Ce poate oferi o întâlnire AFA? Scurte plimbări în zona Constanța (Partea II-a).

TIPĂREȘTE

Hristos a Înviat! Fie ca sfânta sărbătoare a Învierii să vă aducă în inimi o lumină care să nu se stingă niciodată, să vă adâncească credința și să vă umple zilele de armonie și speranță!

X X

X

Ziua de sâmbătă a fost destinată excursiei „oficiale” AFA. Pentru ea a muncit din greu colegul nostru @pepsi70ro. A gândit și ne-a propus vreo 5 variante, care de care mau interesantă. La vot, a ieșit a șasea. Dar și organizarea acesteia a necesitat ceva muncă. Îi mulțumim încă odată pentru efortul depus și îl asigurăm că totul a ieșit perfect. (Cer scuze că am vorbit în numele tuturor, dar, sunt sigur că nimeni nu are ceva împotrivă,

Excursia a fost gândită să aibă 3 etape;

• un tur pietonal ghidat prin Peninsulă;

• vizită la Cazinou;

•vizită la Crama Murfatlar. Pentru cei ce nu doreau să viziteze Cazinoul, era propusă o plimbare pe mare cu o ambarcațiune turistică. Din nefericire, vremea potrivnică, vântul puternic și valurile mari au dus la anularea acestei opțiuni. Ca urmare, noi, cei ce vizitasem anterior Cazinoul, am avut timp la dispoziție.

Etapa I-a – Turul pietonal ghidat

Imediat după micul dejun pândim sosirea autocarului care ne va conduce la Constanța. La ora 9.30 pornim. Avem întâlnire cu ghidul la ora 10.00 la Lupoaică Aceasta este o copie din bronz, a vestitei statui din Roma, Lupa Capitolina. Statuia reprezintă lupoaica, despre care legenda spune că i-ar fi alăptat pe Romulus și Remus. În întreaga lume, dar și în România sunt mai multe asemenea cópii. Internetul îmi spune că cea din Constanța a fost instalată în 1970. Nu îmi aduc aminte să o fi văzut anterior.

Suntem punctuali, dar ghidul ne aștepta. Se numește Cristian Cealera și este ghid autorizat din partea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie. Este doctor în istorie, pasionat de trecutul Dobrogei și, în special, al Constanței. Pe parcursul prezentărilor, s-a dovedit a fi „tobă de carte” , cunoscător în detaliu a istoriei oricărora dintre locurile în care ne-am oprit, și nu numai.

Pentru început, ne face o amplă prezentare a istoriei Constanței, începând de la anticul Tomis, până la orașul actual. Insistă în mod deosebit pe perioada ce a urmat alipirii Dobrogei la România, caracterizată de o dezvoltare spectaculoasă, atât din punct de vedere economic, cât și social.

Apoi, ne arată, undeva sore sud, Palatul Regal al Regelui Carol I construit între 1902-1906 după planurile arhitectului Grigore Cerchez. Clădirea a fost o reședință de vară a familiei regale, de unde Carol I a urmărit lucrările de construcție a portului.

Istoria imobilului este deosebit de zbuciumată. În octombrie 1916, după ocuparea Dobrogei de trupele inamice, Palatul a devenit reședința oficială a feldmareșalului Mackensen. În 1922, în mod oficial Regele Ferdinand a renunțat la Palatul Regal, imobilul intrând în administrarea Ministerului Justiției, aici funcționând Tribunalul județului; în al Doilea Război Mondial aici a fost Sediul administrativ al comandamentului militar român. Apoi, imobilul este rechiziționat, în septembrie 1944, de Armata Roșie care îl va administra până la plecare, în 1958.

Atelier de proiectare, Casă a Pionierilor şi depozit al Muzeului de Artă, sunt doar câteva dintre destinațiile Palatului Regal în perioada următoare. În martie 1990, printr-o decizie a Primăriei constănțene, vechea reședință a Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta a devenit, din nou, sediu al Tribunalului.

Din nefericire, deși foarte aproape, nu identific clădirea, așa că ratez fotografia. Abia acasă aveam să-mi dau seama că era la circa 100 metri de noi.

Turul nostru ghidat începe cu o scurtă oprire în fața Muzeului de Artă Populară. Clădirea datează din 1893 și este monument de arhitectură. A fost inițial primărie, apoi poștă. A fost restaurată în 1973,1978,1989. Din 1990 aici funcționează acest muzeu, desprins din Muzeul de Artă. Sunt expuse colecții extrem de variate din toate regiunile țării.

Suntem invitați, când avem timp, să vizităm acest muzeu. Colega noastră @mprofeanu a urmat acest îndemn și chiar a scris un articol despre el aici (https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=118309&d=alte-muzee-in-constanta-si-imprejurimi--constanta)

Următoarea oprire este la Biserica Greacă. Aceasta are hramul „Schimbarea la față" și  a fost ridicată între anii 1863 și 1865 prin contribuția coloniei grecești din oraș, care a primit aprobarea sultanului Abdul Azis. Biserica nu are turle, deoarece nu trebuia să depășească minaretul geamiei din Constanța. Clădirea a fost realizată din cărămidă și marmură albă adusă din Grecia. A fost prima biserică construită în oraș, cea românească fiind inaugurată abia în 1895. În anul 1954, biserica a fost declarată monument istoric. În momentul de față biserica are statut de parohie mixtă - româno-elenă, slujbele fiind ținute atât în limba română, cât și în limba greacă. De altfel, fiind sâmbătă dimineața, din interior se aud cântecele unei slujbe.

Nu departe este și Teatrul Grec – Teatrul Elpis, care se distinge prin culoarea sa portocalie. Acesta  a fost construit în 1898 de comunitatea greacă și, cu o capacitate de 600 de locuri, a fost prima sală de spectacole din oraș. Declarat monument istoric, astăzi este Teatrul pentru Copii și Tineret. De altfel, „Elpis” în limba greacă înseamnă „Speranța” .

Peste drum de biserică este o altă clădire emblematică, Școala Greacă. Ghidul menționează câteva nume ale unor absolvenți ai școlii. Din păcate, nu le-am reținut. Astăzi, clădirea a fost retrocedată comunității elene. Din nefericire, după cum arată, se pare că aceasta nu are suficiente fonduri pentru întreținere.

Pornim mai departe, dar ne oprim câteva clipe în capătul unei străduțe. Ghidul ne spune că este Stradela Vântului, cea mai îngustă stradă din Constanța și a doua din țară, după Strada Sforii din Brașov. Tot ghidul ne spune că aceasta nu a fost gândită de la început ca o stradă, ci doar ca o linie de demarcație între cartierul grecesc și cel evreiesc.

Și, dacă tot am intrat în cartierul evreiesc, prima oprire o facem la Sinagoga Mare. În urmă cu ceva timp, în Constanța erau două sinagogi. Una de rit sefard (vestic), și aceasta,  de rit așkenaz (estic). Prima a fost avariată la cutremurul din 1977 și demolată. În locul ei a fost amenajată o parcare. De altfel, ghidul ne declară că este tentat să scrie o carte despre parcările din Constanța realizate în locul unor clădiri emblematice. A doua, construită în 1911, monument istoric, a fost recent reabilitată, după ce ajunsese aproape o ruină. Fațada principală îmi aduce aminte de Sinagoga Ortodoxă din Oradea, cu care pare a avea câteva elemente comune.

Nu departe de sinagogă, suntem conduși la un alt monument istoric. Din nefericire, nu aud decât că a aparținut unui evreu bogat. De pe internet aveam să aflu că se numește Casa Alleon, cunoscută și sub numele de „Casa de Piatră” și că

După părerea mea, casa nu arată foarte bine. Pare abandonată și cere urgente lucrări de reabilitare. Se vor găsi oare fondurile necesare? Din câte se vede, unele clădiri din jur au avut noroc.

Traseul nostru coboară, apoi, spre Piața Ovidiu. Înainte de a intra în piață, în capătul străzii Traian, pe partea dreaptă, ghidul ne atrage atenția asupra unei clădiri căreia eu, personal, nu i-aș fi acordat mare atenție. Clădirea a fost construită în 1903 de negustorul grec Gheorghe Hrisicos, constituind hotelul de lux. Casa Hrisicos.  Restaurantul hotelului a avut un succes deosebit, fiind frecventat de o serie întreagă de personalități. Ghidul îl menționează pe Ion Luca Caragiale. Dar, pe internet eu îi găsesc și pe Barbu Ștefănescu Delavrancea și Alexandru Vlahuță. Clădirea a fost recent reabilitată, cu ajutorul unui investitor din București.

În piață, ne oprim în fața Statuii lui Ovidiu. Ghidul ne atrage atenția că epitaful de pe soclu nu corespunde realității. Mormântul lui nu este acolo, acesta este, încă, necunoscut, deși se fac cercetări. Apoi ne spume că legenda care circulă inclusiv pe internet, cum că Elena Ceaușescu ar fi cerut să se demoleze casele de pe latura estică a pieței, pentru ca „Ovidiu să poată privi marea” nu este adevărată. Respectivele case au fost demolate datorită Avariilor suferite la cutremurul din 1977. Deci, lipsa acestor case a fost la baza problemelor mele de memorie, de ieri. Urmează prima poză de grup, pe care o facem în fața statuii.

La ieșirea din piață, oprim câteva momente în dreptul Moscheii Carol I, unde ghidul ne spune câteva cuvinte despre istoria acesteia. Ne mutăm, apoi, pe strada Nicolae Titulescu, unde primim alte câteva informații despre Edificiul Roman cu Mozaic. După câțiva pași, pe partea dreaptă, este Casa cu Lei. Este considerată o „clădire simbol” a Constanței, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mă așteptam la niște lei impozanți, ce sar în ochi la prima vedere. Dar ei sunt undeva sus, în capul coloanelor ce flanchează intrarea. Dacă nu știi, poți să îi ratezi! Aflăm, cu această ocazie, că era la modă să ai coloane grecești la intrare„era un semn al rangului social. Ultimul proprietar al casei era mare amator de artă și a organizat la parter o expoziție cu lucrări ale unor pictori celebri, care putea fi văzută din stradă.

La câteva zeci de metri, ne oprim în dreptul unei alte clădiri, căreia eu nu i-aș fi acordat atenție. Este Hotel Intim. După părerea mea, mai bine zis este „a fost” . Obloanele bătute în cuie peste geamurile de la parter nu denotă foarte multă activitate pe aici. Clădirea nici nu merită cine știe ce atenție. Perfect prismatică, fără balcoane sau elemente arhitecturale deosebite, are un singur merit. A fost construită pe locul unde a fost Hotel D’Angleterre, cel care, în 1882, l-a găzduit timp de 10 zile pe Mihai Eminescu. Șederea aici l-a inspirat să scrie „Mai am un singur dor” .

În imediata vecinătate este Biserica romano – catolică Sfântul Anton de Padova, unde primim, de asemenea, câteva informații. Nu am detaliat prea mult obiectivele despre care am scris în articolul anterior.

Dincolo de biserică, o clădire imensă, pe care oi remarcasem și în ziua anterioară, pentru că era în renovare, îmbrăcată în schele și pânză de protecție. Constituie un nou punct de oprire. Aici a fost „Palatul Navigației” în care a funcționat Compania Maritimă a fraților Embiricos , care, în perioada 1914 – 1940 a asigurat curse regulate între Constanța și New York. Pe această cale au plecat spre „Lumea Nouă” mulți dintre emigranții începutului de secol, majoritatea evrei.

În capătul străzii Nicolae Titulescu, puțin spre dreapta, ajungem la Statuia lui Anghel Saligny. Este o statuie din bronz, de 3 m înălțime, realizată în 1957 de Oscar Han. Este amplasată pe promontoriul înalt din dreptul „Porții nr. 1” , dând posibilitate inginerului să-și privească lucrările realizate în port. Ghidul enumeră, între acestea, silozurile de 45 m înălțime de la danele 17 – 18 și digul de larg, care a creat permisele amplasării ulterioare a Cazinoului. Din păcate, statuia este cu spatele la noi, Vom coborî mai târziu să-i facem o poză din față.

Drumul nostru continuă spre est. Facem p scurtă oprire în dreptul Muzeului de sculptură Ion Jalea, în fața căruia admirăm celebrul Arcaș. Vom reveni aici ceva mai târziu. Trecem destul de repede prin fața Catedralei Arhiepiscopale „Sfinții Petru și Pavel” , dar aflăm că în fața acesteia suntruinele unui cartier al vechiului Tomis, ce datează din secolele IV – VI.

Turul nostru ghidat se încheie la Farul Genovez, ocazie cu care aflu că acesta nu este chiar genovez.

Îi mulțumim ghidului pentru plimbarea făcută și informațiile obținute și ne luăm la revedere, dar, înainte de etapa a doua a excursiei. Mai facem o poză de grup, având în fundal Cazinoul.

Etapa II-a – Adio plimbarea cu barca! Timp liber, la dispoziție

Vântul puternic ne-a lăsat fără plimbarea pe mare. Trebuie să găsim ceva de făcut timp de o oră și 20 de minute. Doina propune să vizităm Muzeului de sculptură Ion Jalea. Propunerea este acceptată și ne întoarcem la muzeu. Nu insist asupra vizitei, a scris despre ea Doina aici. (https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=118294&d=alte-muzee-in-constanta-si-imprejurimi--constanta

La terminarea vizitei decidem să vedem statuia lui Saligny și din față. În vecinătatea acesteia, o scară ne conduce la strada de jos.  Facem câteva fotografii, și ne îndreptăm spre Portul Tomis pe faleza Cazinoului.

La jumătatea drumului spre acesta ne oprim, pentru câteva momente, în dreptul statuii Carmen Silva. Toată lumea știe că acesta este pseudonimul literar al Reginei Elisabeta, soția Regelui Carol I. În timpul domniei acestora Dobrogea a devenit parte a Regatului României, iar aceștia au acordat o mare atenție dezvoltării noii provincii de Sud-Est a țării, în general, și a portului și orașului Constanța, în special. Documentarea de acasă îmi spune că statuia în bronz a fost creată în 1937 de același Ion Jalea. Avariată de gloanțele sovietice din timpul celui De-Al Doilea Război Mondial, statuia a fost dată jos de pe soclu în 1948, la momentul preluării complete a puterii de către comuniști, când toate însemnele regalității au fost rapid eliminate din spațiul public. A fost recondiționată în 2014 și amplasată la locul ei. La picioarele reginei-poetă se află muza ei, „Femeie cu harpă” Mai avem suficient timp. Așa că, parcurgem lejer drumul parcurs ieri în sens invers. Avem timp să ne oprim câteva momente în dreptul Comandamentului Marinei Militare. Clădirea a fost construită între anii 1879 și 1881, iar în prezent este monument istoric. A servit inițial ca hotel, mai întâi numit „Terminus", apoi „Carol". Între anii 1924 și 1927 clădirea a fost supraetajată și a devenit cămin ofițeresc, fiind preluată de Cercul Militar. Din anul 1978 a devenit sediul Comandamentului Marinei Militare, iar în 1982-1983 clădirea a fost restaurată, păstrându-se stilul neoclasic.

Ajungem la timp la destinație și găsim imediat autocarul.  Putem porni mai departe.

Etapa III-a – Vizita la Crama Murfatlar

Avem de mers  vreo 23 km până la destinație. Drumul decurge în liniște. Probabil, toată lumea se gândește la ce va urma. La început, șoferul face o eroare, dar ne revenim și în final ajungem la ce am numit eu Secția de producție. Incinta este, clar, similară cu cea a unei unități industriale.

Ne întâmpină un enolog al cramei, care ne va fi ghid în toate etapele excursiei, care ne va da informații de detaliu, atât despre procesele de producție, cât și despre vinurile testate. Producția se face la subsol. Nu voi insista cu descrierea proceselor, a făcut-o deja @Yolanda aici (https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=118372&d=descopera-murfatlar--excursii-si-calatorii). Dar, două aspecte îmi atrag atenția. Primul ar fi șirul lung de butoaie de stejar de 10000 litri care au fost înlocuite de tancurile din oțel inox, rămânând exponate de muzeu. Apoi, butoaiele de circa 270 litri, care sunt făcute din stejar din România pentru vinurile din struguri de origine română sau din stejar din Franța pentru vinurile din vițe de origine franceză.

La sfârșitul prezentării, ne urcăm în autocar și ne deplasăm la Punctul Turistic aflat la câțiva kilometri depărtare. Construit pe vremuri ca restaurant de protocol al protipendadei comuniste, azi a intrat în patrimoniul cramei și introdus în circuitul turistic.

Aici am o corectură la articolul Yolandei. Au fost 6 +1 pahare pe masă și am degustat 6 soiuri de vin, așa cum se vede și în fotografia 32.

Ar mai fi de menționat atmosfera, care s-a încins încă de la primul pahar. S-a instaurat o stare de veselie generală, care, de multe ori a acoperit explicațiile ghidului. Mi-am adus aminte de bancul ce zice „Dacă doamnele ar tăcea câteva momente, se va auzi și cascada Niagara” .

La sfârșit, fiecare participant a primit câte o sticlă de vin din partea gazdelor. Înainte de a ne urca în autocar, urmează a treia poză de grup.

Drumul înapoi spre hotel este greu de descris. S-a cântat tot timpul, cântece întregi sau fragmente, Au fost cântece pe care le știam din tinerețe, din studenție. Când se termina un cântec, cineva dădea tonul la altul. Cred că a participat toată lumea. Sper să nu îl fi deranjat prea tare pe șofer!

Ajungem la hotel cu o mică întârziere, fapt care amână cu jumătate de oră începerea programului de seară.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 55 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI