GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Toti bucurestenii pe care ii cunosc nu stiu unde se afla Pasajul Villacrosse. Nici Macca, nici Villacrosse.
Asa, cum ar veni, cea mai buna ascunzatoare este chiar sub nasul tau.
Pasajul Macca Villacrosse este o trecere pietonala ingusta ce pleaca din zona magazinului Victoria, vis-a-vis, ceva mai spre Universitate, perpendicular pe Calea Victoriei unde are doua doua cai de acces, una fiind Pasajul Macca – mai departe de magazinul Victoria si cealalta fiind Pasajul Villacrosse – mai aproape de magazinul Victoria.
Cu putin inainte de a strapunge spre cealalta parte de cladire, in zona Bancii Nationale, cele doua se unesc, rezultand o singura iesire spre Strada Eugeniu Carada ce duce spre Strada Lipscani, in dreapta si in stanga spre Strada Doamnei pe unde ajungi la Universitate intrand pe Strada Academiei.
Imi place mai mult cum rezoneaza cuvantul Villacrosse – e asa, mai excentric, mai exotic insa, desi pare un pasaj unitar, cele doua au fost administrate diferit o buna bucata de vreme.
Mi-a placut pasajul asta de cum l-am gasit, cu multi ani in urma, prin drumurile mele peregrine.
Pasajul Macca Villacrosse “este clasat ca monument istoric cu codul B-II-a-A-19837” ne informeaza Wikipedia.
Ma coplesesc curiozitatile si incep sa iscodesc.
bucuresti.tourneo.ro/pasa ... rosse_4338.html zice:
“Pasajul Macca-Villacrosse este pasajul acoperit care face legatura dintre Calea Victoriei si zona Lipscani.
Am putea spune ca existenta pasajului Macca-Villacrosse se datoreaza in mare parte lui Petrache Serafim. Acesta a cumparat Hanul Campineanu de la Iancu Campineanu, care il mostenise dupa moartea parintilor sai. Hanul se afla la intersectia dintre Calea Victoriei (fosta Podul Mogosoaiei) si strada Lipscani.
Petros Serafim a fost dragoman (traducator) pe langa ambasada Frantei la Constantinopol. A fost apoi trimis talmaci pe langa Napoleon Bonaparte pe la 1812. Dupa infrangerea lui Napoleon in Rusia, intentionand sa se intoarca acasa, s-a oprit la Bucuresti, unde se indragosteste si se insoara cu Maria, cu care face cinci fete.
Una dintre cele cinci fete, Polixenia se marita cu Xavier Villacrosse, un arhitect catalan care fusese numit arhitect al Bucurestiului. In urma casatoriei (1843), Serafim isi imparte averea, partea dinspre strada Eugen Caranda (atunci strada Caraghiorghevici), dandu-i-o zestre ficei sale.
Partea dinspre Calea Victoriei, o ofera tot ca dota unei alte fiice, Anastasia, care se marita cu Mihail Macca, negustor de blanuri si politician liberal.
… … …
Pasajul Macca&Villacrose a purtat in anii 1960-1990, si denumirea de “Pasajul Bijuteria”. ”
Prin bunavointa .agerpres.ro/flux-documen ... crosse-11-36-22
aflam si:
“După 1990, pasajul și-a reluat numele inițial de Macca-Villacrosse. ”
“La sfârșitul secolului al XIX-lea, hanul Villacrosse este demolat, iar municipalitatea hotărăște construirea unui pasaj pietonal în mijlocul orașului, după modelul celor existente în marile orașe occidentale. ”
“În acest sens, Primăria cumpără casele din zonă, dar nu și Hotelul ''Stadt Pesht'', proprietarul refuzând vânzarea acestuia. Arhitectul desemnat cu realizarea acestei lucrări nu a fost Xavier Villacrosse, așa cum s-ar putea crede la prima vedere, ci Felix Xenopol. Acesta din urmă se vede nevoit sa creeze un pasaj în formă de potcoavă, care să înconjoare hotelul rămas în mijloc. Astfel se explică existența celor două aripi din cadrul pasajului, de-a lungul celor două laturi ale hotelului. ”
In pasaj a avut sediul prima bursa de valori din Bucuresti si de-a lungul timpului a gazduit nenumarate magazine.
Asta se vede pana in zilele noastre cand, pe langa nenumarate cafenele mai intalnesti din loc in loc firme cunoscute sau demult uitate ce se incapataneaza sa existe.
Gasim astfel un magazinas Optica cu nimic diferit fata de nenumarate altele raspandite prin lumea inconjuratoare dar mai gasim si o croitorie de dama ce preia comenzi, amintind prin aspectul vizual de vremuri demult apuse si mai gasim si sediul cooperativei mestesugaresti :D Arta si Precizie – Sediul Central – arata atat de arhaic incat am serioase dubii ca mai functioneaza, dar, mai stii… ?
Spre iesirea Pasajului Villacrosse gasim celebrul magazin Bijuteria de a carui denumire s-a incercat a se lega si numele pasajului in perioada comunista.
Intram in pasaj pe la numarul 22, de pe Calea Victoriei.
Caut sa intru in pasaj si gasesc ochiul lui Ra ce scruteaza vigilent Calea Victoriei insa nu stiu si cat de eficient pentru ca, din ce stiu eu, in ultimii ani s-a cam tras deoparte, mutandu-se din buricul pasajului pana la extremitatea Pasajului Macca dar nici acolo pare ca nu se bucura de mare popularitate.
Au trecut vremurile de glorie cand era prima sau si singura cafenea egipteana din Bucuresti ce oferea narghilea. Obiceiurile se copiaza repede astfel, curand a aparut concurenta iar Valea Regilor a cazut in derizoriu, asta si din cauza orgoliului egiptean nemasurat ce ii putea face sa creada ca gloria lor va dainui fara ca ei sa faca mare lucru. N–a fost asa!
Tot la intrare aflam de pe pereti ca este monument istoric.
Optica 87 isi semnaleaza deasemenea existenta in pasaj inca din Calea Victoriei si la fel face si Café Bistro Villacrosse care ne-a tolerat pe canapelele sale pana sa ne reculegem si sa ne punem de comun acord cu ce vrem sa facem ca fiecare vroia altceva.
Tot pe canapelele lor ne-am mutat un set de poze din telefon in lap-top, chiar sub nasul tolerant al gazdelor care ne-au lasat in legea noastra sa ne ametim pe acolo si sa pozam meniul vecinilor – Valea Regilor.
Dar pana sa ajungem la primele scaune, masute si canapele am mai sesizat cate ceva.
Partea asta de pasaj isi spune Macca, nu gasesti referiri la Villacrosse in zona asta ci doar Macca si Bijuteria: Pasaj Macca, Strada Bijuteria (Sector 3 :D … )
De la Calea Victoriei si pana la Cafeneaua Regilor care e si prima cafenea cu mesele’n drum pasajul nu este acoperit.
Primul lucru de care ne impiedicam, chiar la intrare este Prohibition Club, cu o firma sofisticata si pretentioasa prinsa intre cei doi pereti ai pasajului.
Inaintam si gasim zgarie-nori pe pereti si o poarta masiva din fier cu ornamente pe stanga.
Pe dreapta, ceva mai in fata, o carciumioara si-a scos firma haioasa si colorata in drum: La Chouffe
Aruncam un ochi in batatura – niste scaune banale, nimic special, clienti nu, parter, etaj si cam atat.
Cand ajungem la zona acoperita gasim si primele carciumi, pe stanga - celebra Vale a Regilor de care-i mai mult numele si despre care am gasit recenzii nu tocmai magulitoare.
Dupa asta – Café Bistro Villacrosse, ceva mai animata, deja devine Villacrosse ca ne apropiem de rascrucea de drumuri si de zona Villacrosse.
Pentru ca ne apropiem de iesirea spre Strada Eugeniu Carada mergem sa vedem ce-i pe aici. Asa gasim croitoria de la parter si referinta la croitoria de la etajul intai, gasim Optica si gasim si mai multi clienti pe la mese care incep sa fie mai multe si mai aglomerate, aspectul este mai baroc.
Mai in fata, dupa Optica, tot pe partea stanga ajungem la restaurantul rosu Pekin care ne ofera privelistea unei scari interminabile dupa o usa rosie. Aflam ca este restaurant chinezesc deschis intre orele 11:00 si 24:00. Are si un lampion rosu la intrare si un dragon zbarlit sub care o narghilea desenata isi declara oferta.
Dupa Pekin ajungem la Nirvana :)
Peisajul imi place mult. Sticla galbena ce acopera pasajul creaza o atmosfera reconfortanta si daca ploua nu te ploua :)
In sfarsit sticla galbena se termina si tavanul devine un corp de cladire, spre deosebire de capatul Macca, capatul Villacrosse este mult mai ingrijit si mai reconfortant, mai protector, ne si spune cum il cheama intr-un fel prietenesc…
Intram in zona tunel a pasajului, dupa pravalia cu Bijuteria si gasim pe peretele din stanga o romancuta frumusica foc ce ne spune despre suveniruri romanesti in timp ce pe dreapta suntem ofertati cu hot dog de o crasma noua cu motive vechi;)
Iesim din Pasaj Villacrosse nu departe de locul pe unde am intrat in Pasaj Macca.
Dupa ce iesim, gasim pe Calea Victoriei, imediat pe stanga un magazin Romartizana ce ofera suveniruri cam demodate.
De cealalta parte a pasajului, spre Universitate dar tot pe Calea Victoriei gasim un alt mic market ce are un stand cu suveniruri.
Pare sa aiba justificare pentru ca urcand pe Calea Victoriei, pe trotuar ne intersectam cu un grup organizat de segnori ce nu par romani.
Nu stiu de unde au fost adusi cu autocarul :) pentru ca apoi sa se intoarca in tara lor si sa scrie pe AFA lor ce au vazut downtown Bucharest :)
Trimis de danaeldreny* in 22.05.17 04:58:38
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (danaeldreny*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
E unul din puținele locuri pitorești, aparte, „misterioase”, ale centrului Bucureștiului.
De aici a pornit „epidemia” de terase și cluburi din Centrul Vechi. Erau și înainte 2 - 3 cluburi și celebrul Argentin, plus vreo 3 birturi răspîndite prin lipscănie, dar prima zonă dedicată vieții de noapte a fost pasajul ăsta; cu vreo 3 - 4 ani înainte să se umple Smîrdanul, Franceză și celelalte străzi cu baruri, cafenele, cluburi, în Pasajul Villacrosse găseai terasă lîngă terasă.
Se poate spune că „de aici a început totul”.
@abancor: Mie imi place ce a produs.
Inca imi amintesc cat am stat cu transee sudate pe Lipscani cand se muncea municipalitatea sa faca caldaram de sticla pe zidurile arhaice de sub Lipscani ca incepusem sa evit zona aia.
Nu stiu cum, proiectul a disparut in neant ca si cum nici n-ar fi existat vreodata.
Am vazut asa ceva la Baia Mare, in zona centrala veche, de revelion
La doispe ne-a tinut discurs primaru' (ma miram si eu ce-am ajuns - sa fac revelionu cu primaru' din Baia Mare!!!) si in jumate ora s-a terminat circu'n targ.
Era un ger de imi plesneau maselele si mie numa de dansat pe sticla nu imi ardea ca eram dusa sa vad minunea.
Am abandonat misiunea cat de repede am putut.
Mai bine aglomerare de terase decat dansand pe sticla, peste ziduri...
@danaeldreny:
”Toti bucurestenii pe care ii cunosc nu stiu unde se afla Pasajul Villacrosse. Nici Macca, nici Villacrosse.
Eu cred că știu unde se află acest misterios loc, dar nu știu exact cum se numește. Nu se poate să nu fi trecut măcar o dată prin dreptul intrărilor în pasaj. Acolo, pe un perete, este menționat și numele. Mulți dintre cunoscuții mei îi spun doar 'la pasaj' sau 'în pasaj' fără a-i preciza numele. Mie mi-a plăcut zona aceasta întotdeauna. Are un aer de București de altădată, iar în timpul zilei, când micile restaurant nu prea sunt asaltate de consumatori, mi se pare cu atât mai frumos.
@iulianic: Eu sunt in Bucuresti din '90 si am observat un lucru uimitor - cei crescuti in provincie si stabiliti in Bucuresti stiu orasul in timp ce nativii bucuresteni abia daca stiu imprejurimile locuintei lor.
Daca aminteam de pasaj nu le rezona nicicum - mai ales la job ca am schimbat multe.
Am avut job pe Ion Brezoianu, Palatul Universul - o aruncatura de bat.
Am primit prajituri de la Capsa (toti), stiau vag unde-i Capsa, Pasajul Villacrosse habar nicicum!
Alt job, AGENTIE DE TURISM!!! pe Calea Victoriei, dupa Academia Romana, spre Piata Victoriei - tot la fel habar nicicum de pasaj - nici agentii de turism ca eu lucram economic.
De le spuneam de pasaj, priveau crucis...
Ce sa mai spun de cei ce vietuiesc in alte zone mai limitrofe...
Nu se poate...
@iulianic: Mai e un pasaj ce pleaca de la Palatul Telefoanelor si iese in spate la Facultatea de Arhitectura Ion Mincu si toata lumea merge cu gandul acolo cand aude de pasaj.
E si acolo un restaurant si-un club, de-or mai functiona, a avut si vremuri mai bune, dar dupa mine nu e atat de spectaculos ca si Villacrosse care mie imi starneste rezonante cochet arhaice.
Mai este un pasaj ce linge Teatrul Odeon insa nu e populat, e doar de trecere si se remarca prin inaltimea mica - aproape dai cu capul de tavan. Haios si acolo...
Pasajul Victoriei e mai somptuos și mai circulat, de aceea e cel mai cunoscut. În vreme ce Villacrosse e aproape ascuns, Victoriei are o intrare monumentală dinspre Telefoane și una mai mică, dar bine semnalizată, dinspre Academiei. Și acolo erau cîteva cluburi, vreo 3 în subsol, prin 2000 era și un jazz cafe la parter și etaj, plus vreo 2 restaurante. N-am mai trecut de mult, la un moment dat era în renovare.
La Odeon sînt chiar 2 pasaje, pe ambele părți ale teatrului, dar scurte (și joase), fără ceva spectaculos (poate doar cel cu hotelul Majestic...)
Tot acolo mai e un pasaj, mult mai obscur, Pasajul Englez, cam vizavi de Novotel, tot spre Academiei. Ăsta chiar e surpriză pentru cine nu știe de el, un soi de micro-mahala ascunsă la vedere, în plin centru. De intrat în el nu-ți vine, că nu se vede capătul celălalt, n-ai de unde să știi că e o trecere posibilă acolo.
Și unde e magazinul Muzica era înainte de anii 60 un pasaj celebru, în trepte, cobora spre Cîmpineanu, Pasajul Român. (Evident, știu de el din cărți, nu l-am prins).
Mai sînt niște ulițe și ganguri cu nume sau aspect de pasaj și prin Centrul Vechi, dar cele cîteva de pe Victoriei sînt chiar tipice pentru zona asta a orașului.
Oricum, au evoluat în bine pasajele astea, sînt zone pietonale unde oricine se poate plimba. Nu cu mai mult de 10 ani în urmă erau folosite și ca parcare, ceea ce acum e exclus (măcar atît!).
@danaeldreny: Despre acest articol spuneam in ecoul anterior ca de abia astept sa il citesc pentru ca acest loc mi se pare unul deosebit insa ai dreptate multi nu il cunosc sau poate stiu de el fara sa fie atenti la numele lui.
De multa vreme imi propun si eu o plimbare prin aceasta zona insa pana in present nu am reusit.
Frumos scris articolul, frumoase poze si de asemenea minunate ecouri.
Felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: Sărumâna, mulțumesc,
Dar am aflat și eu ceva nou, despre Pasajul Englez nu știam, o să merg să îl vad, chiar dacă se prezintă deplorabil contemporan, nimeni nu știe cum se modelează vremurile și ce epoci poate prinde și acest pasaj, poate mai bune.
De Pasajul Victoria știam, e devenit cotidian, știam și de cele doua pasaje de lângă Teatrul Odeon dar nu știam că le cheamă Majestic și Odeon.
E așa o senzație de arhaic și de complicitate, e conceptul Unknown - ca Untold s-a dat deja - cand devine cunoscut ceva ce nu știai.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2024 De la biserică și han, la bancă și spațiu expozițional: povestea Palatului Dacia-România — scris în 06.11.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 Redescoperind capitala: Lipscanii între București și Victoria — scris în 27.10.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 Spectacolul apei și a dronelor în Piața Unirii — scris în 24.08.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2024 Străzi și clădiri bucureștene cu parfum de epocă — scris în 02.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2024 Povești despre clădiri și oameni: Palatul Noblesse — scris în 01.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2023 Repere ale Revoluției Române în București în 2023 — scris în 21.12.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Fântâni, bere & dovleci — scris în 20.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ