La plimbare prin Constanța - De la mozaic la șuberek

TIPĂREȘTE

Am fost la Întâlnirea familiei AFA de la hotelul Sulina din Mamaia. A şasea întâlnire la care am participat! Am revăzut, cu mare bucurie, prieteni vechi pe care nu-i mai întâlnisem din primăvara anului 2019, de la Herculane. Aşa cum se întâmplă la întâlnirile noastre, am petrecut împreună cu oameni frumoşi pe care nu-i văzusem niciodată până acum. Ne-am distrat, am dansat, am participat la turul ghidat prin centrul istoric al Constanţei, am vizitat (după două încercări individuale nereuşite) Cazinoul, am degustat vinuri bune de Murfatlar care au dat tonul veseliei pentru seara festivă ce a urmat la hotelul Sulina.

Cum tot ce este frumos trece repede, după două zile pline de emoţii şi voie bună, a sosit momentul în care oamenii au plecat, pe rând, fiecare către casa lui. La micul dejun din dimineaţa zilei de duminică, restaurantul de la parterul hotelului Sulina era plin ca în vârf de sezon estival. Discuţii însufleţite, promisiuni, îmbrăţişări... ’Drum bun, aveţi grijă de voi! Să ne revedem sănătoşi! ’

Toată lumea a plecat. Noi doi am rămas. Pentru că n-am reuşit să venim de joi, am prelungit cu încă o zi. Ne-am dorit o zi de odihnă, de relaxare, de plimbare pe ţărmul Mării. Dar nu ne-am închipuit cât de apăsătoare va fi liniştea la hotelul Sulina. După ce aţi plecat cu toţii, ne-am pomenit singuri într-un hotel gol, în care toate clipele frumoase deveniseră, mult prea repede, amintiri. În doar câteva ore, întâlnirea cu oameni dragi din toată ţara era deja o poveste, aşezată cu grijă într-un colţ al sufletului rezervat pentru momentele cele mai frumoase.

N-am avut parte de plimbarea în doi pe ţărmul Mării Negre! După plecarea voastră, vremea a devenit şi mai urâtă. Nori cenuşii au coborât peste mare, vântul sufla turbat, răscolind valurile şi gândurile.

Nu puteam rămâne toată ziua la hotel. Am comandat un Uber care ne-a lăsat în dreptul catedralei ortodoxe Sf. Apostoli Petru şi Pavel din centrul vechi al Constanţei. Am reluat, în sens invers, traseul turului ghidat din ziua precedentă. De data aceasta, de la Cazinou spre Lupoaică. Pe faleza Cazinoului, vântul bătea cu putere, cât pe ce sa-mi smulgă telefonul din mână. Fără nicio exagerare! Marea era neagră de furie... Ne arăta faţa ei puternică, dură, care nu iartă dacă n-o respecţi. N-am văzut-o niciodată aşa de supărată, nici măcar iarna. Abia acum am înţeles cu adevărat de ce a fost numită Marea Neagră!

Am părăsit destul de repede faleza Cazinoului, şi am intrat la catedrala Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Slujba de Duminică se terminase, dar am poposit câteva minute, ne-am rugat pentru sănătate şi pace, şi am aprins lumânări pentru cei dragi, aşa cum facem duminica.

Era clar că trebuia să ne adăpostim undeva, la căldură. Nu ne era foame, aşa că n-am luat în seamă varianta unui restaurant primitor. Atunci... să mergem la un muzeu! Avem destule restanţe, chiar dacă am vizitat de multe ori Constanţa. Împinşi de vânt până în Piaţa Ovidiu, ne-am oprit la Edificiul Roman cu Mozaic, redeschis în toamna anului trecut, de Ziua Dobrogei (14 noiembrie), după un îndelungat proces de restaurare.

Edificiul Roman cu Mozaic este uşor de găsit. Se intră din Piaţa Ovidiu, pe lângă Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, în prezent închis pentru renovare. Pe aleea care duce spre intrarea în muzeu, privim expoziţia foto-documentară ’File de istorie tomitană: Edificiul Roman cu Mozaic (sec. IV-VI p. Chr.) ’. Sunt înşiruite, în aer liber, mai multe panouri cu fotografii şi descrierea detaliată a descoperirii acestui monument antic de mare importanţă istorică.

Anul descoperirii ruinelor romano-bizantine din centrul vechi al Constanţei este 1959. O iniţiativă neinspirată (construirea unor blocuri de locuinţe cu patru etaje în zona istorică a orașului) a dus la descoperirea unui impresionant ’focar’ arheologic în Piaţa Ovidiu, pe faleza care desparte oraşul de port.

Zidul de nord-est al edificiului, conservat pe o înălţime de 5 metri, a fost primul scos la suprafaţă. Au urmat mulţi ani în care arheologii au dezvelit şi restaurat preţiosul edificiu antic, scopul final fiind organizarea unui muzeu care să pună în valoare vestigiile scoase la lumină. Cea mai dificilă etapă a fost cea a restaurării pavimentului de mozaic, în colaborare cu restauratorul italian Paolo Mazzoni de la Opificio delle Pietre Dure din Florenţa.

Adăpostit într-o clădire cu rol de protecţie, realizată după proiectul arhitectei Sanda Ignat Negoescu, Edificiul Roman cu Mozaic a fost deschis spre vizitare la începutul anilor 70. În timp, clădirea s-a deteriorat, fiind în pericol de prăbuşire. În perioada 2022-2025, covorul mozaical a fost curăţat, clădirea de protecţie a fost reabilitată şi dotată cu mijloace moderne de climatizare. Lucrările, finanţate cu fonduri europene, au fost executate de specialişti italieni.

Informaţiile de pe panourile din exteriorul muzeului sunt multe şi interesante. Nu am citit tot, vântul tăios ne-a îndemnat să intrăm cât mai repede la căldură.

Am plătit cu cardul biletele de acces (25 lei-preţ întreg, 12lei-pensionari, 6 lei- elevi/studenţi). De la data redeschiderii până la finalul anului trecut, intrarea a fost gratuită. Împreună cu biletele, am primit cadou un ghid ilustrat, bogat în informaţii, tipărit în condiţii grafice de excepţie. În muzeu mai era un singur vizitator, care a plecat la scurt timp după intrarea noastră. Pot spune că am avut Edificiul Roman cu Mozaic doar pentru noi doi!

Chiar la intrarea în muzeu este aşezat un ecran mare pe care rulează un film despre descoperirea şi restaurarea Edificiului Roman cu Mozaic. Vizitatorii au la dispoziţe câteva scaune, bune pentru a urmări comod filmul.

Pentru că am avut timp şi răbdare, am aflat multe lucruri interesante. La hotel şi acasă, citind ghidul ilustrat, am completat povestea Edificiului Roman cu Mozaic care a funcţionat ca centru comercial şi cultural de mare importanţă în secolele IV-VI p. Chr. Pe la sfârşitul secolului al VI-lea, în urma invaziei popoarelor migratoare, Tomisul a intrat într-o perioadă de declin economic. Edificiul Roman cu Mozaic şi-a pierdut treptat utilitatea, a fost abandonat, şi în timp a fost acoperit cu pământ (posibil în urma unui cutremur sau a alunecărilor de teren).

 Construcţia antică de pe malul de sud-vest al falezei tomitane a avut trei terase (legate între ele prin scări), fiind parte a unui proiect de stabilizare a falezei spre portul antic. Se presupune că prima terasă (marea sală cu mozaic) a îndeplinit rolul de loc al întrunirilor economice, sociale şi politice, un adevărat for al oraşului-port Tomis. Pereţii sălii erau placaţi cu marmură albă şi colorată, cu decoraţii vegetale, geometrice, zoomorfe şi antropomorfe. Am văzut fragmente expuse în vitrine.

Cea de-a doua terasă, situată sub cea cu mozaic, cuprinde 12 încăperi boltite care adăposteau mărfuri aduse de corăbii, sau care urmau să plece de la Tomis spre toate colţurile imperiului. În aceste magazii, sub bolţile prăbuşite, au fost găsite 120 de amfore întregi sau sparte (pline cu răşină de pin, tămâie, terebentină şi alte substanţe organice), corpuri de iluminat (opaiţe), ancore, cuie şi piroane, bucăţi mari de minereu de fier. Pe amfore s-au păstrat inscripţii ale biroului vamal din port. În magazii au fost descoperite fragmente de statuete din marmură (zeul vinului, Dionysos; zeul comerţului, Hermes; cap de bărbat). Câteva fragmente de statuete, amfore şi ancore sunt expuse la Edificiul Roman cu Mozaic.

Terasa a treia (cea mai de jos), situata la nivelul portului antic, susţinea un şir de 9 încăperi boltite în care au fost găsite o mulţime de amfore sparte, pline cu grâu carbonizat şi cuie din fier. Magaziile de pe terasa inferioară n-au putut fi cercetate integral şi reconstruite. Au fost acoperite cu pământ, deasupra lor fiind amenajat un parc arheologic cu vedere spre mare şi portul modern.

Prima terasă a Edificiului Roman cu Mozaic, aflată la nivelul oraşului antic Tomis, este situată în prezent sub nivelul Pieţei Ovidiu. Am admirat-o de sus, apoi am coborât pe scara interioară pentru a privi de aproape cel mai întins paviment cu mozaic policrom romano-bizantin descoperit până acum în zona balcanică. Se presupune că suprafaţa de 2000 mp a fost acoperită în întregime cu mozaic, din care s-au păstrat circa 400 mp. Specialiştii consideră că pavimentul policrom este opera unor meşteri mozaicari itineranţi, adevăraţi artişti cu mare experienţă.

Covorul din mozaic m-a impresionat. M-a lăsat fără grai! Pietricelele mărunte albe, negre, crem, roşii, galbene şi verzi, sunt îmbinate cu migală, astfel încât oferă o imagine plăcută din orice punct al sălii. Din bogăţia de motive decorative, recunoaştem motivul valului etrusc (cel mai frecvent utilizat în arta greco-romană), motivul funiei simple şi cel al funiei înlănţuite, cercurile intersectate, panglicile vălurite, solzii de peşte, vasele stilizate, scuturile, armele, uneltele stilizate, decorurile vegetale (vrejul de iederă sau viţă de vie) şi florale (floarea de lotus). Interesantă mi s-a părut crucea cu braţele egale, răsfrânte în unghi drept (crux grammata) care apare în mozaicurile din basilicile creştine.

Singurul motiv zoomorf de pe covorul de mozaic este un porumbel. Simbol al Duhului Sfânt, porumbelul este ascuns sub un vrej care iese dintr-o amforă. Noi n-am reuşit să-l găsim, l-am văzut doar pe unul dintre panourile expuse în exteriorul muzeului şi pe coperta ghidului ilustrat. Mozaicul a fost lucrat la sfârşitul secolului III- începutul secolului IV p. Chr., în vremea împăratului Constantin cel Mare. Poate mozaicarii erau creştini, şi au vrut să lase un semn discret al religiei lor?

La Edificiul Roman cu Mozaic sunt expuse lucrări realizate în tehnica mozaicului de studenţi ai Secţiei de Artă Sacră din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. Am avut noroc, expoziţia temporară s-a încheiat oficial, dar mozaicurile mai pot fi încă admirate de vizitatorii muzeului. Este foarte interesantă expunerea mozaicurilor noi, lucrate de tinerii artişti ai secolului XXI, alături de mozaicul antic, lucrat de artişti necunoscuţi în urmă cu 1700 de ani.

M-au plăcut foarte mult mozaicurile studenţilor de la Alba Iulia, realizate din pietricele aduse din Turcia, colorate în nuanţele mozaicului roman. Desigur, culorile sunt mult mai vii în comparaţie cu cele antice, decolorate de vreme. Am admirat fiecare lucrare în parte, şi am recunoscut motive si simboluri antice reinterpretate. Adevărate opere de artă, mozaicurile studenţilor ar trebui expuse permanent la Edificiul Roman cu Mozaic, ca dovadă a continuităţii peste milenii a artei mozaicului.

Înainte de a părăsi muzeul, am privit îndelung Marea şi portul industrial prin peretele de sticlă. În zilele senine, lumina Soarelui inundă clădirea şi pune în valoare bijuteria antică a Tomisului, spendidul mozaic romano-bizantin. Dacă veţi privi pozele Marilenei (@ mprofeanu) din luna decembrie a anului trecut, veţi observa cât de spectaculos arată mozaicul într-o zi însorită, în comparaţie cu o zi mohorâtă, cum a fost cea în care am vizitat muzeul.

La plecare am schimbat câteva vorbe cu doamna de la casa de bilete. Ne-a spus că au fost restaurate şi cele 12 depozite antice, aflate sub terasa cu mozaic. Vor putea fi vizitate începând din vara acestui an, oferind o imagine amplă a impresionantului edificiu antic. Vechile depozite portuare se află în exteriorul clădirii de protecţie, şi sunt vizibile dinspre bd. Thermele Romane (dinspre portul industrial). Deocamdată este închisă uşa care va permite ieşirea de la nivelul terasei cu mozaic în exteriorul clădirii, şi care va face legătura cu terasa depozitelor antice şi cu parcul arheologic. Este interzis accesul vizitatorilor în zona exterioară ca măsură de protecţie, fiind încă în derulare lucrări de consolidare.

Mă bucur din tot sufletul că cel mai preţios monument antic al Tomisului a fost restaurat şi face din nou parte din viaţa oraşului. Cine ştie câte vestigii antice dorm sub centrul vechi al Constanţei, aşteptând momentul în care vor fi scoase la lumină?

Ne întoarcem din călătoria în vechiul Tomis. Revenim în Constanţa anului 2026, într-o zi friguroasă de martie. Căutăm un magazin de la care să cumpărăm apă pentru noi, şi bobiţe pentru pisicuţele din Mamaia. Misiune grea... nu prea sunt magazine alimentare în centrul istoric al Constanţei, sau poate nu ştim noi unde să le căutăm. În sfârşit, găsim o prăvălie aproape de Muzeul de Artă Populară.

Nu ne este foame dar nu ştim dacă vom găsi deschis restaurantul hotelului Sulina. Înţelept ar fi să mâncăm la Constanţa, sau să luăm ceva la pachet ’pentru acasă’. Poate o pizza?

Cu ochii după o pizzerie ajungem la Lupoaică. Avem de ales: pizza de la Soupizza Old Town, mâncare grecească de la Nikos Greek, sau şuberek de la Bistro Musafir Efendi. Ne hotărâm rapid. Pizza şi mâncare grecească găsim pe toate drumurile la Bucureşti... prin urmare, şuberek de la Musafir Efendi să fie!

Intrăm înfriguraţi în micul local, mai mult lung decât lat. E cald şi bine, miroase a ciorbă şi a gogoşi. Mă gândesc că vom mirosi ca două gogoşi înfuriate, dar totuşi rămânem. Cred că-mi este foame...

Partea dreaptă a localului este amenajată ca o bucătărie deschisă. Două doamne tătăroaice vorbesc între ele într-o limbă care aduce cu turca, şi îşi văd liniştite de treabă. Frământă aluatul, prăjesc şuberekul, întind foi pentru baklava, mai mestecă în oala cu ciorbă.

Pe partea stângă, este aşezată o banchetă lungă îmbrăcată în ţesături cu motive tătăreşti. Îmi atrage atenţia colţul din capătul sălii, cu divane şi măsuţă joasă. Pereţii albi sunt decoraţi cu costume tradiţionale bărbăteşti (ilice, fesuri, anterie colorate, bogat ornamentate).

Îmi plac tablourile cu peisaje din vechile sate tătăreşti dobrogene. Sunt expuse fotografii de familie, narghilele, mici obiecte decorative de colecţie. Printre poze şi tablouri cu tătari, remarc portetul lui Jean Constantin, actorul iubit de toţi constănţenii. Îmi place locul, am nimerit bine!

Ne aşezăm comod lângă fereastra mare dinspre stradă. Ne ia în primire Metin, un tânăr tătar cu ilic şi fes. Ne aduce meniurile, şi se pune la taifas cu noi şi cu ceilalţi musafiri. Gazda noastră este patronul micului local din centrul Constanţei. Ne spune că Musafir Efendi este o afacere de familie, şi că şi-a propus să amenajeze un muzeu al comunităţii tătare din Dobrogea. Ne arată pozele cu neamurile de la Valul lui Traian, locul de naştere al strămoşilor săi. Îl întreb de unde are hainele frumoase agăţate pe pereţi, îmi răspunde că le-a cumpărat de la Istanbul şi de prin Crimeea. Uit să-l întreb de ce nu expune şi haine femeieşti...

Metin e mândru de mica lui afacere, a apărut şi la televizor pe la diverse emisiuni pe teme gastronomice. Se laudă cu afişul filmului Kîzîm, lipit pe geamul dinspre stradă, primul film românesc inspirat de comunitatea tătară din Dobrogea. Meryem Yeliz Mustafa, o adolescentă din Tulcea, interpreta rolului principal, împreună cu ceilalţi actori din film, au fost musafirii lui Metin.

La Musafir Efendi veţi găsi doar câteva preparate din bucătăria tătărească. Mai multe vara când vin turiştii la Constanţa, puţine în sezonul rece când nu prea sunt clienţi. Dar afacerea merge, gazda noastră nu se plânge. Ne spune că cel mai bine se vinde şuberekul cu brânză sau cu carne de vită (15 lei bucata). Se pare că ar fi cel mai bun şuberek din Constanţa, dar care negustor nu-şi laudă marfa?

Nu e greu să ne hotărâm: au doar şuberek, ciorbă de linte şi desert (orez cu lapte, baklava şi kataif cu îngheţată). În timpul sezonului estival sau când sunt anunţate grupuri de turişti, la Musafir Efendi se gătesc chiftele de vită, salată dobrogeană, ciorbă de nuntă şi plăcinte  (kobete, geantak şi sariburma).

Întrebăm ce este ciorba de nuntă (Toy Şorbasi), şi aflăm că este o ciorbă tradiţională tătărească preparată cu carne tocată de vită şi berbecuţ, acrită cu lămâie, şi dreasă cu iaurt, smântână şi gălbenuş de ou. Trebuie să fie gustoasă...

Cât timp stăm de vorbă, şuberekul sfârâie în uleiul incins. Am comandat unul cu brânză, şi unul cu carne. Primim tacâmuri dar îl mâncăm cu mâna, fierbinte şi un pic unsuros. Printre înghiţituri, sorbim cu poftă din ayranul răcoritor. Bun şuberekul meu cu brânză, dar rămân la părerea că seamănă leit cu un langoş în formă de semilună.

Poftesc la o cafea la nisip, dar mă uit la ceas şi renunţ. Ar fi bun şi un compot de casă rece, dar nu mai merge după ayran. Dar desert? Fie, şi desert... Alegem orez cu lapte şi kataif cu îngheţata, dar regret că n-am luat măcar o baklava însiropată. 

Plătim cu cardul, ceva mai puţin de 100 lei. Plus un bacşiş, pe deplin meritat. Ne-au primit cu căldură, ne-au servit frumos, ne-au spus o grămadă de poveşti. Ne-am simţit musafiri, la Musafir Efendi. Am intrat în prăvălie clienţi, plecăm prieteni!

Chemăm un Uber care ne duce repede la hotelul Sulina din Mamaia. Ne grăbim spre faleza pustie să hrănim pisicuţele. Gata, ajunge! O baie fierbinte, şi la odihnă, sub pilotă.

Cu toate că vremea a fost urâtă, ne-a mers la suflet plimbarea prin Constanţa. De la mozaicul roman, la şuberekul tătăresc... o autentică experienţă dobrogeană!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 84 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI