Bld Dacia, Bucuresti – sau cum sa bati la picior o particica de istorie veche de peste 100 de ani

TIPĂREȘTE

Am plecat spre teatru Metropolis (vezi impresii) sa iau biletele pentru Colivia cu nebune :) , dar era mai devreme decat ora de deschidere a casieriei, asa ca am facut o “aroganta” :) , si in loc sa o iau pe bld Mihai Eminescu, am luat-o pe bld Dacia, usor, la pas, sa admir inca o data cladirile vechi, construite la inceputul secolului trecut… cladiri care sunt aproape palate si care pe traseul vietii lor au fost martore la evenimente importante in viata politica si culturala a Bucurestiului. Pe langa care se trece azi, fara sa li se acorde importanta cuvenita, nestiindu-se prea multe despre ele….

Am trecut de str Polona, care intretaie bld Dacia si am admirat din nou, pe dreapta, Vila Constantin Geblescu, cladire monument istoric, construita in anul 1912, proiect executat de catre architectul Petre Antonescu, “in stil eclectic de factura renascentist franceza, cu elemente decorative baroce”, asezata chiar pe colt. Este o cladire uriasa, care are in fata ei clasica alee pentru trasuri cu arcada porticului, sub care pot sa-mi imaginez cum domnii galanti dadeau mana sa ajute la coborare doamnele elegante.

Urmatoarea vila, pe aceeasi parte, dupa intrarea in parcul Ioanid este Vila dr Petre Herescu (Petre Herescu a intemeiat scoala romaneasca de chirurgie renala), construita de Grigore Cerchez si Al Clavel intre anii 1911 – 1913, folosind stilul romantic cu elemente neogotice. Mai pe scurt un mini castel, care te duce cu gandul la pasaje secrete si fecioare inchise in turn… asteptandu-si salvatorul, desi cladirea a servit doar ca locuinta si cabinet de consultatii. Mie una, mi-ar placea sa fie deschis spre vizitare!!!

Urmeaza Vila George Desliu, la nr 54, care a fost construita intre anii 1912 – 1914, dupa planurile lui Ernest Doneaud, in stil eclectic de facura clasicist – franceza. Pe traseul vietii ei, a fost gazda Bibliotecii Populare, apoi a Bibliotecii Cehoslovaciei, azi fiind resedinta ambasadorului Danemarcei.

Despre vecina ei, de la nr 56, nu stiu mare lucru…. nu am gasit decat informatia ca a fost construita la sfarsitul secolului XIX – inceputul secolului XX (in lista monumentelor istorice din Buc). Este o casa foarte frumoasa si renovata.

Inaintez…. si ajung la Ambasada Belgiei, la nr 58, o cladire serioasa, retrasa, tacuta, construita intre 1921 - 1924, fosta Vila Constantin Campeanu, proiectata de arhitectii Victor Asquini si Emil Gunes, intrata in proprietatea statului roman, in 1932, in timpul mandatului ministrului afacerilor externe al momentului – Nicolae Titulescu.

Urmatoarea cladire este Vila Aurel Mincu, la nr 60, o vila cu influente bizantine (ferestrele in arc cu veranda pe toate laturile), dar stil neoromanesc (coloanele de la intrare), proiectata de arhitectul Arghir Culina, in 1918. Se pare ca interioarele sunt din marmura, lemn masiv sculptat, tavane pictate. Este data spre inchiriere, la preturi care oscileaza intre 8.000 si 10.000 eur pe luna, in functie de activitatea desfasurata de chirias. Daca ar fi sa fac calculul la maximul sumei, imi permit si eu sa platesc o vizita de jumatate de ora :) !

Acum la nr 62, as fi putut sa fac un popas, la cafeneaua Daryus…. doar ca acolo este acum Waldo’s Club, care deschide la ora 9…. dar PM. Reclama pentru el este atractiva “un club cu atmosferă medievală, muzică rock, oldies, stand-up-comedy, magic show, karaoke, concerte live și multe altele. Waldo's Club & Pub de pe Dacia 62 are loc pentru 100 de cavaleri și domnițe care vor să se descătușeze, lăsând zalele unei săptămâni sau zile plictisitoare. Dacă v-ați adunat prietenii și ați ajuns la poarta raiului scandinav, bateți cu încredere. Vă va întâmpina în hol un erou în armură. “ Poate facem candva o intalnire aici :) !

Langa club, dar cu adresa dupa colt pe dreapta, pe str Aurel Vlaicu, este o cladire declarata monument istoric, ridicata in anul 1899, si care este acolo dinaintea trasarii bulevardului Dacia, “ceea ce explica alinierea actuala si tratarea decorativa a calcanului initial”.

Traversez strada Aurel Vlaicu si ajung la nr 64, unde vad un imobil in care a locuit in ultima parte a vietii marele om de stiinta Constantin Parvulescu (1890 – 1945), astronom, astrofizician si profesor universitar, plus erou al primului razboi mondial.

La nr 66 (fost 40), o cladire bloc cu 3 etaje cu geamuri mici rotunde care imi amintesc de hublourile unui vapor. Nu stiu nimic despre ea, in afara de faptul ca acolo locuieste o domnisoara si catelul ei :) (au intrat in bloc chiar inainte de poza).

La nr 76 este o cladire imbracata total cu iedera, asa ca nu mai pot observa nimic din arhitectura ei… poate mai la toamna… dupa ce pica frunza :) , dar este vorba despre Casa Cihoschi, construita in anul 1934, de catre generalul Henri Chihoschi (sau Cihoski) (1872 – 1950) erou in razboiul de reintregirea neamului, cavaler al ordinului Mihai Viteazu, ministru al apararii nationale, exterminat in 1950 in inchisoarea din Sighet.

Urmeaza piata Spaniei, in care este Casa Barbu Brezianu (1909 – 2008) (istoric, critic de arta, scriitor, publicist, traducator roman), construita inainte de razboi.

La momentul asta am luat-o pe str Icoanei spre str Mihai Eminescu, si teatrul Metropolis. Dupa achizitionarea biletelor am facut drumul la intoarcere, tot prin Icoanei spre Dacia sa vizionez si vilele de la numerele fara sot :) !

Prima casa memoriala este CI si CC Nottara, (bld Dacia nr 105) care, din pacate, nu mai este deschisa publicului din 2016, iar anul acesta a fost scoasa pe piata la vanzare. Actorul Constantin Nottara – tatal (1859 – 1935) a construit casa in anul 1931, dar a fost amenajata ca si muzeu si donata de catre Anna Nottara, sotia compozitorului Constantin C Nottara – fiul (1890 – 1951), care a si locuit-o pana in anul 1981.

Daca o sa vedeti o cladire uriasa, lasata in paragina, sa stiti ca este Vila Sabareanu – Leonida (bld Dacia nr 81) (construita intre anii 1921 – 1926). Ca si descriere, gasesc despre ea informatii cum ca are “trasaturi clasicizate si un volum regulat, simetric… cu ferestre ornate cu mascaroane, ghirlande si urne decorative… cu bosaje pe care sunt proiectate console impodobite cu ghirlande… la parter cu bovindouri si balcoane ample”. Multe cuvinte specifice arhitecturii, pe care le-am cautat, sa am idee despre ce vorbesc aici, si vi le dau si voua, chiar daca poate le stiti: mascaron – element decorativ care reprezinta un cap fantastic sau grotesc, lucrat in relief; bosaj – proeminenta regulata de pe suprafata unei piese, folosita ca sprijin pentru alta piesa; bovindou – iesitura pe fatada unei cladiri, ca un balconas inchis, prevazuta cu una sau mai multe ferestre.

Pe ferestrele fara geamuri am remarcat tavanele inalte senzationale, cu stucaturi atent lucrate (pe cuvantul asta il stiam eu deja :) - stucatura – ornament architectonic in relief, regasit la interiorul cladirii, executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos) care, din pacate, dupa 100 de ani de rezistare eroica, se vor distruge curand din cauza intemperiilor la care sunt supuse, nefiind protejate.

Imediat dupa tristetea lasata de Vila Sabareanu, vine melancolia la vederea Vilei Maria Ioanidi (la nr 79), vila care (impreuna cu vila Herescu) este prima pe lista preferatelor mele. Construita in 1911, dupa planurile arhitectului Ion D Berindei, o compozitie asimetrica, cu turnuri pe colturi (pe diagonala cladirii) si decoratii de natura romantice. Romantic mi se pare ca este si turnul dinspre strada, in dreapta cladirii, care are elemente deosebite, din ceramica si lemn, care este o extensie a spatiului intern, loc de odihna si vizionare a intregului bulevard. Turnul de pe spatele cladirii are scop administrativ, adapostind o scara interioara. Interioarele sunt toate numai lemn adevarat, parchet, scari, lambriuri…. vedeti aici imagini de dupa restaurare (http://cellacosimex.ro/Imobil-Maria-Ioanidi-B-dul-Dacia-79-p4-ro.htm).

Ma dezlipesc cu greu de vila asta, de imaginea ei printre crengile pline de mere rosii, lucioase ale toamnei si inaintez spre nr 75, unde se afla Vila Balanescu, construita intre 1925 – 1927, dupa un proiect al aceluiasi architect I. D. Berindei (realizata spre spre sfarsitul vietii acestuia). Este o cladire “linistita”, eleganta, retrasa si discreta, cu un stil eclectic tarziu, cu o arhitectura renascentista care “aminteste de vilele de tip paladian”: ancadramente dantelate la ferestrele de la parter, cele de la etaj avand cartuse cu motive florale, iar deasupra lor o friza in altorelief. Revin cu lamuriri privind elementele de arhitectura :) : ancadrament - chenar decorativ in relief; friza - componenta a antablamentului, cuprinsa intre arhitrava si cornisa, impodobita cu picturi, basoreliefuri si caneluri; antablament – element de arhitectura clasica, orizontal, asezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei constructii; arhitrava – element de constructie, partea inferioara a antablamentului; altorelief – lucrura de sculptura puternic reliefata.

Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel” este tot pe bld Dacia, dar este o institutie a statului si nu avem acces acolo, sau daca da, nu stiu eu asta. Dupa ce am traversat str Polona, am vrut sa fac poze cladirii de la nr 67, constructie modernista de expresie Art Deco, care dateaza de la inceputul anilor 1900, dar… ups… aici este ambasada Egiptului si nu am reusit, ca imediat s-a materializat langa mine un zdrahon cu “no foto… restricted area”! Am traversat intersectia si de pe diagonala cu ambasada, de la distanta… tot i-am facut o poza :) !

Tot pe bld Dacia este si casa in care Iuliu Maniu (1873 – 1953) (ctitor al Romaniei mari, prim ministru, membru al Academiei Romane) a fost arestat in 17 iulie 1947, ajungand cativa ani mai tarziu sa fie exterminat in inchisoarea din Sighet.

Aici se termina periplul meu, pe distanta unui 1 km, dar cale de 100 ani…

---

VIZUALIZĂRI: 4819 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI