnele regalitatii trebuiau eliminate din spatiul public si a zacut vreme de decenii depozitata in subsolul Muzeului de Sculptura “Ion Jalea” . Abia in 2014 a fost descoperita, reconditionata si repusa la locul ei. La picioarele reginei-poeta se afla muza ei - “Femeie cu harpa” - o replica realizata de Horia Farcasiu dupa originalul care completa grupul statuar, aflat in prezent in patrimoniul orasului Medgidia, plasat in centrul fantanii arteziene din Piateta Decebal.

Pe faleza… In sfarsit, sunt din nou langa mare. Valurile inspumate se sparg de pietrele tarmului, vantul adie usor, iar soarele incalzeste bland. Vreme tocmai buna de plimbare. In cativa pasi, ajung la recent renovatul Cazinou pe care l-am admirat, dar nu l-am mai vizitat in interior. O facusem cu cateva saptamani in urma. Am si povestit cate ceva in Cazinoul - Art Nouveau la Marea Neagra. Vis-à-vis, cunoscuta constructie cu Acvariu doarme in linistea toamnei avand pe usa descurajantul anunt “Inchis pe perioada nedeterminata” .

Ansamblul statuar “Pescarul” sculptat in piatra de Cornel Medrea in 1959, restaurat in 2016, poate fi admirat pe faleza, la mica distanta de Cazinou. Monumentul infatiseaza pescari care trag un navod din mare. Initial lucrarea a fost amplasata direct pe sol, ulterior primind un cadru mai adecvat simbolisticii sale - un bazin cu apa.

Langa Comandamentul Flotei “Viceamiral Vasile Urseanu” , am pozat Farul Genovez un alt simbol al zonei istorice a Constantei. Documentandu-ma, am aflat ca poate numai temelia lui dateaza din perioada prezentei navigatorilor si comerciantilor genovezi in portul medieval de la Marea Neagra (sec. XIII-XIV). Ceea ce vedem astazi este o reconstructie realizata in jurul anului 1860 de inginerul francez de origine armeana Artin Aslan, la comanda companiei britanice Danube and Black Sea Railway Co. Ltd., care administra si calea ferata Constanta-Cernavoda. Inalta de 8 m, constructia in stil neoclasic, situata la capatul sudic al peninsulei, nu mai este functionala pentru navigatia din zilele noastre, dar ramane totusi un pitoresc punct de atractie si un important reper al orasului istoric.

In apropiere de Cazinou si de Farul Genovez se afla Bustul lui Mihai Eminescu sculptat de Oscar Han. Turnat in bronz, pe un soclu din travertin, lucrarea cu inaltimea de 3 m, realizata in anul 1930 si dezvelita in august 1934, este un omagiu adus celui mai mare poet roman care, in iunie 1882, a poposit pe malul Marii Negre, locuind zece zile in mansarda fostului “Hôtel d’Angleterre” . Daca ajungeti in orasul vechi, pe Str. Nicolae Titulescu, nr. 9, veti descoperi Hotel Intim construit pe locul celui vechi in perioada 1906-1909, pe fatada caruia puteti citi: “In acest loc s-a aflat Hôtel d’Angleterre, la mansarda caruia a locuit zece zile in iunie 1882 Mihai Eminescu (1850-1889) poetul national al romanilor.” Acum hotelul este degradat si probabil in asteptarea unei noi renovari. Pe faleza, in fata soclului care sustine bustul lui Mihai Eminescu, in picioare, este reprezentata si marea iubire a poetului, Veronica Micle.

Crucea Marinarilor este un alt monument care se inalta aproape de Farul Genovez. Este omagiul adus marinarilor cazuti la datorie, in timpul misiunilor. Dorit de multe decenii, monumentul ridicat din initiativa cadrelor din marina militara a fost realizat abia in 1999. Pe soclu este montata o placuta in memoriam “Marinarilor romani carora mormant le este marea” . Monumentul este marginit de un zid pe care sunt inscrise, pe placi de marmura neagra, numele eroilor marinari cazuti la datorie.

Privind intinderea nemarginita a marii, de aici am mers mai departe. Am urcat apoi scarile avand ca reper Marea Moschee cu minaretul ei inalt, am pozat portul de sus si am revenit in Piata Ovidiu. Pietonala Tomis, parte a Bulevardului Tomis, are multe cladiri frumoase, renovate. Aici, la Café Bonjour, cu un minunat Cappuccino, mi-am permis o clipa de ragaz dupa atata umblet. Privesc pozele din telefon si incerc sa reeditez mental traseul incalcit pe care l-am facut. Imposibil sa-l redau cu exactitate!

Am trecut pe langa Muzeul de Arta Populara si Muzeul de Arta din Constanta pe care doar le-am admirat exterior. Nu era timp pentru vizite desi mi-as fi dorit. Cateva minute m-am odihnit pe banca din fata Lupoaicei - Lupa Capitolina din Tomis, o copie din bronz a monumentului aflat in Bucuresti, primit in dar de la Roma, in 1906.

Am remarcat si Palatul Regal, fosta resedinta de vara a familiei regale. Mascat in buna parte de vegetatia abundenta, palatul are fixate pe gardul de fier mai multe panouri ilustrate care informeaza (in romana si engleza) despre complexul arhitectonic si despre familia regala a Romaniei. Palatul construit in 1904-1906 adaposteste in prezent Tribunalul Constanta.

Cercul Militar Constanta - fosta Prefectura, construita in 1903-1906 dupa planurile arhitectului Daniel Renard, cel care a proiectat si Cazinoul, se incadreaza in stilul Belle Époque. Incepand cu anul 1949 este sediul Cercului Militar Constanta.

Dupa revenirea Dobrogei la Regatul Romaniei, in special in timpul domniei regelui Carol I., in Constanta au aparut nenumarate constructii deosebite. Cladirile armenesti construite la cumpana secolelor XIX-XX, sunt extrem de impozante, cu gusturi arhitectonice desavarsite. Am amintit de Casa Emirzian (Casa cu Lei) si Casa Damadian. Merita amintite insa si altele, degradate sau care nici macar nu mai exista in zilele noastre.

Casa Zambaccian, casa in care s-a nascut (la 6 februarie 1889) Krikor Zambaccian a fost proiectata de arhitectul francez E. P. Goué. Imobilul in care si-a petrecut copilaria alaturi de fratele sau Onic, a fost donat statului roman de Krikor H. Zambaccian marele colectionar si critic de arta.

Palatul Manissalian, unul dintre cele mai spectaculoase edificii construite la începutul sec. XX, definitiv pierdut, ramane totusi un simbol al orasului. Construit in 1903-1906 de Armenag Manissalian, proiectat de arhitectul Ion D. Berindey, impunatorul palat din Bulevardul Elisabeta, in stil eclectic, cu doua etaje, avand ancadramente decorative, balcoane frantuzesti si stucaturi elegante, a fost bombardat de sovietici in vara anului 1941. Grav afectat, in 1947 a fost demolat. Palatul Manissalian, mostenirea disparuta, dar inca neuitata de istorici si de localnicii varstnici, a dominat faleza mai putin de 40 de ani.

Casa Manicatide situata pe Str. Nicolae Titulescu, nr. 36, a fost ridicata in 1899 ca resedinta a lui afaceristului grec Take Manicatide, membru al Partidului Conservator, Presedinte al Camerei de Comert Constanta. A fost proiectata de arhitectul H. N. Mangoianu, in stil eclectic si neoclasic, cu subsol, parter si etaj. Casa a fost nationalizata in 1948, devenind succesiv sediul unor institutii.

Dar, ma opresc aici! Daca ai timp si rabdare, daca picioarele te ajuta, in plimbari pietonale, lungi, descoperi in centrul vechi al orasului Constanta nenumarate constructii care merita admirate. Sunt sigura ca sunt mult mai multe decat cele pe care le-am descoperit eu fara a le cauta in mod expres.

Constanta are atatea de oferit! Istorie, civilizatie straveche, edificii ale diferitelor culte, cladiri frumoase, muzee si mai presus de toate Marea Neagra, fascinanta in orice anotimp. Daca sunteti atrasi de ecourile antichitatii, de farmecul arhitecturii de epoca sau pur si simplu de frumusetea marii, vizitati Constanta! Constanta este o destinatie care merita explorata in profunzime pentru ca ori de cate ori revii descoperi ceva nou.

Mi-am incheiat plimbarea prin centrul istoric cu regretul de a nu fi putut cuprinde si vizite la marile muzee ale orasului. Muzeul Marinei Romane este un mai vechi vis al meu. Fondat in 1968, Muzeul Marinei este dedicat istoriei navale romanesti si este unicat in tara. Aici poti vedea nave, echipamente si uniforme militare, harti, instrumente de nagivatie si in general tot ceea ce are legatura cu viata pe mare.

Pe scara din spatele Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie, pe langa Casa Damadian, am parasit Piata Ovidiu si - cu acelasi autobuz 101 - am plecat la gara pentru a ma intoarce la Bucuresti.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 15 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI